767 matches
-
în acest stil), Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Județeană, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980). În acest oraș a fost confecționată și instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român. În ultima vreme (anii 2000, anii 2010) s-a dezvoltat o zonă de afaceri a municipiului, ce cuprinde clădiri inspirate de noua arhitectură a secolului al XXI-lea. Majoritatea adăpostesc birouri, centre comerciale sau sedii ale unor instituții
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității. Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice: A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Al. O. Teodoreanu, Nicolae Iorga, N. Crevedia (“Eugen Barbu e fiul lui Nicolae Crevedia”), Octav Dessila, Al. Macedonschi
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
acest context, Românii sud-dunăreni apar ba ca "imigranți de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Mărturisitorul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, expusă inițial de Eduard Robert Rösler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
clasice asupra poporului a fost succesiv redusă. Latina vorbită pe vremea aceea reprezenta o mixtură a varietăților romanice hispanice, între care era și castiliana veche. În secolul VIII, invazia musulmană în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică, unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
brad în Piață României din mai multe cauze, principala fiind lipsa unei autorizații pentru asemenea demers. Agora Romagna Latină a venit însă cu o soluție: adoptând un brad înalt de 10 m din apropierea pieței, pasionații forului românesc pentru cultură și latinitate din Canada au împodobit frumosul brad, virtual! Vă lăsăm însă în compania celor câteva gânduri așternute pe hârtie în prag de sărbătoare de Daniel Constantin Manolescu, tribunul Agorei: Anul trecut, Forumul AGORA ROMAGNA LATINĂ pt Istorie, Cultura și Latinitate Canada
Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
și latinitate din Canada au împodobit frumosul brad, virtual! Vă lăsăm însă în compania celor câteva gânduri așternute pe hârtie în prag de sărbătoare de Daniel Constantin Manolescu, tribunul Agorei: Anul trecut, Forumul AGORA ROMAGNA LATINĂ pt Istorie, Cultura și Latinitate Canada, a propus și instalat primul Brad de Crăciun în Piață României de la Montreal. Modest că talie dar plin de voie bună și podoabe, brăduțul așezat lângă statuia poetului Mihai Eminescu, aducea aminte tuturor trecătorilor că și românii așteaptă sosirea
Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
Paris din 1856, Urechia era la curent cu tendințele țărilor participante, acționa preocupat de soarta Principatelor Române, făcea în acest scop, cum îi va scrie lui Gheorghe Sion, „antecameră pe la toate persoanele influente.” În gazeta "Opiniunea" își exprimă convingerea unității latinității occidentale și orientale europene, notând cu privire la condițiile prevăzute de "Convenția de la Paris" pentru viitorul Domn al Principatelor: „...un principe de origină latină ne place să credem că nu este un principe străin, el fiind fiul uneia din surorile noastre, fiice
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
d'Orient. Études ethnographiques, géographiques, historiques, économiques et littéraires", apărută în 1884, la București și cu sprijinul moral și material al statului român și personal a lui Carol I, la intervențiile lui Urechia. Léon de Rosny dedică această sinteză asupra latinității orientale lui Urechia, iar în anul 1879, Institutul Etnografic din Paris îi oferă lui Urechia bustul său, operă a sculptorului W. Hegel, expresie a simpatiei și gratitudinii pentru „savanta sa activitate” la Sesiunea inaugurală a "Congresului Internațional al Științelor Etnografice
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
publici provenite din epoca dualistă și revigorarea culturii române. În acest context au fost mutate toate statuile publice, care au prezentat pe liderii maghiari care au luat parte în Revoluția Maghiară din 1848 și a fost amplasat un monument dedicat latinității. Au fost înființate clase cu limba de predare română în o parte din instituțiile de învățământ construite în dualism, iar în locul institutului militar austro-ungar a fost creat cu ajutorul ministerului din București Liceul Militar "Mihai Viteazul". Teatrul Național înființat în 1947
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
