474 matches
-
Prin geam deschis, dar nu știam. Eram prea mici, nu intuiam Că timpul implacabil zboară. E mult de când solfegiam Cu intonație bizară. Stau singur și privesc spre geam Și-mi pare că întâia oară Sclipiri de clipe vechi coboară Ca legănarea unui ram. E mult de când solfegiam. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Rondelul amintirii / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 296, Anul I, 23 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RONDELUL AMINTIRII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356920_a_358249]
-
Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la legănîndu-se (prea lung și prea molatic) și am introdus căderea - cad legănat - fără să pierd balansul. Și, brusc, mi-a venit ideea de a transfigura legănarea. Acum puteam să găsesc o altă modalitate, construită cu gerunziul, a căderii și să spun un lucru de departe mai important și mai paradoxal: frunzele cad îndeplinind un ritual, cădelnițînd - tămîind / străvechiul gorgan. Tremurul, odată încetat, mișcarea frunzelor devine mai
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
profundă. Are în ea ceva sacru. N-ar mai fi de adăugat decît că tehnica construcției poemului este aceea a unei ghicitori. Lucrul evocat - frunzele - nu este numit. Evocarea se face doar prin numirea cîtorva trăsături proprii frunzelor: tremurul, căderea, legănarea. Referință Bibliografică: Haiku, Corneliu Traian Atanasiu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 331, Anul I, 27 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
cufundă în ploaie Câmpul devenind atâta de frumos . . . Codrii din juru-ți nu te apasă Sau zidurile crunte și reci? De ce să-ți pierzi viața frumoasă? Când poți și tu prin ea să treci. Nu-i frumos tumultul tineresc? Elanul și legănarea unui vals? Peisajul acesta atât de pământesc Decât idealul tău ce este fals? Îmi dai dreptate uneori fugind Cu gândul doar din chilioara ta, Vii lângă mine răspândind În miresme voalate tinerețea . Fălticeni 1964 Referință Bibliografică: Realitate, nu vis! / Mihai
REALITATE, NU VIS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355585_a_356914]
-
purpuriu al trandafirului regal. Inima Ei e Dorul nețărmurit fluturând ca pânza unei corăbii însetată de zări. În Treimea Frumosului Feminin: Fecioara-Femeia-Mama, numai divina MAMĂ creștină atinge sentimentele desăvârșirii dumnezeești. În Mama creștină înmuguresc, înfloresc și rodesc toate miresmele frumosului: legănarea, îmbrățișarea, sărutul, cântarea, binele, adevărul, credința, dorul, conștiința, libertatea, răbdarea, divinul și copilul-mugurele de Dumnezeu. În ființa Mamei dacoromânce surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrățișarea Viței de vie, tremurul verde al
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
În Mama creștină înmuguresc, înfloresc și rodesc toate miresmele frumosului: legănarea, îmbrățișarea, sărutul, cântarea, binele, adevărul, credința, dorul, conștiința, libertatea, răbdarea, divinul și copilul-mugurele de Dumnezeu. În ființa Mamei dacoromânce surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrățișarea Viței de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul păpădiei, iscusința albinei, subțirimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul rândunicii, plânsul izvoarelor, tresărirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea focului, albul porumbiței, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia mierlei și
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
al euro-Pelasgimii > Valahimii, ca în poemele: «Să ne ținem de sfinții ciobiți» (p. 8), «Vitralii de vitregie» (p. 10), « Pe valuri, spartele vitralii» (p. 26), « Râs de comă ne răscoală» (p. 30), «Bătaie de joc și de toacă» (p. 31), «Legănări de neam în ham» (p. 32), « Un imposibil greier green» (p. 38), «Vitraliul în viu se sparge» (p. 72) etc. Mai departe, pe „Valea Textelor“ lui Nicolae Sârbu, din Vitralii sparte (2011), eroul liric - spre a nu se destrăma «alaiul
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
și constituția, / amândouă huța-huța pe ram. Dar ce te mai legeni, / ce te legeni tu ramule / și cu nevoile tu neamule, / în gândul unui geam / ce-și gâtuie soluția? Și mă trezii neamule-n ham / înzăuat în avorturi de gală. / Legănări de neam în ham.» - p. 32), imperii-hiene metamorfozând popoare-păduri în chibrituri («Într-un alean rapace / și zoaie de zidit, / ce greier green mai face / pădure din chibrit/» - Un imposibil greier green, p. 38), încât «sublimul geme de sub scheme» (p. 52
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Și în duh ne-nmugurește Ziua-aceea care cheamă La iubirea pentru mamă, Și de flori, de primăvară, De consoarte, de femeie, De desăvârșirea ce-i e, În copii, în om, în țară, Dragostea... pleniplenară. Viață pentru viață Din umbra verdei legănări A frunzelor și ierbii Unde despică vântu-n nări Și-n coarne mândrii cerbii, Unde copitele se-ascund La pasul de osândă Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
Florida. Dar din programul vacanțelor doamnei Elena Buică n-a lipsit nici patria mamă: România! Astfel ne descrie cu fidelitate locurile minunate din Delta Dunării: „Admiram ascunzătorile unor vizuini, măiestria cu care unele păsări își făceau cuibul uneori chiar în legănarea plantelor mai înalte crescute din apă... Cipocitul vâslelor parcă era o muzică ritmată pe fondul căreia se auzeau soliștii - păsările deltei... Mirosul specific deltei... mișcarea vălurită a apei, toate te trimiteau într-o lume pe care deși, o vedeai cu
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
