371 matches
-
care Gregg zboară ușa secundului cu revolverul, scoțându-l de acolo pe Gittens îngrozit, baricadându-se înăuntru. Marchant trebuie să-l convingă să iasă de acolo, cântându-i cântece soldățești prin perete. După aceea, prin consens, toaletele sunt mutate și latrina declarată zonă neutră. Observatorii Fotse îi raportează lui Daou că deși situația este destul de complicată, nici unul din albi nu se gândește să-și facă nevoile în tufiș. Semnificația spirituală a toaletei este în opinia lor, legată de penitență. Boala trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de grăsime pentru piele. Unele din lucrurile furate de Fotse nu au valoare evidentă. Morgan găsește doi bărbați cotrobăind prin resturile lor de mâncare, din spatele cortului în care au bucătăria. Prinde un alt puști care umbla în patru labe pe lângă latrină și aduna păr și resturi de unghii. Când se întoarce Jonathan de la recensământ, găsește întreaga echipă în jurul focului. Ascultă o placă hârjâită cu imnuri galeze, o paranoia sâcâitoare care le învinge aversiunea față de cei din jur. Armele sunt alături, sprijinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ăia ispășiseră la Grant Books și reușiseră să supraviețuiască și să-și spună poveștile. Acum păreau destul de echilibrați, dar, ca și mine, știau ce înseamnă să fii în tranșee cu patru camarazi, să faci o pauză scurtă ca să mergi la latrină și să te întorci, numai ca să găsești totul distrus și camarazii dispăruți. Oamenii ăia știau ce înseamnă să lucrezi într-o zonă de război profesională, știau ce înseamnă să te ferești de gloanțele care zburau din biroul lui Vivian, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a întâmplat ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim fiare, în stare de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din picioare și suflă în lumânare. Mă deprim brusc. Tot restul lunii, încerc să citesc. Însă nu mă pot nicicum concentra. Pentru că mi-am neglijat îndatoririle, aproape că a avut loc un incident - Nah mai că nu a căzut în latrină - și asta mă face să pun cărțile deoparte. Croitoreasa vine să îmi țină companie, dar o alung. Nu mai vreau să aflu noutățile. Mao ține acasă mici ședințe. Nu mă anunță dinainte. Nu îmi spune nici cine urmează să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după tratamentul meu. Ea râde, în timp ce desface trepiedul. Asta e tipic pentru el! Dr. Li zâmbește umil. Păi, tovarășul președinte este tot timpul ocupat. Are de condus o țară. E un pietroi bătrân, putrezit și urât mirositor de pe fundul unei latrine, zice ea răspicat. Știu cum te simți, doctore. Încerc de ani de zile să-i schimb regimul alimentar, fără nici cel mai mic succes. Îi place la nebunie grăsimea de porc cu și sos de zahăr și soia. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plantele, să-i Înveți să se despartă de vite, să le facă grajd, coteț, staul, cocină... Și mai ales când Îi convingi pe țărani, care sunt de o pudoare bolnăvicioasă (rușinea ucide - la țară...), Îi Înveți, zic, să-și facă latrine - și culmea!, mai și reușești... Oricât de modest din fire, te simți dintr-o dată altfel, mai... Sigur că acest altfel i-a Împins pe unii s-o ia razna, să se creadă dumnezei - nu de aceia vorbesc, ci de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bocnă! Noroc Însă că nu mă scoteau din brigăzile de lucru - și de moarte - ca să mă pună undeva, Într-un „post” În care trebuia să scriu rusește: la servicii nu era nevoie de diplomă de profesor, nici măcar de Învățător - la latrine; nici la bucătărie - nu vorbesc de bucătăriile propriu-zise, unde-se-făcea-mâncarea, acolo nici chiar „latinii” nu aveau acces, dar la cărat alimente, cu spinarea, la adus lemne pentru cazane... - dar și munca asta era viață, nu moarte. Am profitat de aceste „slujbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu-mi amintesc să fi lipsit nimeni, domnule sergent. Căldura era insuportabilă. Ar fi părut ciudat ca cineva să rămână afară într-o asemenea zi. Se auzi un murmur de unanimă aprobare. Sergentul cugetă câteva clipe: — Cine-a ieșit la latrină? Trei oameni ridicară mâna. Unul din ei protestă: — Eu n-am stat nici două minute. Ăsta m-a văzut și eu l-am văzut pe el. Se îndreptă spre al treilea. Pe tine te-a văzut cineva? Negrul cel slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spate pe neașteptate și, practic, deja Învingători. Pe urmă, atac hotărât și nici o Îndurare. Așa că la asfințit traversarăm terasamentul șontâcăind la urcușuri și povârnișuri, Încărcați cum eram cu pietre și cu reteveie. În vârful rambleului, Îi văzuserăm, deja postați În spatele latrinelor din gară. Ne-au văzut, pentru că se uitau În sus, bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea decât să coborâm, fără să le dăm timp să se mire de atacul nostru deschis. Nu ne dăduse nimeni rachiu Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal existența unui afiș maroniu, cu chenar alb, care decreta ritos: Nu servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții politice democrat-liberale încercase să înlăture particula inițială a negației, prin ștergere cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cantitățile de gaze degajate sunt mari și periculoase. Au fost cazuri în care au murit oamenii care au intrat în căminele de vizitare de pe canalele de canalizare. În localitățile fără canalizare, fiecare clădire își evacuează apele uzate, adoptând diverse soluții: latrină sau fosă septică. Latrina este independentă, izolată de spațiile de locuit. Fosa septică trebuie rezolvată cu cea mai mare atenție și corectitudine, pentru a nu permite gazelor rezultate din descompunerea materiilor organice, să pătrundă în spațiile de locuit. Scurgerile de la
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
