4,107 matches
-
jumătate, iar identificarea sa cu personajul real-fictiv Barrymore naște aproape o confesiune plină de dramatism, susținută cu rigoare și dezlănțuire pe alocuri, un obiect de studiu, aproape, pe care-l creează un mare actor. Obosit și șturlubatic, cu un mers legănat de bețiv, executat uneori cu pașii unui balerin încălțat cu papuci, răvășit, indignat de ratare și risipire, iritat de prezența sufleurului-oglindă în care vede toate astea și se vede, Barrymore/Iordache umple scena de farmec, de patimă și dăruire, face
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
taurin, o rupse la fugă peste cîmpuri, apoi se azvîrli în mare și înota, în pofida strigatelor disperate ale Europei, pînă-n insula Cretă, unde mai marele zeilor se uni cu fata. Europa a fost divinizata după moarte. Frumoasele povești care au legănat copilăria omenirii! După imemorialele vremuri preschimbate în legende, iată omenirea ajunsă la o răscruce istorică, stăpînita de "o idee supranaționala (care) strălucea pentru prima oara triumfator pe cerul Europei". Poporul visat, națiunea europeană, va fi un ideal al aristocrației spirituale
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
N.A.T.O. Ne-am închipuit că dacă plusam la referendum (incredibilul 96 la suta l-a facut de râs până și pe acest Ștefan cel Mare al alegerilor ne-trucate, Ion Iliescu!), occidentalii se vor repezi lăcrimos și ne vor legăna în tandrele lor brațe! Pragmaticii vestici au cu totul altfel de socoteli. În timp ce noi ne-am lipit de partitura ingenuei abandonate care s-ar mărită și cu Zmeul Zmeilor, numai să nu rămână față bătrână, Făt-Frumosul occidental își face niște
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
da Gamă (nu întâmplător numit că străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar pe Aurora, șezând pe o șopârla și legănând aer la pieptul sau gol. Înciudat de supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
cerea lui Brenner: anume, să tragă clopotul cel mare al catedralei de la 1230 toată ziua.... Brenner nu se lăsase. Avusese loc o tocmeală între autorități și preot. Să se pună adică în mișcare clopotul cel mare care nu-și mai legănase limba uriașă de bronz de vreo două decenii, - și-atunci, cu prilejul nu mai știu cărei vizite bisericești înalte, de-a lor; dar toată ziua ar fi fost mult prea mult, fie și pentru un clopot zdravăn ca acela, deși
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
punîndu-le în vedere că în acest caz, parohia catolică de care depindeau va cere despăgubiri... Ceva lume se strînsese în jurul clopotniței. Cîțiva se suiseră aproape pînă sus unde clopotul tăcea nemișcat cu limba lui încremenită. Pînă să înceapă a se legăna limba gigantică a clopotului cîntărind vreo tonă, numai ea, trecuse un timp: un fel de numărătoare inversă începuse ca atunci cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai în vîrstă, săsoaice bătrîne, cine știe cum scăpate de urgia deportărilor, se
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
spune că, auzind primul dangăt al clopotului vestind moartea lui Stalin,...un activist bătrîn mai slab de înger, - dacă or fi avînd și ei îngeri ca ceilalți, căzu brusc în genunchi în praf, smerit, învins de solemnitatea momentului... Clopotul se legănă, bătu o dată, rar, de două, de trei ori; pe urmă ceva mai grăbit; deși, nu mult; însă toți avură impresia, că el, clopotul, parcă ar fi știut că nu mai avea multe de spus, sau că însuși Domnul cu cetele
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
poet dinspre autoritățile sovietice de ocupație). Într-un cântec de leagăn, cu multă măiestrie, Grigore Vieru face să se profileze lângă mamă și icoana lui Eminescu, textul având inducție lirică în tot perimetrul spiritual valahic / românesc: ...Că mama te-a legăna, / Pe obraji, pe geana sa; / Pe un spic frumos de grâu / și pe val adânc de râu, / Pe-amiros de măr, pe-o stea, / pe-o crenguță de ceasla; Pe răsuflet cald de doină / și pe tremur lin de horă
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
