333 matches
-
de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și a liniștilor ascunse în somn arhaic, versuri care dibuie, cu degete tremurătoare, marile mistere: „prea tare tăcerea nespusă, adâncă”, „pe laviță doarme de mult / ecoul păstrat în ulcioare / și surd răsucită-n lacăt / tăcerea”, „Cuvântul moare în tăcere/ se zbate înjunghiat de vis”, „rănit de liniști, taurul albastru/ a presărat încet iubirii noastre”. De la Arghezi învață și procedeul de a schimba
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de oaie cu mămăligă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Și-ndată ce am adormit, numai văd că întră două felinare în casă, mă apucă, unul de picioare și altul de cap, și-ncep a mă zgâlțâi. „Ce-ai cu noi, zice, de ce ne sudui ?”, ș-odată mă astrucă sub laviță de m-am sculat cu scândurile în cap. Ptiu ! Am făcut cruce, m-am suit la icoane și le-am pupat, m-am culcat iar și de-atunce n-am mai visat nimica. - Eu câte două nopți nu dorm ! zise
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
visat nimica. - Eu câte două nopți nu dorm ! zise deodată o femeie care tăcuse într-un colț. Clipi cu sfială din ochii galbeni și-ntoarse spre adunare capul mic. Torc la buci, iar a treia noapte mă las puțintel pe laviță ș-ațipesc. Așa-ntr-o noapte, zise femeia cu gura ei largă și uscată, m-am întins oleacă. Și cum m-am întins, s-a făcut că strigă factorița la geam să ies până în drum. Dar factorița, Dumnezeu s-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac cocoloașe și, în fața jarului, le
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
profesoare. Fiecare se grăbește la sarcinile ei. Lângă Occia rămân doar Rex Sacrorum și noua preoteasă. Fetița o trage temătoare de mână. — Ce fac acolo? Unde? o întreabă vestala plimbându-și ochii stinși peste templu. — De ce s au așezat pe lavițe lângă vatră? — Nu sunt lavițe, o corectează bătrâna, ci mese sfinte. Nu avem voie să le mutăm din loc decât cu aprobarea și participarea Marelui Pontif. Îi surâde copilei cu îngăduință. — Din străbuni ne-a rămas obiceiul să-i aducem
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sarcinile ei. Lângă Occia rămân doar Rex Sacrorum și noua preoteasă. Fetița o trage temătoare de mână. — Ce fac acolo? Unde? o întreabă vestala plimbându-și ochii stinși peste templu. — De ce s au așezat pe lavițe lângă vatră? — Nu sunt lavițe, o corectează bătrâna, ci mese sfinte. Nu avem voie să le mutăm din loc decât cu aprobarea și participarea Marelui Pontif. Îi surâde copilei cu îngăduință. — Din străbuni ne-a rămas obiceiul să-i aducem Zeiței drept jertfă mâncăruri pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
profesăr vo țarancâ, de, doarâ îi om cu carti! - se grăbi să dreagă busuiocul țața Maranda. Apâi sâ mă iartaț di am greșât ... - Lasă doamnă Maranda că doar ne cunoaștem de atâta vreme! - am liniștit-o eu, ridicându-mă de pe lavița pe care stăteam și făcând un semn discret și soției. - Da' nu mai stați? Că iote-acu mă duc să cotonogesc o găină și pregătim o fripturică ... - Doamnă Maria, nu vă refuzăm, dar o lăsăm pe mai încolo, că aș vrea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
care au bani n-au decât să dea, cei care n-au, să fie tratați și ei la fel de creștinește, din mila Domnului. După moda noilor preoți prăsiți cu miile în perioada postdecembristă, dacă nu plătiți, veți sta cu mortul pe laviță până plătiți sau învățați naibii singuri să cântați Doamne miluiește și Veșnica pomenire. Se șoptește pe la colțuri că se vor pune noi taxe bisericești pentru strângerea de fonduri (dintre care, fie vorba între noi, majoritatea se vor duce spre bunăstarea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă lume. Cimitirul altădată foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe foc, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi lingă mâinile ca un câine. Ia te uită ce i-a trecut prin cap... Bărbații ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine, tot Împleticindu-se și boscorodind ba despre una, ba despre alta, oaspetele se retrăsese Încet-Încet În tindă și, fără să-și mai scoată cizmele murdare de noroi, se Întinsese pe laviță și adormise cu fața În sus. „La noi se doarme cu fața-n jos, murmurase el prin somn, dar aici eu vreau să Încerc și altă poziție, Înțelegi?