434 matches
-
sfioase Și trupuri mlădii @ TU ERAI... Tu erai... te-am zărit de departe, Silueta ta de liană se unduia Ca aburii zilei pe o șosea Care ne unește și ne desparte Tu erai... nu puteam să-ți confund Mersul grațios, legănat, nostalgic Respirind o lumină de borangic Ce îți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
Leana ce fund și țâțe are nu-i păcat de ea sărmana că e tare simțitoare, auzi neică, ști ceva pentru o așa făptură eu o las pe baba mea că-astai, gură de mură, și-o priviră amândoi cu mersu-i legănat neică, mai adu un țoi de nu, intru în păcat. Referință Bibliografică: intrare în păcat / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
INTRARE ÎN PĂCAT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368759_a_370088]
-
ilizibile. Închise ochii, inspirând adânc, împăcată cu ea și cu gândurile ei. De multe ori, o clipă îți poate abate valurile sufletești spre țărmuri primitoare, însorite. Și atunci, nu ai altceva de făcut decât să te lași în voia destinului, legănat, purtat de veșnicia secundelor, fără a mai fi nevoie de alte căutări... 02.03.2016 Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 4 / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
mișcă ritmic al ei cap. „Tei bătrân, cu frunza rară, Dragei mele, te rog, lasă O ghirlandă princiară... și îmbracă-mi-o-n mireasă! Mi-o-nvelește în petale, și la soare mi-o arată, Urc-o-n ramurile tale,... vreau să fie legănată: Ca o zână să plutească, părul blond să se resfire; Blestemata de fereastră să n-o mai poată reține! Tei bătrân, dă într-o parte trei zăbrele ca să zboare!... Să mi-o văd bătând din aripi și, ușor să se
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
prețul vieții pentru fiecare fir de iarbă și pentru orice pumn de țărână: “Ardealul nu-i o țară, e suflet, e trăire, / E începutul lumii ce îl purtăm în noi, / E jalea și amarul, e vis și bucurie, / E vorba legănată a carului cu boi” (Ardealu'mpărătesc). Autorul trece în revistă file de istorie glorioasă din localitățile Ardealului, înscrise cu sânge și rămase în lacrima urmașilor. Astfel sunt poemele: „La Oarba, în deal”; „Istorii”; „Strămoșii”; „Lumea dacilor”; „Decebal”; „Izbândă amară”; „Nu
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
cu cerul, pămantului hotar Pădurea magnifică,neliniștită, îngândurată Sacerdoțiu secular de taină binecuvântată Tulburătoare, grandioasă, sacră frenezie Soarele îmbrățișează murmurul din feerie Adierile calde mă-nfioară, muguri și păsări Cântă întâlnirea cu verdele -n eresuri. Corolele florilor roz-albe maiestuos se-nclină Legănate grațios sub fulgerele de lumină Un imn sfânt de slavă, de bucurie se înalță Izvodit din torentul tainic, clocotul de viață Tumultul mișcării risipit, încolțit în freamăt Protectia îngerilor izbăvitoare de geamăt Anulează singurătăți, încununează împărat Omul cu sufletul reînfrunzit
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
o savurează cerând alta, mereu a căutat să aibă la îndemână câteva. Acum crescuse și numărul de păsări, mai ales rațe și gâște care se bucurau de apa canalului din spatele curții. Cum se săturau de bălăcit, o luau în pas legănat, una în spatele celeilalte precum soldații la instrucție, la păscut iarbă grasă pe întinderea fostei bălți a Ialomiței, asanată și cultivată de către I.A.S. - ul din localitate. Găseau cu ce să se hrănească până seara când singure se întorceau de la păscut
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
singur pe peron. Trenul se puse ușor în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle, după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele... Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se stabiliseră la Târgu-Neamț. Pe maică-sa o chemase la mânăstire maica Eprahia
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
curând, în urma prințesei apărură coloane de Oameni de Zăpadă, caraghioși, cu mături la subsuoară și pe cap cu oale sparte, în mantale de zăpadă, cu morcovi în loc de nasuri, boabe de fasole în loc de dinți și doi tăciuni în loc de ochi. Mersul lor legănat și împiedicat, de pinguini serioși, de rățoi țanțoși cu mături la spinare, cântând cu voci de afoni un marș soldățesc, provocau râsetele copiilor care-i maimuțăreau, cântând și ei marșul lor tembel: noi suntem soldații curajoșii/luptătorii cei victorioși/cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
