1,613 matches
-
Argetoianu, localizând doi potențiali strămoși în secolul al XVII-lea, în marele stolnic Mihaiu Hargetoianu și Dumitrașco Argetoyanul. După studii universitare la Paris, intră în diplomație. Din 1898 până la declanșarea Primului Război Mondial, Argetoianu a fost atașat, secretar, prim-secretar, consilier la legațiile române din Constantinopol, Roma, Viena, Paris. A fost, de asemenea, șeful delegației române la preliminariile de pace de la Buftea, din 1918, la sfârșitul primului Război Mondial. Constantin Argetoianu își începe cariera politică în 1913, intrând în Partidul Conservator, al cărui
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
trebuie pedepsiți și familiilor japonezilor uciși li se vor plăti 50.000 de yeni. Guvernul japonez va primi, de asemenea, 500.000 de yeni, cu scuze oficiale și permisiunea de a construi cazărmi pentru trupe și dreptul de staționare a legației diplomatice în Seul. În 1884, un grup de reformatori pro-japonezi au răsturnat guvernul chinez conservator pro-coreean printr-o lovitură de stat sângeroasă. Cu toate acestea, facțiunea pro-chineză, cu asistență din partea trupelor chineze sub conducerea generalului Yuan Shikai a reușit să
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurată de către subgrupul din Brăișor la târguri sau la diverse aniversări și sărbători (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie), dar erau trimise și prin poștă către instituții, structuri regionale de partid, ministere, legații și ambasade. Putem constata așadar că grupul „Capotă-Dejeu” a avut un caracter nonviolent, deși după 1952 unii dintre membri erau înarmați. Din cauza insecurității, doctorul Capotă luase în calcul pentru primăvara anului 1958 și soluția trecerii ilegale a frontierei (în Austria
Iosif Capotă () [Corola-website/Science/319477_a_320806]
-
lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz. Deși era evreu, fiind cetățean român Lucian Boz a fost salvat de la moarte în 1944 prin intervenția Legației române de la Paris. Întors în țară după 1944 a creat, în asociație cu Martin Econom, cotidianul în limbă franceză „L’Information Internationale”, și a devenit redactor al cotidianului „Finanțe și Industrie”. În 1946 a părăsit România și s-a stabilit
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
vieții sale. s-a născut la data de 1 august 1908, în comuna Sărata (județul Buzău). A absolvit în anul 1929 cursurile Facultății de Drept ale Universității din București. În același an s-a înscris la examenul de atașat de Legație, funcție pe care o ocupă în anul următor. A îndeplinit mai multe funcții în cadrul Ministerul de Externe: secretar III (1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
s-a înscris la examenul de atașat de Legație, funcție pe care o ocupă în anul următor. A îndeplinit mai multe funcții în cadrul Ministerul de Externe: secretar III (1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939) și la Riga (1939-1940). Revenit în România, el a condus Direcția Cabinetului și Cifrului (din 20 mai 1941), Direcția Afacerilor Economice și Administrație (din 23 iunie 1944) și
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939) și la Riga (1939-1940). Revenit în România, el a condus Direcția Cabinetului și Cifrului (din 20 mai 1941), Direcția Afacerilor Economice și Administrație (din 23 iunie 1944) și Direcția Personalului (din 1 august 1944). Grigore Niculescu-Buzești a
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
i-a închis telefonul, de unde acesta a dedus că la palat se petrec lucruri grave. Eugen Cristescu declară în continuare: Datorită faptului că nu aveau informații concrete despre ce se petrecea la Palat, Eugen Cristescu s-a deplasat la sediul Legației Germane, unde Karl Clodius, reprezentantul economic al Germaniei la București l-a anunțat de arestarea celor doi Antonești. Eugen Cristescu l-a anunțat și pe Tobescu, chemându-l să-l ia de la legație în jurul orei 9.00 seara. Eugen Cristescu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Eugen Cristescu s-a deplasat la sediul Legației Germane, unde Karl Clodius, reprezentantul economic al Germaniei la București l-a anunțat de arestarea celor doi Antonești. Eugen Cristescu l-a anunțat și pe Tobescu, chemându-l să-l ia de la legație în jurul orei 9.00 seara. Eugen Cristescu afirmă: Din declarație rezultă că gen. Constantin Tobescu nu intenționa să părăsească țara, așa cum va susține ulterior acuzarea la procesul acestuia. De asemenea, Eugen Cristescu confirmă teoria susținută de apărare în procesul gen