cazul românilor, temelia identității naționale a fost pusă de cărturarii Școlii Ardelene într-un discurs construit pe narativa istorică latinizantă, dublat de demersurile de latinizare a limbii românești și de studiere a culturii țărănești investită cu funcția de depozitară a latinității românilor și a specificului lor național. Absența unei culturi „înalte”, specifică mediilor aristocratice, mai ales în cazul românilor ardeleni, a făcut ca „folclorul” să fie fundamentul culturii naționale, fiind folosit pentru a da „carne” discursului identitar și pentru a proba
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
poeme în strofe safice, Carmen XVII și XXVII și care menționează de altminteri un Niceta în Epistula 29. Din aceste texte aflăm că Niceta îi învăța pe barbari să «îl cânte pe Christos cu o inimă romană», ceea ce aparent dovedește latinitatea personajului. Din opera sfântului Niceta se păstrează șase cateheze adresate catehumenilor, precum și câteva scrieri pastorale. Începând cu Germain Morin, liturgiștii moderni îi atribuiesc tot lui Niceta imnul Te Deum laudamus, despre care se credea a fi fost opera sfântului Ambrosiu
Niceta de Remesiana () [Corola-website/Science/298763_a_300092]
-
cursivității lecturii. Doi ani mai tîrziu apărea la aceeași editură "Arta monedelor geto-dacice", Meridiane, 1987. Apoi în anul 2000 tot la editura Meridiane a fost publicat volumul "Arta romană în România", Meridiane, 2000. „Primul capitol intitulat Dacia Pontică prezintă începuturile latinității dobrogene până la cucerirea traianică a Daciei, cel de-al doilea înfățișează Provincia Dacia și Dobrogea romană până la retragerea aureliană. Cel de-al treilea și ultim capitol, Secolul gotic, are drept obiectiv expandarea latinofoniei pe întregul teritoriu al Daciei istorice, ca
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
înfățișează Provincia Dacia și Dobrogea romană până la retragerea aureliană. Cel de-al treilea și ultim capitol, Secolul gotic, are drept obiectiv expandarea latinofoniei pe întregul teritoriu al Daciei istorice, ca principală premisă a formării limbii române, unica moștenitoare lingvistică a latinității orientale. v. p. 63.” „Teritoriile fostului Imperiu roman aflate astăzi în componența statului român au intrat la momente diferite sub puterea Romei și tot astfel au și ieșit de sub puterea ei. Dacia Pontică, Dobrogea, numită în Antichitate Scythia sau Scythia
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
În mitraism apoi În creștinismul ortodox românesc de azi. Amintesc aici de gemenii divini Apolo și Artemis asemănați cu soarele și luna, de sfânta Isis din poezia lui Mircea cel Bătrân (din treimea egipteană OsirisIsis-Horus, tot de origine getică). Adepților latinității limbii române de după cucerirea Daciei de către romani numai vești triste: normal era ca limba vorbită de români să semene din ce În ce mai mult cu latina, pe măsură ce coborâm În timp spre veacul al II-lea a lerei creștine, dar nici vorbă de așa ceva
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
la École des Beaux Arts, unde în mod fericit a fost cunoscut de omul de cultură și bărbatul de stat român Vasile Urechea-Alexandrescu, care primise în 1873 o statuetă realizată de sculptorul Hegel, drept omagiu pentru participarea sa la Congresul latinității de la Paris, și care l-a convins să vină în România, unde l-a sprijinit să se afirme. El s-a stabilit în România în anul 1885 și a devenit primul profesor de sculptură al Academiei de Belle Arte din
Wladimir Hegel () [Corola-website/Science/309654_a_310983]
-
și de vocabular. Nu au modificat însă caracterul fundamental al limbii române, fiind 60% latin și dominat de structura gramaticală latină. După anul 602, slavii au staționat la sud de Dunăre, în Imperiul Bizantin. Aceștia, și apoi bulgarii, au separat latinitatea din Peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. În dreapta fluviului, populația romanică a fost asimilată în mare parte de slavi, exceptând romanicii din zonele montane, care au primit numele de vlahi. Ulterior, au venit pecenegii și cumanii. Între 1241-1242, au venit tătarii
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
pe autorii care au studiat textele latine despre războaiele daco-romane să confere originea română a poporului român. Poggio Bracciolini este primul umanist italian care afirmă originea latină a poporului român și continuitatea elementului român în țările române, și a argumentat latinitatea limbii latine cu probele culese direct din spațiul românesc. Enea Silvio Picolomini(Papa Pius al II-lea) a afirmat originea latină a românilor, culegându-și informațiile de la misionarii dominicani și franciscani. Demetrie Chalcocondil și cu Laonic Chalcocondil au expus știri
