5,988 matches
-
arhivele Siguranței Generale a Statului, zăvorîtă și pentru noi, exegeții din România (S-or fi desferecat oare, astăzi?). Dar ceea ce n-a putut afla în arhivele românești a găsit în cele nemțești, în biblioteca de la Freiburg, administrată și alimentată de legionari, în publicațiile și convorbirile cu legionarii în exil. Încît, pînă la urmă, a rezultat o carte bine documentată, pe care autorul a dorit-o și este "o contribuție la problema fascismului internațional". După o introducere în tema pusă în dezbatere
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
și pentru noi, exegeții din România (S-or fi desferecat oare, astăzi?). Dar ceea ce n-a putut afla în arhivele românești a găsit în cele nemțești, în biblioteca de la Freiburg, administrată și alimentată de legionari, în publicațiile și convorbirile cu legionarii în exil. Încît, pînă la urmă, a rezultat o carte bine documentată, pe care autorul a dorit-o și este "o contribuție la problema fascismului internațional". După o introducere în tema pusă în dezbatere, dl Armin Heinen se reîntoarce în
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
Maniu) a chemat, în noiembrie 1933, la guvernare PNL de sub conducerea lui I.G. Duca. Toate aceste împrejurări (recesiunea economică, venirea pe tron a regelui Carol al II-lea, eșecurile partidelor, cu deosebire cele ale PNȚ) au adus apă la moara legionarilor, care, în 1930, se pare la sugestia lui Vaida Voevod, și-au luat numele de Garda de Fier. Au organizat așa-numitele marșuri și, folosindu-se de dezamăgirea generală, au cucerit aderenți printre intelectuali tineri (grupul de la revista Axa), dar
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
cultiva totalitarismul ca ideologie politică, dar pentru a putea activa (dincolo de periodicele interdicții) se adapta și, preluînd modelul hitlerist, participa la alegeri. În timpul guvernării Gh. Tătărescu, la sugestia regelui care tot spera că Legiunea îl va ajuta în planurile sale, legionarii s-au bucurat de sprijin și subvenții. În aprilie 1934, trecînd anul de suspendare, Legiunea capătă dreptul de a-și înființa un partid. Va fi Partidul " Totul pentru Țară" sub conducerea formală a generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul, Codreanu, oficial, rămînînd șeful
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
Țară" sub conducerea formală a generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul, Codreanu, oficial, rămînînd șeful Legiunii, considerată pe nedrept desființată. Oricum, Legiunea e în fortificare, numărul cuiburilor ajungînd, în decembrie 1935, la 34.000. Sistema taberelor de muncă și întreaga propagandă, masivă, a legionarilor îi fortifică, cîștigînd noi aderenți, încît la Congresul studențesc de la Tîrgu Mureș (1935) s-au organizat, fără teamă, echipe ale morții (botezate "echipe de onoare") care trebuiau, la momentul socotit potrivit, uciși, dizidenți și oameni politici (Armand Călinescu, Virgil Madgearu
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
la Congresul studențesc de la Tîrgu Mureș (1935) s-au organizat, fără teamă, echipe ale morții (botezate "echipe de onoare") care trebuiau, la momentul socotit potrivit, uciși, dizidenți și oameni politici (Armand Călinescu, Virgil Madgearu, Victor Iamandi), iar un grup de legionari pătrund în vila de la Sinaia a lui Madgearu și-i aduc la cunoștință sentința. A urmat, în iulie 1936, asasinarea, la spitalul Brîncovenesc, a dizidentului Mihail Stelescu, de către un comando de zece legionari ("decemvirii"). Apoi, la sfîrșitul lui 1937, mor
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
Madgearu, Victor Iamandi), iar un grup de legionari pătrund în vila de la Sinaia a lui Madgearu și-i aduc la cunoștință sentința. A urmat, în iulie 1936, asasinarea, la spitalul Brîncovenesc, a dizidentului Mihail Stelescu, de către un comando de zece legionari ("decemvirii"). Apoi, la sfîrșitul lui 1937, mor, în războiul din Spania, comandanții Ion Moța și Vasile Marin. Procesiunea înmormîntării lor (la care au slujit 200 preoți, în frunte cu mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan) și tot pelerinajul cu cei doi morți
