174 matches
-
Un spectacol hiperfiziologic Cei trei dansatori controlează dramaturgia situației cu care se cofruntă până când refuză orice tip de control și clachează. După ce acoperă fiecare colțișor din cabină, se așază pe jos sufocați de vria propriilor lor corpuri. Cvartet pentru o lavalieră e un spectacol hiperfiziologic care mixează mișcări brute, violente cu gesturi relaxate și chiar exhibiționiste. E un performance care obligă la un minimalism gestual puternic. Singurele momente în care condensarea motrică își pierde din autenticitate sunt spre final, atunci când estetismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
îi amprentează, Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Adrian Stoian sunt urme care se șterg. Urme care aburesc pereții până când nu se mai văd, într-un performance care îl face pe spectator să reflecteze la propriile blocaje. P.S.: Cvartet pentru o lavalieră a fost realizat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național și sponzorizat de cel care a conceput site-ul LiterNet, Răzvan Penescu. Bogdan Popescu este câștigătorul Premiului Național de Proză „Ziarul de Iași“ Bogdan Popescu a fost desemnat, prin vot secret
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
televiziune folosesc lavariere, microfonul de mici dimensiuni care se atașează de haine și le permite reporterilor să aibă ambele mâini libere, sau microfoane de tip boom (fixate pe o tijă metalică si manevrate de un sunetist). În România însă, de lavalieră beneficiază aproape exclusiv prezentatorii, moderatorii sau cei care transmit din studio, iar boom-urile lipsesc aproape cu desăvâșire din echipamentul tehnic al televiziunilor, astfel încât reporterii de teren nu au altă variantă în cele mai multe cazuri în afară de microfonul clasic. Modul în care
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
jurnalul împreună cu șeful meu. țineam microfonul la mijloc și îl înclinam când spre unul, când spre celălalt. Abia la finalul transmisiunii ne-am dat seama că am făcut o greșeală. În mod firesc, transmisiunea ar fi trebuit realizată cu două lavaliere, pe care englezii le aveau în carul lor, dar nu s-au gândit să ni le ofere. Chiar și fără acestea, am fi putut cere un al doilea microfon pentru a nu fi nevoiți să îl pasăm pe al nostru
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
nostru între noi în ceea ce probabil că a părut o improvizație neinspirată. Însă obișnuiți fiind să ne descurcăm cu puțin, nici nu ne-am gândit că pe teren, la o astfel de transmisiune, ar trebui să purtăm fiecare câte o lavalieră la rever. Prin urmare, este preferabil ca textul, informațiile, cifrele, numele, orice crezi că ți-ar fi de folos să poți vedea în timpul directului să fie scrise pe o singură pagină, cum ar fi o coală A4 prinsă pe clipboard
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
plin aceste improvizații bine dozate, iar în decursul anilor notase cu regularitate în carnetele sale întrebările noi inventate de doamna Warnotte. „Cum faceți, Bernard, că aduceți soarele cu dumneavoastră de fiecare dată cînd veniți la noi ?” „Vai, dar ce frumoasă lavalieră aveți, Bernard, sunteți un veritabil june-prim, ați venit cu intenții rele la noi.” „Urcați repede, Bernard, camera dumneavoastră preferată a plîns în absența dumneavoastră.” Cînd prelua cheia din mîna doamnei Warnotte, lui Bernard i se mai oferea un ultim semn
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mă Întreb dacă nu l-am Întîlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într-un lacto-bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele-i uscate și tabagice răsfoia, ca pe-o carte, foietajul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de celuloid le Înfloreau lavaliere portocalii. Aveau brasarde negre cu un „P“ oranj, bastoane cu fanioane de Princeton, iar efectul era Întregit de șosetele dungate și batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un lanț zornăitor un motan uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul recitându-i versuri din Omar Khayam, Villon și Esenin. Poeziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dacă nu l‑am Întâlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate, Într‑un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele‑i uscate și tabagice răsfoia, ca pe‑o carte, foietajul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a ținut după mine vreun ceas, pe stradă. Eu nu mă țin niciodată după fete, pe stradă. N-am obiceiul ăsta. Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu, un tapițer de pe strada Vasile Lascăr care, al dracului, poartă lavalieră și plete, ai putea jura că e cel puțin Novalis, deși are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi fără cap și cu guler țeapăn de honved, cu o lavalieră bălțată, el n-ar face altceva decât să te arate cu degetul: - Hăăăhââî, pe gât, nu mai ai cap... Nu mai ai, nu mai ai, nu mai ai caaap... Și te-ar fi bătut tandru pe spinare: - Tu auzi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