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
gen. Anton s-a prezentat cu ordinul la inspectorat, iar gen. Tobescu s-a supus imediat ordinului și i-a cedat comanda. După aceasta, împreună cu Eugen Cristescu, ar fi intenționat să fugă în Elveția, dar, nereușind să obțină vizele de la legația germană, "s-au înțeles să se ascundă undeva în țară". Decizia instanței confirmă că în data de 25 august 1944, gen. Constantin Tobescu a trimis "petiția de demisie, care nu a fost primită, fiind dat dezertor", după care a fugit
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
fiind arestați (în 1943, împreună cu soția sa, Cora) de Gestapo și internați în lagărul La Cite de la Muette (sau Sammellager, în germană) de la Drancy, o suburbie din nord-estul Parisului, în apropierea gării Austerlitz. Sunt salvați de la deportarea în Germania de către Legația României din Franța (doar 12 persoane, printre care și soții Boz, din câteva mii). La Paris colaborează la publicațiile Le Petit Parisien, Excelsior și Dimanche illustrée. La sfârșitul anului 1944 revine în țară și, cum "diavolul reportericesc din el nu
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
a fost Emil Cioran, care le-a adus toate merindele pe care le avea în casă, inclusiv bucățele de pâine și de brânză, drămuite și economisite cu greu. Sunt salvați de la deportare în Germania și eliberați din detenție datorită intervenției Legației Române de la Paris. Plecarea urgentă din Franța, a soților Boz, a fost de asemenea plină de peripeții. Singura ieșire din teritoriul ocupat trecea pe la Vichy, oraș situat nu departe de Paris, loc unde își stabilise capitala guvernul pro-german al generalului
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
Și nu-mi pare rău, pentru că mănânc, beau și câștig mai bine ca la români."; repatrierea unor evrei români și maghiari în țările lor (câțiva, din miile de evrei închiși în lagărul de la Drancy) se datorează faptului că, în Franța, "Legațiile română și ungară erau în... concurență! Dacă aparea un articol favorabil Ungariei într-o gazetă, puteai fi sigur că a doua zi vor apărea articole, clișee sau note favorabile despre România (și viceversa)." (p. 147). La fel s-a întâmplat
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
medicina. În perioada studiilor universitare, redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944). Redactor responsabil al gazetei "Înfrățirea" din Târgu Mureș, între anii 1944-1945; redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului "România Liberă" (1945-1946); redactor la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947); consilier la Legația Română din Budapesta (1948-1952). Director adjunct, apoi director al Direcției Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1952-1956). În același timp a fost conferențiar la Catedra de Literatură română si universală la Institutul de Relații Internaționale. Consilier la Ambasada României din Belgrad
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
cu adevărat independente. Revoluția Franceză s-a dovedit dezastruoasă pentru ca teritoriile papalității așa cum a fost pentru Biserica romană, în general. În 1791 Venaissin COMTAT și Avignon au fost anexate de către Franța. Mai târziu, cu invazia franceză a Italiei în 1796, legațiile au fost confiscate și au devenit parte din Republica Cisalpină. Doi ani mai târziu, Statele Papale în ansamblu au fost invadate de către forțele franceze, care a declarat Republica Romană. Papa Pius al VI-lea murit în exil în Franța în
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
rănit aproape de Odesa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, reprezentată de doamna Kollontai. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și acest minister. Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