sunt mari și periculoase. Au fost cazuri în care au murit oamenii care au intrat în căminele de vizitare de pe canalele de canalizare. În localitățile fără canalizare, fiecare clădire își evacuează apele uzate, adoptând diverse soluții: latrină sau fosă septică. Latrina este independentă, izolată de spațiile de locuit. Fosa septică trebuie rezolvată cu cea mai mare atenție și corectitudine, pentru a nu permite gazelor rezultate din descompunerea materiilor organice, să pătrundă în spațiile de locuit. Scurgerile de la chiuvete, cadă și de la
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a curățat în nici doi ani, de nici n-a apucat să-i facă proces și să-l judece. Și care-a fost să trăiască, a stat și dooj-de ani, și-a mâncat clorură de var care-o turna în latrine, și așa a scăpat. Că era o dezenterie la Jilava, la Sighet, unde era ei, și ăia de-a mâncat clorură de var a scăpat, n-a murit de pântecăraie. O fi fost, n-o fi fost, ea o vinde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără nicio direcție, fiindcă nimic nu scapă acestei maladii: nici lumea literară, unde o generație reușește chiar performanța de a intra în dicționare / încă înainte de a intra în literatură, cu atât mai mult nici clasa politică, democrația de cabaret, alcătuind latrina latină a patrioților bicamerali, / care scriu cu jeepurile lor și cu supa săracului / istoria neamului, și nici guzganii în rasă, molia cu patrafir, care își dă mâna cu bastoanele de cauciuc, încât perspectiva e fără scăpare: Între cruce și bâtă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Kureishi ( Am ceva să-ți spun), îndelung degustător de Henry Miller, cadrele misofile, surfilate înnebunitor, din Tăiței chinezești, de Ma Jian, sau Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, ca să nu mai spun de grozăviile lui Stephen King petrecute în latrine ori pe plajă, cu fantome debusolate și pisici asasine (La asfințit) - apoi asta numai plăcere nu e! Să vă mai spun cum se adaugă la cele citate muntele de zgură al memoriilor lui Adrian Marino, cazanul de smoală care este
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
urbe? Prin control. S-au format echipe.Astea au cotrobăit peste tot: casă cu casă, apartament cu apartament, curte cu curte, împrejmuială cu împrejmuială, colț de acaret cu colț de acaret, ca, nu cumva să scape neânregistrat vreun colțișor de latrină, fără ca să-i fie aplicat impozitul respectiv. Ba,într-o ședință de consiliu, s-a adoptat încă un amendament, la hotărârea inițială. Anume, să fie taxată, absolut fiecare utilizare a acestei dependințe. Calculele, privind aproximația sumelor ce urmau a fi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
n-am lăsat decât o ușă și o mică fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca să putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și dumneata altcuiva, când o veni momentul, trebuie să mărești scorbura, să încapă și el aici, cu masă cu tot.“ „Bine, domnule Sima“, i-am spus, „o să mărim scorbura, eu și Zenobia, cu mâinile noastre, o să facem și o mică latrină, pentru Dragoș, oamenii se ajută între ei“. „Dragoș nu are nevoi fizice“, m-a întrerupt domnul Sima, „și n-o să te deranjeze deloc, stă liniștit pe masă, ca un mort sau ca o păpușă de ceară, vorbește extrem de rar și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în centrul peliculei, poate că ne rodea și ierburile, ne murdărea mica latrină sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime cârpe ale noastre. „Ascultă, scârnăvie“, i-am spus, „(iartă-mă că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la îndemână) ce cauți tu aici ? Marș pe masă, porcule, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Fane cu glasul lui cel mai civilizat. Băiatul ar fi vrut, în ce-l privea, numai că focul la cazane merge numai în zilele de lucru și nu-i era permis să-l aprindă. Atunci dă-mi voie măcar la latrină, că p-asta n-o ncălzești, spuse Fane și începu să danseze de pe un picior pe altul strângându-și coapsele zdravene. Bacșișul nu poate să lipsească, dacă-i îndeplinești cuiva o cerere atât de urgentă, așa că băiatul îi dădu voie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trupul Într-un sac de dormit, l-au legat bine cu funii de nylon și l-au priponit de gheață. VÎntul a smuls și sacul de dormit, și toate celelalte Învelitori ulterioare, așa că primul om care se ducea dimineață la latrină trebuia să acopere din nou leșul cu barbă roșie. După cîteva săptămîni, nu-au mai avut cu ce să-l Învelească, așa că doar dădeau zăpada la o parte, odată la cîteva zile, ca să nu-l lase să dispare. Poate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului, în cazul de față: jos Arta, căci s-a prostituat...) în „De inimă albastră...“ de Romulus Dianu: protagonistul, Corb-Alb, scriitor „idealist” dornic de a o seduce pe Mona, „se închidea nopți întregi în latrina special amenajată pentru scris. Acolo, Corb-Alb invoca pe sfîntul Duh al poeziei, și pentru operele concepute acolo, Mona cea grațioasă îl iubea și se svîrcolea noaptea în pat, într-o crispare de dorință feciorească și posesie feminină” și sfîrșește, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă ferestruică cu gratii a cărei murdărie nu lăsa să pătrundă decît o lumină tulbure... Presupunînd că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își povesteau visele? Ei, călugăre, vrei să vii cu mine la Ischia? Pupă apa mării și pentru mine și spune-i fetei tale că aici unde lucrezi e un loc frumos, nu-i vorbi de noi, de duhoarea noastră de latrină. Dar cine se mai gândește la voi când urc în barcă? În barcă eu cânt și mă uit la cer. Ți-ar plăcea și ție să te uiți la cer, nu-i așa? Da, mi-ar plăcea. Oh, azi îți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]