coboară atunci pe străzi, se amestecă în vorbă, se ceartă, se doresc și, sub cerul roșu de iulie, înțesat de perechi și de strigăte, alunecă în noaptea gâfâită. Zadarnic, în fiecare seară, pe bulevarde, un bătrân inspirat, purtând pălărie și lavalieră, străbate mulțimea repetând fără încetare: "Dumnezeu e mare, veniți spre el", toți se reped, dimpotrivă, către un lucru pe care nu-l cunosc bine sau care li se pare mai grabnic decât Dumnezeu. La început, când credeau că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tejghele Înghesuite, le lua șilingii. Mormăind, schimbând glume și Împingându-se, suiră cele patru etaje pe scările fără mochete, până „la cucurigu“, grăbindu-se să apuce locurile cele mai bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele holului, Îndreptându-și lavaliera și netezindu-și barba. Costumul de seară, proaspăt călcat, arăta bine. Smith Îi ținu paltonul negru. Vârî brațele pe mâneci și Își supse burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Brummell Însuși. Să existe vreo continuitate Între fâșiile albe, scrobite, ale acestuia și cele negre, de saten, Înnodate neglijent, stil Byron, sau cele din muselină brodată, cu nod american și cravatele (Înguste/late, lungi/scurte, uni/cu modele), eșarfele, papioanele, lavalierele, fularele purtate până azi de unii bărbați care vor să iasă cumva din tipare? Poate că da. Cu nimic mai prejos este un alt accesoriu de preț al dandy-lor „istorici”: mănușa. A intrat deja În legendă povestea celor trei maeștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și cade în el însuși ca-ntr o groapă adâncă, plină de șerpii ideilor. Neculai Procopiu, dimpotrivă, era mereu în panică, dornic de oameni și la vânătoare de idei. Se scula odată cu nevasta, la 7 dimineața, se primenea, își lega lavaliera, se făcea fercheș, de parcă s-ar fi dus la logodnă cu Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori mai intra la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să-i spun că știu, în schimb, că andros înseamnă bărbat, fiindcă eu rețin numai ce are legătură cu sufletul. Eternul bărbat - Alexandru. 2 Alexandru bătu discret în ușă, dar nu primi nici un răspuns. Era cu cămașa descheiată și fără lavalieră, iar peste cămașă avea o vestă gris perle. Mai ciocăni o dată, ceva mai tare, și-și lipi urechea de lemnul bine lustruit, dar tot n-auzi nimic. Privi spre pendulă, era 11 și câteva minute. Se hotărî să intre, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu mare greutate și celălalt toc ce stătea proțăpit de talpă și nu vroia să se despartă de ea, l-a aruncat în primul coș de gunoi și, ca un oier din Oaș, în costum englezesc cu cămașă scrobită și lavalieră dar cu opinci în picioare, lipa-lipa pe bulevard. După ce a exclus mai multe variante nesigure, o idee salvatoare îi lumină calea. Avea o mătușă în Piața Rosetti. Aceasta trebuia să-i sară în ajutor, să-l ajute cu bani, îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
osos și astmatic, dar nu e, să știi... nici după vârstă, nici după suflet, un moșneag. De altfel, consilierul muzical al spectacolului, Radu Mărgărit ! Ce-ar avea să-l întrebe pe tânărul Balaur domnul ăsta delicat, cu costum negru și lavalieră albastră, care a stat zece ani închis după dispariția lui Hariga ? Și câtă umilință... tânărul setos de putere să-i dea sfaturi despre soluția unei concilieri între și între... Atletul îi zâmbește superior și distant, ca unui ramolit simpatic. Ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a întrebat, nu prea politicos, cu ce putea să-i fie util. Dorea, eventual, o carte? "Nu", a zis doctorul, așezîndu-se nepoftit pe un scaun și scoțîndu-și pălăria. Avea părul rărit și pieptănat cu grijă pentru a-i acoperi chelia, lavaliera milimetric aranjată, ceea ce îi dădea un aer de bătrânel cumsecade, cu totul nepotrivit cu ceea ce auzise Julius, că, după nopțile de chef umbla tras la față, nebărbierit, cu gulerul cămășii murdar. Discuția s-a încropit anevoie și pentru că doctorul are
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
te încondeia el, apoi din două-trei fraze te vedeai în carne și oase... Nu-ți lipseau nici chiar gândurile... Ascultă numai cum îl zugrăvește pe un „Viețist”: „Octav Botez, cu înfățișare de mușchetar burghezit după douăzeci de ani (dulci), cu lavalieră moale, cu galoși în loc de pinteni și cortel (permanent) în loc de spadă, trăia într-un fel de extaz, ca adolescenții înamorați. Intra grăbit, saluta, se despacheta (din palton, fularuri, cortele, șoșoni) și rămânea în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]