1,914 matches
-
mai mult în perspectiva viitorului, nu prea avea nici poporeni mulți, nici mijloace de subsistență îndeajuns. În amândouă privirile Scaunul roman importună înainte de toate pe regele apostolic. Bela IV, fiind încă numai urmaș la tron și părtaș la regență, făgădui legatului apostolic Iacobus Praenestinus, cumcă va purta de grijă cu dărnicie atât pentru a se zidi biserica catedrală cât și pentru a înzestra îndeajuns episcopia întemeiată pentru ținutul cumanilor. În urmarea acestora Grigorie IX îl îndemnă în anul 1234 la îndeplinirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l asculte. Apoi Grigorie al IX îl somă pe regele Bela IV, cu toată seriozitatea și amenințând cu refuzul absoluțiunii de păcate, ca numaidecât să-și aducă aminte de jurământul depus oral și înscris încă în acel an în mâinile legatului papal Iacobns Praenestinus, jurământ care îl obliga de-a sili să asculte de biserica romană pe toți supușii neascultători de pe teritoriul supus stăpânirii sale; apoi să-și mai aducă aminte de promisiunea verbală făcută legatului cumcă va sili pe români
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în acel an în mâinile legatului papal Iacobns Praenestinus, jurământ care îl obliga de-a sili să asculte de biserica romană pe toți supușii neascultători de pe teritoriul supus stăpânirii sale; apoi să-și mai aducă aminte de promisiunea verbală făcută legatului cumcă va sili pe români să primească pe episcopul ce li se rânduiește și aceasta cu atât mai mult cu cât românii, numindu-se creștini, nu comit decât lucruri contrarii creștinismului. În genere nu se cuvine ca un regent creștin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă de mâna Sf. Dimitrie din Salonic, neocrotit de Ioan din Ryl, patronul bulgarilor. E important a afla cum indicau membrii nouăi Case vlahe de țari originea lor. Această cestiune pare dezlegată de-o scrisoare a papei Inocențiu III către legatul său, ca răspuns la plângerile regelui Ungariei de la 1204, în care scrisoare papa spune espres că Petru și Johannicius, cari se coboară din sângele foștilor regi, nu tind a ocupa, ci numai a recupera țara părinților lor. Cu aceasta pare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi de origine curat romană, n-a avut pe bulgari ca predecesori, ci ca strămoși! Innocențiu menționează rugămintea lui Kalojoannes pentr-o coroană romană, precum li se dăduse lui Petru Samoil și altor predecesori ai lui Kalojoannes și orânduiește ca legatul destinat pentru {EminescuOpXIII 226} Bulgaria să facă cercetări îngrijite în privirea coroanei acordată de biserica romană acestor predecesori. Johannicius să poarte deocamdată de grijă ca statutele aduse de legat să fie primite de întreaga biserică a bulgarilor și vlahilor și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Documentul ar data din secolul al IV-lea. Această donație îi permite așadar papei Silvestru I să-și exercite suveranitatea asupra Romei, a Italiei și a Occidentului. Biserica mai obține întâietatea asupra celor patru orașe principale: Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Ierusalim. Legatul mai include palatul Latran, Piața Sfântul Petru și însemnele imperiale. Sau despre cum să-i dai Domnului ceea ce aparține cezarului... Pentru a demonstra caracterul fals al acestei donații, Valla se sprijină pe argumente filologice și pe întorsături de frază: limba
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gospodăriri și, concomitent, introducerea sub o autoritate spirituală recunoscută care să le mărească prestigiul - instituțiile cărora le fuseseră închinate mănăstirile românești urmau să se ocupe de administrarea lor, să le asigure existența și bunăstarea acestora, să se ocupe de îndeplinirea legatelor sau clauzelor lăsate de ctitori; întrețineri de școli, spitale, aziluri etc. Pentru munca desfășurată, patriarhiile și mănăstirile din Răsăritul creștin urmau să primească o parte din venitul mănăstirilor românești închinate, acea parte care le prisosea celor din urmă, după ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ctitori; întrețineri de școli, spitale, aziluri etc. Pentru munca desfășurată, patriarhiile și mănăstirile din Răsăritul creștin urmau să primească o parte din venitul mănăstirilor românești închinate, acea parte care le prisosea celor din urmă, după ce se asigura întreținerea și îndeplinirea legatelor prevăzute de ctitori. Cu timpul, însă, are loc o răsturnare de situație în defavoarea mănăstirilor românești închinate, ele ajungând să fie considerate ca simple izvoare de venituri importante pentru mănăstirile mari din Balcani și Orientul creștin. Sunt neglijate lăcașurile de cult
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
simple izvoare de venituri importante pentru mănăstirile mari din Balcani și Orientul creștin. Sunt neglijate lăcașurile de cult, care încep să se degradeze treptat, unele dintre ele ajungând adevărate ruine; este micșorat foarte mult numărul călugărilor la mănăstirile închinate, iar legatele ctitorilor se îndeplinesc superficial sau deloc, singura intenție este ca mănăstirile românești închinate să producă cât mai mult, iar ceea ce produc să plece în afara țării. Concomitent cu situația prezentată, mănăstirile închinate nu-și mai achită obligațiile față de statul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Leon a precizat faptul că monofiziții sunt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici, ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu care a fost convocat în 451 la Calcedon. În ciuda colaborării cu împăratul, Leon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod, mișcarea abilă a lui Chiril îl punea automat în postura de acuzat. Antiohienii au deschis în sfârșit ochii și i-au luat apărarea lui Nestorios, dar era prea târziu. Atât