sunete spre uitare, o lume fără iarbă, arcuri de triumf sparte, indicatoare ce și-au pierdut rostul, sub patronajul unui pustiu simplu; scot niște poze ca să-mi amintesc să zâmbesc. Eu merg...nici nu mai știu de când, într-un mers legănat, obosit. Ca să fiu văzut, am ridicat un zmeu! Nu știu când se va termina drumul meu. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Drumul / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
DRUMUL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365451_a_366780]
-
am plâns, amintindu-mi de noiembrie, cel de-nceput, când am lăsat, în urmă, dor, tristețe și împăcare, dac-ar mai fi vreun loc și pentru ea. Sufletu-mi, e bandajat în fâse sterile, de iubire uitată, nemângâiat, demult, defel, legănat doar, de vântul speranței, rătăcit, la poarta sărutului tău, pe care-l aștept, parcă de-o viață, rămas, cu brațele deschise, amorțit, de așteptarea târzie, scormonind disperat, în adâncul inimii, crezând, că te voi găsi așa, cum găsit-am alte
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
27 Septembrie 2013 Ascult și-acum povești de noapte bună, Cum le-ascultai, copilule, pe-atunci Și vârsta mea în ele se răzbună Ca norii după ploaie peste lunci... Ascult povești și-adorm în gând cu ele, Așa cum adormeai tu legănată Când îți spuneam povestea vieții mele, Care începe cu...a fost odată... Fântână eu mereu și tu-izvor Și ce frumos era, cât nu se poate! Ascult povești, hai spune-mi nu ți-e dor De vremurile acelea minunate? Referință Bibliografică
ASCULT POVEŞTI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365103_a_366432]
-
the rain a stream of tears and helplessness. Why have we changed? Only the celestial knows what awaits uș... * AM RAMAS ACEEAȘI... Te-ai întrebat vreodată cum sunt cu adevărat? Ce-ți spune sufletul meu omule? Am ramas eu, aceeași legănata de bună măicuța printr-un psalm... Cuvântul m-a îmbrăcat, credința mi-a fost reazăm, iubirea mi-a fost casă, bunătatea , darul meu, pentru voi. Lumea mea este și lumea voastră. Diferă doar percepția ta omule, pierdut în altă galaxie
POESIS de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366365_a_367694]
-
I. MINTEA MEA.., de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016. Mintea mea legănata de degete curioase peste gazelurile marelui Hafiz ca o piatră de temelie pe care un car sever o amenință, sula a unui dușman mereu într-o ambuscada, iarbă arsă unde eu mă îngrop fără cruce, de-ar fi de folos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
muză cântecelor de vecernie, nobilă certitudine, elementară vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanță armonioasă a celestului par de cal blond-carmaz... Cerul se stinge, pământul zace în aspră savoare a sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, ... Citește mai mult Simplu că un abandon,ademenitor că o chemare,muză cântecelor de vecernie,nobilă certitudine,elementară vremelnicie,spic de grâu în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
că o chemare,muză cântecelor de vecernie,nobilă certitudine,elementară vremelnicie,spic de grâu în mai,trandafir purpuriu, floare de lotus,rezonanță armonioasă a celestului par de calblond-carmaz...Cerul se stinge,pământul zaceîn aspră savoare a sfârșitului de ziși tu, legănata de vraja,visezi, amica mea.Semplice come un abbandono,allettante come un richiamo,musa di cânți vespertini,... XI. ȘI ERA FRONTIERĂ, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013. ..și era frontieră, era roua de pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
bogății rupe dintr-un suflet, cât zbucium, cât vis, cât fior sau cât uriaș cântec interior, stau concentrate, ascunse, sintetizate, într-un singur chenar de chilim românesc, în singura unduire a liniei unei anfore, într-un singur stih de doină legănată, în singura înflorire a troițelor noastre, pe drum prăfuit de țară!... „Cine știe dacă nu chiar acesta fusese și intenția olarului popular: să cânte în lut îmbrățișarea îndrăgostitului și s-o dăruiască lumii, ascunsă în rotunjimea, aproape umană, a unui