“ „Mă doare undeva că te culci cu aia-n sus sau aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau legate atâtea și atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă, lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și cu el freca trupușorul Înroșit de căldură, până se desprindeau din el toate păcatele și toată obrăznicia adunată de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de nas. Ce poate să știe despre adevăr o ființă plămădită din carne și sânge? Adevărul există acolo unde a dispărut orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi aparținuseră. Miquel dormea de cîteva nopți Într-o pensiune de pe strada Canuda, o cocioabă lugubră și umedă ce emana culoarea și mirosul unui osuar. CÎnd am văzut Încăperea În care ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de fată bătrînă, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și, În timp ce vălul conștiinței Își lua zborul, am recunoscut zîmbetul știrb și supus al lui Fermín Romero de Torres. M-am trezit Îmbibat Într-o sudoare care Îmi opărea pielea. Două mîini mă susțineau ferm de umeri, așezîndu-mă pe o laviță pe care am crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pat, Îndepărtînd brațele lui Fermín. M-am uitat În jur. Pereții se unduiau ca niște alge Într-un lac. Tavanul se Îndepărta dintr-o suflare. Abia m-am mai putut ține. Fermín, fără nici un efort, mă culcă la loc pe laviță. — Nu te duci nicăieri, Daniel. Ce erau pastilele alea? — Alifia lui Morfeu. Ai să adormi buștean. Nu, acum nu pot... Am continuat să bîigui pînă cînd pleoapele și lumea s-au prăbușit fără drept de apel. A fost un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vecini, cu meri domnești. Prin geamul colbuit de anotimpuri, Zăresc năframa mamei și-un ștergar Și-n cui, mai ruginește bătrânul felinar, Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri. Icoana cu Iisus, aproape că-i desprinsă De pe peretele cu laviță și masă; Mai binecuvîntează liniștea din casă, Dar candela nu-i mai demult aprinsă... îngenunchez precum la Liturghie Și spun o rugăciune pentru ei, Mama și tata dragi părinții mei Și pentru timpurile din copilarie Frunză învelișul pentru tine Gândul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în față și scotea tacticos o pungă creață. Eu mă uitam la fața lui rotundă care sclipea și mai ales la tașca cu copită de căprioară; nu eram curios să aflu ce-ar putea fi înăuntru: pesemne
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Impresionat de comportamentul gazdei, care continua să viseze, Creatorul îi spune că viața lui se va schimba, că i se dă și numele de Păcală, că are menirea lui în lume, iar când omul nostru se trezește, găsește pe o laviță o traistă, un băț, o pălărie și o pereche de opinci tari, obiecte care-i întregesc portretul sub care-l vom întâlni în desele lui peregrinări prin lume. De aici înainte, eroul nostru va acționa neîncetat pentru îndreptarea unor rele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în patru compoziții succesive: Îngerii și păstorii se închină Mântuitorului - prunc, născut în peșteră; Călătoria magilor călăuziți de o stea - magii sunt reprezentați călători înconjurați de suite; Închinarea magilor - Maica Domnului este pictată îmbrăcată în haină roșie, așezată pe o laviță cu pruncul Iisus în brațe, în dreapta este Iosif cu aureolă și apoi un mag în genunchi; Întoarcerea magilor în Babilon. La ultima scenă se vede o intervenție din partea unui zugrav care nu a reușit să-i redea frumusețea de altădată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pictat în bust, binecuvântând. S-a pictat apoi Hristos preamărit de cetele îngerești, are aureolă și binecuvintează, având de o parte și de alta îngeri. Sfânta Fecioară și ritorii, cuprinde un decor arhitectural în fața căruia, la mijloc, se află o laviță pe care stă Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, având la stânga și la dreapta câte un număr de bătrâni. Scena a optsprezecea, denumită Iisus Hristos Mântuitor, are pictat în picioare, în aureolă, împreună cu apostolii pe Mântuitorul, înaintea unei peșteri
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]