delegația orientală, condusă de Ioan de Antiohia, cât și legații papei întârziau să ajungă la Efes; când Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Nestorios și de condamnare a doctrinelor sale. La 26 iunie au ajuns antiohienii care au contestat decizia și l-au depus la rândul lor pe Chiril împreună cu Memnon din Efes, susținătorul său; sosiți și ei la 10 iulie, legații romani s-au aliat cu Chiril. Teodosius, care nu avea o perspectivă clară asupra situației, a răspuns prin depunerea și arestarea lui Chiril, a lui Memnon și a lui Nestorios și prin condamnarea tuturor hotărârilor conciliului. Nestorios a acceptat destituirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Eutihie, a trimis la conciliu trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (aici, p. ???), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. Însă conciliul din Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tâlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea nu fără a fi lansat un apel către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scaunul episcopal pe Teodoret (care, până la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întârziat ratificarea hotărârilor conciliului de către papă, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu, convocat în 451 la Calcedon. în ciuda colaborării cu împăratul, Leon a respins canonul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod, mișcarea abilă a lui Chiril îl punea automat în postura de acuzat. Antiohienii au deschis în sfîrșit ochii și i-au luat apărarea lui Nestorie, dar era prea tîrziu. Atît delegația orientală, condusă de Ioan de Antiohia, cît și legații papei întîrziau să ajungă la Efes; cînd Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de depunere a lui Nestorie și de condamnare a doctrinelor sale. La 26 iunie au ajuns antiohienii, care au contestat decizia și l-au depus la rîndul lor pe Chiril împreună cu Memnon din Efes, susținătorul său; sosiți la 10 iulie, legații romani s-au aliat cu Chiril. Theodosius, care nu avea o perspectivă clară asupra situației, a răspuns prin depunerea și arestarea lui Chiril, a lui Memnon și a lui Nestorie și prin condamnarea tuturor hotărîrilor conciliului. Nestorie a acceptat destituirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a trimis la sinod trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. însă sinodul de la Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tîlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea, nu fără a fi lansat un apel către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scaunul episcopal pe Teodoret (care, pînă la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorie) și pe Iba, menținînd condamnarea lui Nestorie. A aprobat treizeci de canoane, dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întîrziat ratificarea de către papă a hotărîrilor conciliului, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu nemăsurată bucurie, primesc cele făgăduite de Dumnezeu. Instructiones I, 42 (traducere fr. de J.‑M. Poinsotte): DESPRE POPORUL CEL SFÂNT ASCUNS AL LUI CRISTOS CEL
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Acesta, și mai crud prin trădările și prin crimele sale, hotărâse să piardă Roma prin foc, poporul, prin animalele sălbatice, și Senatul printr‑o moarte asemănătoare, căutând o nouă capitală imperiului. El a fost îndemnat la acestea mai ales de legatul parților”). La rândul său Suetoniu (Vie de Néron 40, 1) vorbește de intenția tiranului de a conduce imperiul din Ierusalim: „Astrologii îi preziseseră demult lui Nero că va fi înlăturat, iar, referitor la aceasta, el pronunțase celebrele cuvinte: Prin artă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de originea latină a românilor, ci și de rolul acestora în stăvilirea expansiunii otomane. Povestirile germane au fost integrate în aceeași perioadă în cronica austriacului Thomas Ebendorfer, în comentariile lui Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II), au fost folosite de legatul papal Nicolae de Modrussa și prelucrate în versuri în poemul lui Michael Beheim. Mai târziu anecdotele despre Vlad Țepeș sunt receptate de scrierile istoriografice ale lui Filippo Buonaccorsi-Callimachus și mai ales de cronica lui Antonio Bonfini, de unde pasajul trece în
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
pentru o cultură de mase, înțeleasă ca început absolut al unei ere spirituale noi, autonomă și autarhică, internaționalist proletară, un timp al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat pe teza leninistă - din celebrul articol Organizația de partid și literatura de partid - a „celor două culturi”, burgheză și proletară, cu corolarele
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
de fapt se alimentează din venituri speciale, di rec ționate nemijlocit către el. Aceasta a fost ideea genială a lui Pollio, jubilează în sinea lui Ianuarius, deși împăratul se uită chiorâș spre el. Un impozit de 5% asupra moștenirilor și legatelor testamentare, cu excepția rudelor apropiate și a urmașilor lipsiți de avere. Pretindea că l-a găsit în memoriile lui Caesar. Așa era Pollio. Întotdeauna insista ca nimic să nu șocheze prin noutate, ci să fie conform tradiției. Iar dacă tradiția nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al vostru. Unde pui că suntem mari și puternici. Mult mai înalți decât voi, ăștia din sud, adevărate stârpituri cu picioare mici și groase. Dar vă trebuie cavaleri înalți care să-i sperie pe dușmani. De asta, în fiecare an, legatul principelui în Germania Inferior alege cel puțin 70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți să venim la Roma. Pufnește înciudat. Și pe mine m-ați prostit. Ca pe atâția alții pe care îi alegeți dintre cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]