necondiționate (film selectat anul trecut și an competiția Cannes-ului); și Un băiat mare (Israel), o incursiune de mare finețe an hătișurile adolescenței, cea plină de farmec și de traume; și Picnic (Franța), cu doi ăndrăgostiti ăntr-o barcă, pe lac, legănați an plină idila, până când un somn uriaș se prinde an undita; barcă se zgâlțâie, totul se dă peste cap, idila degenerează ăntr-un carusel de gesturi neașteptate, culminând cu cel al gingașei fete blonde, care - crezând că peștele i-a ănghitit
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
capului? Dar pe o parte?” „Stai în picioare, cu picioarele apropiate și ochii închiși. Menține-ți echilibrul folosind diferite poziții ale bratelor. Balansează-te pe un picior 10 secunde.” „Dintr-o poziție dreaptă, ridică un picior, îndreaptă-l în fața ta, leagănă-te dintr-o parte în alta și în spate fără a-ți pierde echilibrul.” „Mișcă-te de la o bază îngustă și instabilă la baza largă stabilă”. „Echilibrează-te pe o parte a corpului tău formând un tripod”. „Arată diferite poziții
INTERVENȚII ASUPRA DEZVOLTĂRII ECHILIBRULUI LA ELEVII DE CLASA. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mirela Damian, George Stănculescu, Cecilia Gevat, Alin Larion, Daniel Docu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_531]
-
trecutul. pe gânduri lunecau schiori, în păr zăpada își torcea fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri Tușea înghețul în genunchii lunii, și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , cu un sărut te-am colindat, scârțâi într-un cântec din tine căzut. tulpina ierbii se făcuse țurțur, O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, la cotul nopții șuie, atârnat. oftând într-un val prelins
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de știre celorlalți că efectiv nu are rost. Memento mori Pe trupul mesei au crescut niște pahare ca niște sâni nepereche Umpluți cu ceva ce aduce pe departe cu laptele de mamă Râzând convulsiv pășim către ușă ca să ne lăsăm legănați de fum
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
și-n mijlocul unui peisaj mirific, după standard („Pe sub poala cenușie/ A doi plopi ce nu mai tac,/ Drum din sat și drum din vie/ Se-ntîlnesc și cruce fac.// La o parte-i grîul verde,/ Presărat cu flori de mac,/ Legănat de vînt se pierde/ Cîntecul de pitpalac” etc.), numai ea, amărîta, se duce singură: „Iar de cîntă pitpalacul,/ La răscruci cu doru-mi greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset dumbrava./ Și-s zarzării-n floare;/ Iar plopii se leagănă-n slava/ Seninului soare” etc. (Martie). Plopii-s pădure deasă, mai în fiecare poem cîte-un pîlc; arar mai apar și alte specii, dar niciuna atît de compătimitoare și empatică precum plopii (cu „sărăcia” de har a cărora Ada se identifică
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în stele. Trec peste vieți în vârtej, peste fluvii, în salt. Zgârii sâmburii, cărămizile, mortarul, sensul, apele grele. Întind arcul. Săgeata caută vânatul de aer - numele strigat. VI Fără răspuns rămân. Cu capul descoperit în incinta întunecată a lucrurilor, ca
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
în îndepărtare. „Bună ziua”!, zice cineva în spatele meu și-mi întorc binevoitor obrazul drept. A! E Valentina, mezelăreasa din piața noastră. Plete blonde poleite și o minijupă provocatoare. Nici n-ai zice c-are deja cincizeci de ani! Și merge încet, legănându-și șoldurile, bucățica asta de cârnaț cracovian, bine făcută și plină de ea. Chiar dacă mai are pe față o urmă de pernă. Când mă aventurez în prăvălia în care te învăluie mirosuri tari și sărate ca de căței de usturoi
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
eu ferm la viziuni, dar Valentine e cea care mă aude și pleacă, ofensată „la ea”, acolo unde reclama anunță cu litere bleu „La Valentine”. Aș vrea să merg și eu la mine, dar locul ăsta nu-i nicăieri. Mă legăn, grăbind pasul și pradă emoției îmi rotesc ochii mari îngrijorați - să nu credeți cumva că fug de sunetele acordeonului! Împleticindu-mă pe picioare ca un smintit, dau peste o mulțime compact- cenușie: oameni așteptând tramvaiul ca o mântuire, fiindcă-i