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
de altfel cu spusele sale pe mulți participanți la adunarea de la Comunitate, unde a vorbit despre "Sebastian mon frère", s-a văzut dezavuat pentru compararea suferințelor, a vexărilor sale din timpul comunismului cu cele suportate de Sebastian în perioada ascensiunii legionarilor și a guvernării antonesciene. Eu unul nu văd elemente mari de discrepanță între soarta celor doi intelectuali trăitori în epoci diferite: Sebastian persecutat, umilit, privat de dreptul de a semna (Steaua fără nume, la prima reprezentare, în timpul războiului, o iscălise
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
afle anume unde se întâmplă ceva extraordinar. La Breaza, la o ceremonie străjerească, patronată de primul străjer al țării - Carol al II-lea -, remarcă pe fața suveranului oboseală, neliniște, crispare. În fapt, se petrecuse tocmai o tentativă de atentat, un legionar deghizat în străjer trăsese, de la două sute de metri asupra regelui, fără să-l atingă - episod, de care, iată, până acum nu avusesem cunoștință - și doar eram pe atunci vajnic comandant de centurie cu fluier, ghilimeți galbeni și bască albă! Halucinant
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
rezerve concluziile autorului: "Biblia vorbește de Abel victima lui Cain, ucigașul lui Abel, dar nu vorbește nicăieri de un al treilea frate, de mine, poetul român, care este și fratele victimei și fratele ucigașului." În acest prim volum de Memorii, legionarii sunt respinși, ca unii care au luat în deșert numele Domnului. Comuniștii - ei sunt de asemenea damnați: În ziua năpastei, ei se bucurau de nenorocirile noastre. Vorbeau limba română. Limba noastră. Erau edomiții noștri". Punct în care Virgil Gheorghiu se
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
apariției lor, nu avem cum ști. Dar e sigur că ele au fost revendicate pentru "actualitatea" lor în toată perioada interbelică, apoi, cu explicabilă surdină, după 1971, și, din nou fără rezerve, de către naționaliștii de toate spețele, de la cuziști și legionari la protocroniști și, în fine, la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
pentru ficțiuni, cînd creditorii bat la ușă." Dar în 1938 răzbise și cartea a apărut. Rebreanu nu s-a ținut la o parte de evenimentele politice. A fost șocat, de pildă, la 24 septembrie 1939, de uciderea și expunerea cadavrelor legionarilor după asasinarea lui Armand Călinescu. I se părea că "efectul este tocmai contrariul celui scontat de guvern. Lumea, în imensă majoritate, după prima revoltă pentru uciderea lui Călinescu, văzînd sălbaticia represiunii, începe să considere victime și martiri pe asasini". Din
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
ele se află la locul lor. Și din ele aflăm că de unde în 7 octombrie 1940 socotea legionarismul "prima mișcare generoasă și eroica românească", la 25 noiembrie, cînd statul national-legionar își arată adevărata față, nota: "Crimele nu se mai isprăvesc. Legionarii au săvîrșit exact aceeași ticăloșie de-a omorî oameni fără judecată". Iar asasinarea lui Iorga îl umple de indignare, participînd, alături de alți nouă academicieni, la înmormîntarea marelui cărturar. La 3 decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul legionar
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
de indignare, participînd, alături de alți nouă academicieni, la înmormîntarea marelui cărturar. La 3 decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul legionar m-a dezgustat de toate". Iar la 22 ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, observă: "E neîndoielnic că azi legionarii sînt ca un corp străin în mijlocul neamului, ca un fel de ocupanți fanarioți care nu urmăresc decît îmbogățirea prin orice mijloace, oricît de reprobabile... Mă doare inima de constatările acestea tocmai despre mișcarea care am crezut-o cea mai curată