a plecat imediat la București unde i-a amenințat cu represalii pe regele Mihai I și pe Grigore Niculescu-Buzești, noul ministru de externe. Temându-se de Hitler, el s-a sinucis la 25 august 1944 în biroul său din sediul Legației Germane din București, clădire aflată azi la intersecția dintre Calea Victoriei și bulevardul Dacia. Anterior și-a ucis și secretara. Werner von Richter este un personaj ficțional, dar în cadrul Ambasadei Germane de la București a existat un maior SS pe nume Gustav
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
lucra la Berna, la 28 februarie 1955, s-a numărat printre membrii personalului consulatului RPR care a fost ținta unui atac înfăptuit de patru tineri anticomuniști români (cel mai tînăr avea 19 ani). Altă sursă specifică faptul că atacul asupra Legației României în Elveția s-a dat la 14 februarie 1955 de către un grup de români, condus de Oliviu Beldeanu. Se sugerează că scopul principal al atacului a fost capturarea unor documente care conțineau numele unor agenți din rețelele organizate de
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]
-
un grup de români, condus de Oliviu Beldeanu. Se sugerează că scopul principal al atacului a fost capturarea unor documente care conțineau numele unor agenți din rețelele organizate de serviciul românesc de informații în colaborare cu KGB, dat fiind că Legația României din Berna era, de fapt, "un centru de spionaj". Stoffel fost de asemeni redactor-șef al revistei Neue Literatur, din 1959, când sediul redacției a fost mutat la București, până la pensionarea sa, în 1984. Are un fiu, Pavel (Paul
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]
-
o revoltă masivă. Tipul lui de organizare era militar, incluzând paznici și semne de recunoaștere vizibile. Victor Lupșa va intra în contact cu mai multe grupuri civile sau religioase și va încerca, dar fără succes, să trimită un plic la legația americană. Securitatea pornise deja în căutarea lui, prin urmare, în februarie sau martie 1950, Lupșa se va ascunde în munți, împreună cu Gheorghe Corneliu. Episodul numit "chermeză" a aruncat o umbră asupra intențiilor reale ale lui Victor Lupșa. În noaptea dintre
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
fost închis de guvernul irlandez, deși oficialitățile irlandeze închidea ochii la „evadările” soldaților aliați. Aliații au primit de la irlandezi rapoarte meteorologice sau cu privire la traficul aerian și naval. Guvernul irlandez a încălcat protocoalele diplomatice confiscând un aparat de emisie radio a legației germane. Atâta vreme cât britanicii nu aveau acces la bazele aeriene și navale care le-ar fi permis să-și protejeze convoaiele de nave de transport de pe ruta occidentală, în Irlanda se manifesta un consens politic conform căruia netralitatea era cea mai
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
anul care a urmat, Kogălniceanu a depus eforturi pentru a obtine recunoașterea independenței de către toate statele europene și a afirmat că politicile guvernului său se centrează pe „transformarea cât mai rapidă a agențiilor diplomatice și consulatelor străine din București în legații”. La sfârșitul războiului, el și Brătianu s-au aflat în fruntea delegației României la congresul de la Berlin. În această calitate, ei au protestat împotriva ofertei Rusiei de a schimba Dobrogea de Nord (anterior parte a Imperiului Otoman) cu porțiunea din
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
activitatea publicistica iar în 1935 premiul „C.Hamagiu” al aceleași Academii pentru lucrările dramatice și poetice din ultimii ani. Începând cu anul 1926 îl regăsim în diplomație unde a funcționat peste 15 ani că atașat de presă, apoi consilier în cadrul legațiilor României de la Varșovia, Praga, Berna, Viena și în calitate de ministru plenipotențiar la Lisabona. În anul 1936 a fost ales membru deplin al Academiei Române iar la data de 30 decembrie 1937 a fost numit în funcția de subsecretar de Stat în Ministerul
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm. În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926-1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937-1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938-1939). Există
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]