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
și pisica, Sforăind pe pat, sonor. Șoarecii au prins de veste Și cămara e al lor, Iar afară se pornește Vântul, șuierând ușor. Chiar și omul de zăpadă Astăzi pare relaxat, Fulgii-ncep din bolți să cadă Într-un iureș legănat. Ciorile-și alungă frica, Pe sub nori, din câmp se-ntorc, Doar bunica și pisica Stau în liniște și torc. Referință Bibliografică: IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1469, Anul V, 08 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352330_a_353659]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > IUBIREA PENTRU... Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Priveam pomii din fața casei, afară, o adiere ușoară de vânt, mângâia frunzele cireșului, cele galbene picau într-o plutire lină, legănate ca o barcă ușoară pe valul mării. Se așterneau ușor, nesigur, pe pământul rece, apoi altă frunză se desprindea, urmând același traseu ca surioarele ei de mai înainte. Mi-am zis privind la frunzele căzute, că încă nu mi-a
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți alunecă pe sâni, mă dezmiardă, și-n clipa următoare, lava vulcanului erupe revărsându-se fierbinte în câmpia fertilă, la poalele Muntelui Venus, într-un extaz profund. Cutremurul propagă iubirea-mpărtășită și-n valuri legănați, trăim a vieții clipă. Este iubirea simplă, în marea ei splendoare, ce-n clipa procreerii-i forța creatoare. În liniștea deplină ce-nvăluie chiar zorii visăm la nemurire, visăm moștenitorii. Și iată-n plină toamnă, de dimineață-n zori, s-a născut
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
Acasa > Versuri > Iubire > STATUIE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 406 din 10 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ai trup de grație bogat Și-l porți în taine-nvăluit Ușor în mersu-ți legănat Știind cât e de jinduit... Precum un lan de grâu în vânt Ți-l legeni ademenitor Plimbând ispita pe pământ Sub ochi pios de muritor... Ai mâini de fină gingășie Ce par a fi menite doar A scrie versuri pe
STATUIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346728_a_348057]
-
ta se strecoară-ntr-o pleoapă minte-mă frumos denadins spală-ne doamne dragostea noastră cu apă din ulciorul celui învins mai vino iubito s-asculți o romanță din vechile noastre agape ce-s desenate pe-un bol de faianță legănat de venețienele ape mai vino iubito la margini de timp să ne culcăm în crivat de cleștar acum la început de anotimp când timpul doarme iar pe minutar să mai furăm o clipă de ferice dintr-o clepsidră ce-a
ETERNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345604_a_346933]
-
pe care am încălecat cândva, mă tot duce la plimbare nu știu unde și cât vrea. De s-o sătura de mine, nu știu unde, nu știu când, mă v-a arunca îndată și pleca-va nechezând. Haide, bidiviu, pornește potolit, în trap ușor, legănată-mi va fi calea până unde, stă un dor. L-oi culege, de m-așteaptă nu știu cum și nu știu când, tu mai ține cale dreaptă și nu mă lăsa acum. Îți voi da, sirep cuminte, fire de nisip curgând, te-
DI, CĂLUŢ de LEONID IACOB în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356451_a_357780]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 331 din 27 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tămîind Corneliu Traian Atanasiu nu mai tremură - cad legănat tămîind străvechiul gorgan Ceea ce a constituit punctul de plecare al poemului a fost contemplarea frunzelor în cădere. Departe de a fi o cădere accelerată și zgomotoasă, ca aceea a ghindelor sau a castanelor, care te poate face să tresari cînd
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
prea lesnicios și prea ieftin să mă opresc la o soluție atît de comună. Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la legănîndu-se (prea lung și prea molatic) și am introdus căderea - cad legănat - fără să pierd balansul. Și, brusc, mi-a venit ideea de a transfigura legănarea. Acum puteam să găsesc o altă modalitate, construită cu gerunziul, a căderii și să spun un lucru de departe mai important și mai paradoxal: frunzele cad
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]