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
române, toponimele, Corvineștii și numele poporului român. Cele mai vechi cronici maghiare păstrate (sec. XII-XIII) afirmă că atunci când maghiarii au sosit în Pannonia, zonele învecinate erau locuite de „blaki”, „blahi” sau „blazi” ("vlahi" = români). Istoricul Lucien Musset a scris că latinitatea Europei centrale din Suabia până în Transilvania ar trebui să fie privită ca un întreg; părțile occidentale au fost germanizate, cele din mijloc maghiarizate și numai cele din est și sud (România) și-au menținut latinitatea În secolul XVI, Nicolaus Olahus
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Lucien Musset a scris că latinitatea Europei centrale din Suabia până în Transilvania ar trebui să fie privită ca un întreg; părțile occidentale au fost germanizate, cele din mijloc maghiarizate și numai cele din est și sud (România) și-au menținut latinitatea În secolul XVI, Nicolaus Olahus a susținut latinitatea românilor, fiind un umanist faimos la nivel european. Primul cronicar român care a consemnat originea latină a românilor a fost Grigore Ureche la mijlocul secolului XVII. Miron Costin a afirmat la rândul sau
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
din Suabia până în Transilvania ar trebui să fie privită ca un întreg; părțile occidentale au fost germanizate, cele din mijloc maghiarizate și numai cele din est și sud (România) și-au menținut latinitatea În secolul XVI, Nicolaus Olahus a susținut latinitatea românilor, fiind un umanist faimos la nivel european. Primul cronicar român care a consemnat originea latină a românilor a fost Grigore Ureche la mijlocul secolului XVII. Miron Costin a afirmat la rândul sau în lucrarea ""De neamul moldovenilor"". Ambii cronicari au
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
în anul 1960. În Luduș își are sediul o judecătorie, aflată în raza teritorială a Tribunalului Mureș și a Curții de Apel Târgu Mureș. În acest oraș a fost confecționată și instalată o copie a Statuii Lupoaicei (“Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român. Biserica Reformată este cea mai caracteristică clădire din oraș. Turnul bisericii se poate identifica chiar de la intrarea în oraș. Biserica construită în stil neoclasic în 1889 dovedește faptul că Ludușul a început să devine un oraș chiar în
Luduș () [Corola-website/Science/297020_a_298349]
-
i (numiți în România și macedoromâni, armâni, macedoneni latini, macedono-vlahi sau, mai popular, machedoni) sunt o ramură a latinității răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni. În Grecia, în mediul academic sunt considerați pe nedrept greci antici latinizați și deci parte a poporului elin. Numărul lor este greu de estimat, fiindcă există numeroase căsătorii mixte și fiindcă mulți aromâni nu
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
acest context, Românii sud-dunăreni apar ba ca "imigranți de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Spovednicul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, inițiată de Robert Rössler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
suflet pentru cititori, pentru că oferă posibilitatea cunoașterii valorilor acestui popor, statornic pe aceste meleaguri, a ființei sale și a multor influențe nefaste, peste care va trece cu greu, dar sigur, și nu va dispărea, pentru că, după cum spune autorul, „limba, ideea latinității, pământul și, dintru-nceput, credința Întru Hristos - iată din ce se alcătuiește realitatea românească”. Este remarcabilă caracterizarea pe care i-o face profesorul George Baciu: „Titus Bărbulescu, pribeagul rămas spre Apus, este un român mereu acasă, prin scrierile sale, mereu
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
pe treptele muzeului, la nivelul ochiului, nu pe un soclu, nu în interior, ci extrem de tangibil și, într-un fel, foarte disponibil, iar aici discursul poate fi destul de neclar. Pe de-o parte, poate fi interpretat ca un dispreț al latinității (fără piedestal, nu este ridicat deasupra mulțimii, este coborât și lăsat în voia ei - ceea ce se și întâmplă când turiști și localnici deopotrivă își fac poze amuzante cu statuia; este descentrat de pe axul fațadei, pus în partea în care înălțimea
Lupi în spațiul public () [Corola-website/Science/296162_a_297491]