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
în doliu sau în uniformă de infirmieră, costume negre, gulere scrobite, plastroanele impozante ale Guvernului, uniforme presărate cu decorații și public recules, s-au adunat pentru a celebra, după ritul ortodox, sfânta memorie a morților de la Mărășești. În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros greu de tămâie - sunetul argintiu al clopotelor mici accentuează monotonia arhaică a rugăciunii cântată grav și tărăgănat, de către pontifii orientali, un suflu sfânt trece pe deasupra oamenilor, dă viață acestei ceremonii care îi apropie pe cei viteji
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
alt sistem de semne, inclusiv știința ce devine în era pozitivistă un soi de joc matematic, străin de orice obiect al intuiției, un estetism sui generis!). O schemă utilă a subiectului post-kantian, diferențiat de cel romantic sau realist, care se legăna în ideea că ar putea imita Creatorul, cuprinde trei ipostaze: 1) spiritul autonom față de realitate, care-și elaborează propriile construcții ideale, înfăptuind o armonizare a subiectului și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
amestecă pe bărbie, bate din mîini și din picioare, se frînge și tremură ca un epileptic în plină criză. Pasagerii se revoltă, o invită imperativ pe țigancă să-și potolească odrasla sau să coboare la prima, ea nu răspunde, își leagănă puradelul mai departe, însă acesta urlă din ce în ce mai tare și mai nestăpînit. Dacă nu taci, îi spune ea oarecum în șoaptă, dar la un nivel al șoaptei proporțional cu intensitatea urletului, să știi că ți-o sug aici. Apoi, fără să
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
Mite a înțeles, și ea, că dincolo de conversațiile despre limba română și cuvintele scoase din textele lui Creangă, atent traduse și explicate de poet, că o interesează la profesor mai mult omul. "Cum nu văzuse ea pînă acum și se legănase într-așa înșelare de sine, medita Mite în roman. Nu pricepuse... că nu era vorba de un subiect de conversație, ci că tot ce i se întîmpla, tot ce vedea și auzea nu căpătau vreo valoare decît dacă îi erau
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
ca niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama se așează pe pat, schițează un surâs în scopul de a mă seduce... Surâsul forțat face să-i scârțâie colțul buzelor..." "Jos, în micuța curte rahitică, niște cămăși albe se legănau încet pe o funie de rufe, asemănătoare unor ectoplasme flămânde." La puțini scritori de azi, la Mircea Dinescu, de exemplu, talentul literar mai este atât de evident ca la Jean Celeste Dimitrescu. Comedia existenței de fiecare zi În romanul Tango
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
zile: competiția grotescă între Ion Iliescu și Adrian Năstase, dar și între diverși generali de armată ce și-ar dori uitat trecutul de mânuitori docili de roabe pe șantierele socialismului, descrie infantilismul, ca să nu spun prostia crasă, în care se leagănă stăpânii de azi ai României. Victime ale războiului psihologic dus de securiști în ultimii zece ani, ei își imaginează că se pot menține la putere adunând informații compromițătoare despre adversari. Greșeală de calcul: în România nu există noțiunea de compromitere
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt secrete" (Amiel). * În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevărați. * Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă. * Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecțiune mortificatoare. Sînt factorii neomologați ai întreținerii lui. * "Orice critică revine la a spune eu nu sînt tu" (Paul
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt secrete" (Amiel). * În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevărați. * Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă. * Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecțiune mortificatoare. Sînt factorii neomologați ai întreținerii lui. * "Orice critică revine la a spune eu nu sînt tu" (Paul
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]