picioare la fiecare mișcare. Strângea din dinți de durere dar nu se lăsa bătută. La fel de rigid și inflexibil continuau valsul și secretarul cu pontatoarea, în ciuda faptului picioarele nu-i mai ascultau refuzând parcă să execute corect pașii de vals. Doar legănarea brațelor dădu impresia că dansau bine. Reprezentantul de la regiune nota sistematic evoluțiile dansatorilor. Cineva aduse un disc cu un dans sud-american „Los Paraguayos”, înlocuind valsul. Un nou test pentru dansatorii din concurs. Pe sonoritățile exotice, piepturile fetelor zvâcneau spasmodic, iar
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
când să prindă mingea-n palmă versurile devin umbre curg prin frunze ploaie vie apoi în priviri sclipesc visul iară prinde ritmul zbaterii din primul val piatra lunii se fărâmă între inimă și gând puls alert atunci se-ntâmplă balansoaru-n legănare prinde jocul prinde ciobul din inima de poet 26 martie 2014 Referință Bibliografică: balansoar / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul IV, 26 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate
BALANSOAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353523_a_354852]
-
fie roșie pipota, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. Mâine ne schimbăm între noi. Guvidul mușcă frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta este
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
deja tragi cu spor voltele pline cu guvid, musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți. Starea sănătații lui se deteriorează tot mai tare. Stă tot timpul lungit, are grețuri, dureri de stomac și de cap, nu-ți mai poate fi de folos. Nu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
pumn/ pe crucea mamei/ în codul genetic/ îmi temperez firea/ prea visătoare uneori/ ochii și buzele/sunt ale mamei/ nu mă îndoiesc nicio clipă” (Meditație în semnul crucii) “șoaptele mamei/ citind din Psaltire/ mă mustră/ sunt visul împlinit/ într-o legănare/ târzie (Arhivar de vise) “Înfășurat în giulgiul visării”, poetul arhivează vise, reflexia semnifică imaculat și cuminte, realitatea sa poetică venind și din meditații mistice. De fapt, emoția limbajului său liric este în codul creștin asumat, identificându-se cu el. "mi-
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
să nu cadă din leagăn pe timpul legănatului. M-am așezat jos pe iarbă lângă leagăn și cu o mână legănam și cu cealaltă mă jucam cu copiii. Bebelușul a început să plângă, eu îl legănam tot mai tare și prin legănare bebelușul a alunecat spre picioare până când bărbia lui a ajuns la jnurul de asigurare. Plângea tot mai tare, eu îl legănam tot mai tare. Bunica Fica auzind plânsetul copilului a venit la mine în grădină să vadă ce facem. Spre
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ÎN PLINĂ LEGĂNARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului mă ascund în vălurile nopții sămânță a coșmarului rătăcită răscolită de amintiri discutat-am odată despre firele de iarbă fragile tușeuri în zăpezile răsăritului
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului mă ascund în vălurile nopții sămânță a coșmarului rătăcită răscolită de amintiri discutat-am odată despre firele de iarbă fragile tușeuri în zăpezile răsăritului s-au frânt în plină legănare a brațelor mamei prinși de forța cerului au prins de vârful aripii câte un înger e gol... spun în șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
frânt în plină legănare a brațelor mamei prinși de forța cerului au prins de vârful aripii câte un înger e gol... spun în șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor din palmă se înalță coloana versurilor tăcute unele strigă, altele rămân aninate de câte un colț de stâncă din tăișul căreia zborul vulturului acoperă cu deschiderea aripilor lui pământul cel în care-am rămas să înțeleg de ce
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
în plină legănare a brațelor mamei prinși de forța cerului au prins de vârful aripii câte un înger e gol... spun în șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor din palmă se înalță coloana versurilor tăcute unele strigă, altele rămân aninate de câte un colț de stâncă din tăișul căreia zborul vulturului acoperă cu deschiderea aripilor lui pământul cel în care-am rămas să înțeleg de ce dacă
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
rămas să înțeleg de ce dacă mai sunt încă ram pe care rodul se anină cu încrede bucurie de viață în deplina sa lumină ovală mă ascund în vălurile nopții numărând... Anne Marie Bejliu, 5 octombrie 2014 Referință Bibliografică: în plină legănare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii la o somnolență plăcută. Mie îmi sună în urechi cel mai potrivit cuvânt al ghidului,,odihna''. După ce rucksacul și încă o boccea au fost transportate în intima cameră, urma dușul și odihna mult visată. Dar, vocea plăcută pe
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
se înălțau Carpații Răsăriteni cu înălțimele Gutăi, Rodnei, Bistriței. Încă din perioada primei tinereți mi-am dorit să urc pe o plută care timp de câteva zile se înalță și coboară, se sucește pe la coturi și oprește după ore de legănare pe valuri, la marginea unui sat unde ne puteam odihni. Cu toate că în zilele noastre, plutăritul e interzis căci nu mai e rentabil o plimbare pe unica plută a lui moș Neagu, e ca și cum am face o săritură înapoi spre vremea
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
Plutăritul'' pe mici distanțe a rămas doar în povești sau un sport vremelnic. După ce ghidul luă legătura cu niște foști plutași, în una din primele zile am pornit-o la vale, adică spre Gura Barnarului de unde s-a început plăcuta legănare pe apele Bistriței. Am parcurs cam 40 de kilometrii. Privirile ne fugeau ba pe apele strălucitoare ale Bistriței, ba spre nestăvilitele întinsuri care ne înconjurau. Liniștea era din când în când 2 întreruptă de cântecele pasărilor ori ale colegilor de pe
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]