340 matches
-
de serioasă, nu ne acorda nici o atenție, dar de soare noi tot ne bucuram în sala rezervată nouă, extrem de luminoasă datorită ferestrelor largi dând spre piață. Fără alt mobilier decât banca joasă ce mărginea doi dintre pereți (un fel de laviță de lemn de culoarea lui naturală, caldă) și spalierul cu bare lustruite, cățărate pe înălțimea celuilalt perete, sala aceasta îmi părea imensă - și ce decepție am avut revăzând-o după război, când am vizitat lăcașul împreună cu Dominic Stanca, alt beneficiar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al Venerei, fata din Liteni, învățătoarea pe care am iubit-o la nouăsprezece ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit-o la un bal: o mignonă cu fața frumoasă, strălucitoare în lumina petromaxului. Ignorată de ceilalți, stătea lîngă maică-sa pe laviță, pe jumătate uimită, pe jumătate amuzată de ceea ce vede. Coup de foudre! Dansa stîngaci, dar faptul acesta nu m-a împiedicat s-o angajez pentru toate valsurile și tangourile care au urmat. în zori, la întoarcerea acasă, eram exaltat. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
muiat în boia de băcan pentru roșit ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie enormă și având, se-nțelege, tot aerul sever necesar situa- ției... Artistul meu ședea picior peste picior pe laviță și le comanda, cântându-le din ghitară marșul de la 48...”. O a treia dimensiune a sintezei o constituie invocarea unui model occidental, pentru care emblematic devine Revoluția franceză într-un amestec sulfuros cu devălmășia unei lumi balcanic- orientale de un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
știi cum, mai ales că Feodor gusta ceva și ceai, gusta altceva și ceai, regulă după regulă. și cum să respecți ce nu știi? Punct. Nemâncat. Flămând cu bucate în față! Mi s-a făcut loc de dormit pe o laviță sub semnul de turmă a trei cojoace. Erau calde, liniștitoare ca și oamenii la care ajunsesem. Oare cum s-o fi spunând, în ucrainiană, bogdaproste ? Îngerii păzitori O mie și încă o mie de fire tainice mă leagă de Fârțănești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
unde de obicei era locul unde dormeau bătrânii și copiii, a urmat patul cu picioarele -țăruși bătuți în pământ pe care se fixau scândurile pe care se p uneau ca saltea paiele sau păierul, iar în casă - mai nimic, doar lavițe, masa și scaunele cu trei picioare, pe pat rogojina care ținea loc de așternut, pled sau cearșaful de astăzi. Ca și țăranul, minerii duceau o viață la marginea existenței umane. Plătiți cu un salariu de mizerie, ei de abia se
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
sau la încheietura mâinii. În cele trei zile, care trebuie să treacă până la punerea în mormânt, răposatul trebuie să fie privegheat tot timpul, fie zi, fie noapte, de rude, de prieteni de vecini. În casă, el va fi așezat pe laviță cu capul spre apus, astfel ca să poată privi spre răsărit, acolo unde presupunem noi că trebuie să se afle intrarea în domeniile Domnului nostru Dumnezeu, în grădinile Edenului, unde fiecare își dorește să fie primit după ce părăsește această lume. În
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bulgari. Puțin timp după Maiorescu, se sfârșește și Ion Procopiu, a cărui viață s-a scurtat prin tratamentul neomenos ce îndură. L-au luat din pat bolnav și l-au închis în pușcăria de drept comun, fără pat, pe o laviță cu ceilalți răufăcători. Când, muribund, l-au înapoiat acasă, ușile au fost închise și orice comunicație, chiar cu familia, interzisă. La înmormântare, Theodor Aslan 148 a avut curajul, rar pe acele vremuri, să-i facă elogiul funebru față de ofițerul german
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mult pe sus spre marginea pădurii ca pe un cățeluș. A doua zi meșteri îndelung ceva în paravanul din spatele casei iar la apropierea serii, îl luă de mânecă și-l duse în încăperea scundă în care se afla o laviță acoperită cu un lăvicer țesut în casă. Spuse cu asprime: „Aici ai să dormi de acum, și ca să nu-ți mai treacă prin cap mai știu eu ce idei, dă piciorul încoace”. Lanțul de oțel, legat zdravăn de laviță
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
laviță acoperită cu un lăvicer țesut în casă. Spuse cu asprime: „Aici ai să dormi de acum, și ca să nu-ți mai treacă prin cap mai știu eu ce idei, dă piciorul încoace”. Lanțul de oțel, legat zdravăn de laviță, zornăi și se încolăci pe glezna băiatului, mânuit de tatăl său care era acum parcă preocupat de un lucru ceva foarte important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
său care era acum parcă preocupat de un lucru ceva foarte important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe dinafară și un zăvor. Băiatul nu s-a culcat pe laviță. A încercat multă vreme ca să desfacă lanțul din legătura de la laviță dar degeaba. Încercase chiar și dinții dar nu a reușit nimic așa că dimineața a fost găsit dormind pe pământul rece cu genunchii aduși spre piept, respirând ușor ca într-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe dinafară și un zăvor. Băiatul nu s-a culcat pe laviță. A încercat multă vreme ca să desfacă lanțul din legătura de la laviță dar degeaba. Încercase chiar și dinții dar nu a reușit nimic așa că dimineața a fost găsit dormind pe pământul rece cu genunchii aduși spre piept, respirând ușor ca într-un somn fără vise. În ziua ceea, băiatul care niciodată nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dreapta și nu permitea accesul în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă, un dulap cu două pături, una de lână și cealaltă din piei de miel, o masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de o pânză de cânepă. - Nu există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații carnale. Așezați-vă liniștiți pe lavița aia, ne-a îndemnat el. Rezemată de un perete, am văzut o altă saltea, cea a lui Garibaldo. L-am întrebat ce căuta în acel loc necurat, și el, în timp ce încerca răbdător să o facă să bea ceva pe muribundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zică un cuvânt, dar asta nu înainte ca slujbașii să fi coborât din tavan marele cerc de fier cu cele douăzeci și șase de lumini, spre a fi stinse. Odată ajunși în mica sa odaie, am luat loc pe o laviță și, cu o anume jenă, mi-a spus: - Sosești la momentul potrivit. Există o problemă pe care trebuie s-o rezolvăm. Știm tot ce s-a-ntâmplat, dar nu avem încredere în Grasulf. L-ai adus cu tine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
felurite culori, care dădea într-un peristil dreptunghiular, totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe o laviță de piatră lângă fântână și citea un sul de pergament. Avea pe el doar o tunică simplă de bumbac alb. Ne-a primit politicos și a voit să știe cine eram. I-am întins scrisoarea de la Gundeperga și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venit de unul singur acasă la mine. Eu mă ațineam pe lângă vatră și, în timp ce slujitorii mei se dădeau cu fruntea de podea în fața lui, eu nici măcar nu m-am sculat de pe scaun. A luat loc tăcut în fața mea pe o laviță și ne-am privit în ochi. După care, fixându-mă cu un deget, a spus: - De ce nu izbutesc să am ascultarea celor pe care-i iubesc cel mai mult? M-am aplecat spre el, deși flăcările îmi frigeau fața. - La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de sosirea noastră. Ne-a poftit să trecem de ușa încăperii de primire, slăvindu-l pe Domnul pentru cinstea de a ne fi trimis până acolo, după care ne-a lăsat într-o odaie unde nu se afla decât o laviță. La scurt timp și-au făcut apariția abatele și o mână de călugări, și ei trași la față, dar surâzători. Fără să ne întrebe ceva anume, au binevoit să spunem împreună Tatăl Nostru. După care abatele s-a apropiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
anume, au binevoit să spunem împreună Tatăl Nostru. După care abatele s-a apropiat și ne-a dat sărutarea de pace. Între timp, s-au arătat și alți călugări, cu lighenașe pline cu apă. Ne-au pus să stăm pe laviță, ne-am scos încălțările, ne-au spălat pe picioare și ne-au șters. Tânărul meu însoțitor era în mare încurcătură, și a trebuit să-i fac semn să se supună în liniște acelui canon. Abatele, ridicându-și ochii către cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stoarsă pe paletă, iar el își încinge pensula, în lățime ne-a cerut s-o facem atât cât cuprinde deschizătura brațelor sale, Drept, cu picioarele ușor desfăcute, concentrat la mișcările mâinii, eu, poate la un metru depărtare de el, pe lavița de lemn, scriind la masă pe un caiet gol cu linii, caiet în care, Mai stoarce-mi roșu! îmi cere nerăbdător și eu, atent la fiecare dorință de-a lui, apăs tubul roșu, conducându-i apoi mâna, roșul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
buline roz ne-aduce pe-o farfurie dulceață, în cealaltă mână ține un coș cu pâine albă, încerc distrat să-i fac loc pe masă, dând la o parte cărțile, rochia albă cu buline roz se-așază lângă mine pe laviță, cutele largi ale rochiei mi-ating genunchii, Ileana pregătește o felie de pâine pentru Theo, se-mbujorează toată potrivindu-i-o între degete, Theo nu mai face gestul îmbrățișării, îl reconstitui numai eu în minte, brațul meu drept învățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mi-ar plăcea și mie să vin la mănăstire! M-aș bucura să vii! De ce? Așa! înfiorător de rușinos, Dacă mă lasă mama, oh, cât o fi ceasul oare?! se lasă umbrele, trebuie să plec! Mai stai! Se ridică de pe laviță, atingându-mă cu rochia albă, Nu pot! Aș mai sta, dar o să mai vin! Când? Mâine! Mă ridic și eu neștiind prea bine ce să fac când rochia albă cu buline roz, Seara, în camera lui Theo, mă roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
punându-și ochelarii când citea am crezut că puterea cititului îi vine de la acel misterios obiect, două cercuri de sticlă, părintele Ioan nu e în chilie, ochelarii lângă cartea deschisă, a ieșit chemat de fratele Rafael, eu stau cuminte pe laviță, e frig afară, cum a deschis părintele Ioan ușa, un val de frig, tentația e mare, stau în șezut pe laviță, picioarele mele nu ajung jos pe podea și pentru a coborî trebuie să mă răsucesc cu tot trupul pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan nu e în chilie, ochelarii lângă cartea deschisă, a ieșit chemat de fratele Rafael, eu stau cuminte pe laviță, e frig afară, cum a deschis părintele Ioan ușa, un val de frig, tentația e mare, stau în șezut pe laviță, picioarele mele nu ajung jos pe podea și pentru a coborî trebuie să mă răsucesc cu tot trupul pe-o parte, iată-mă jos, mă apropii de casă, în vârful picioarelor mă ridic ca să ajung la ochelari, i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
literele, m-a învățat fratele Nicodim, nu mi-au plăcut bastonașele niciodată, N-ai primit nici o notă? Nu! Atunci ce s-a întâmplat astăzi la școală, Daniel? Părinte! Da! Cine este mama? Hm! Părintele Ioan mă cheamă lângă el pe laviță, eu am terminat cu îmbrăcatul, Eu aș vrea ca mama mea să fie Învățătoarea! El zâmbește acum, Hm! Ajung în brațele lui, foarte aproape de barba căruntă, Ți-amintești când te-am dus în biserică în prima ta zi de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]