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
că educația să catolică religioasă l-a ferit de această năpasta. "Fascismul și comunismul departe de a constitui un apogeu al modernului, cum credeau și mai cred poate unii, sînt tentative de recreare a Evului Mediu". Îi judeca aspru pe legionari, în care nu vede o sectă mistica religioasă ci o grupare politică teroristă. Aceleași negative aprecieri nutrea, în 1955, față de Nae Ionescu și elevii săi deveniți legionari. "Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica etc.) a rămas la nivelul
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
poate unii, sînt tentative de recreare a Evului Mediu". Îi judeca aspru pe legionari, în care nu vede o sectă mistica religioasă ci o grupare politică teroristă. Aceleași negative aprecieri nutrea, în 1955, față de Nae Ionescu și elevii săi deveniți legionari. "Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica etc.) a rămas la nivelul unui modernism agonic. ăProfetii negativiă, pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să nu se poată despărți de ei într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
din Eminescu un exponent de o mare puritate a ideii naționale, preluată, cum era firesc, nu numai de spiritul public, la noi naționalist prin definitie și prin formație, aproape am zice prin natura, ci și de toate extremismele naționaliste, de la legionari la comuniștii naționaliști din ultimele decenii". Petru Creția respinge "instituirea unui fel de cult oficial al lui Eminescu, la date fixe: 15 ianuarie... și 15 iunie. Pentru oficialitate acest tip de festivism se adaugă la tot ce se construise în
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o face. Ei, rinocerii, sînt frumoși, muzicali. În frumusețea asta e și orbirea lui Mircea Eliade, a celorlalți, în fața legionarilor, dar și miraculoasă lume viitoare anunțată, între alții, de Rimbaud. Modern, Ionescu îi dă lui Béranger sens ambivalent. Atîta? Asta-i tot? Ba, ar mai fi, da am mai spus. Spun altfel: Ionescu, european, nu-și face iluzii, știe că
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
comuniștii răi. Nu cred că e nevoie să reamintesc cuiva ce fel de comuniști au fost românii! În acest decor, imaginea lamentabila a societății românești nu făcea decât să confirme niște aprehensiuni pe care, în ordine, Carol al II-lea, legionarii și Antonescu le făcuseră posibile în legătură cu România: țară coruptă, barbara, neguvernabilă, dispusă la orice fel de trădare. Cu astfel de imagini și "calități" intrăm sub talpă sovietică - să fie clar. Ceea ce explică, din nefericire, si cvasi-absenta noastră de pe marea hartă
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
sub editorial, daca Vinea nu era de găsit, atunci N. Carandino (mi-a povestit-o nu o dată) îl redacta el sau altcineva, semnîndu-l pe Vinea. Dar pentru ținută democrată a ziarului, redacția a fost, prin 1936 sau 1937, "vizitată" de legionari, însîngerînd redactorii, chiar și pe director care s-a întîmplat să fie atunci, acolo. Atmosferă nu mai era relaxată și veselă, desi calamburgiul redacției, Oscar Lemnaru, își continuă viturile. Lui, printre altele, i se datorează calamburul despre Noica " El nu
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
vezi echivalente șocante între atitudinea recentă în fața justiției a lui Miron Cozma și comportamentul unor căpetenii legionare: "Generalul Antonescu, deși ar fi putut să înăbușe în sânge răzmerita, s-a dovedit de o umanitate aproape de slăbiciune. Și se pare ca legionarii nu stimează atitudinea această omenească a generalului. Dimpotrivă, par a-l disprețui. În primele zile ale înfrângerii erau cuprinși de panică și se așteptau la sancțiuni cumplite. Fiindcă n-au venit, ba s-a accentuat mereu blândețea și încercarea de
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
a fost numai o sectă religioasă mistica, ci și (dacă nu în primul rînd) o grupare politică de-sine-stătătoare, cu un partid propriu ("Totul pentru Țară") din 1935. C.Z.Codreanu a fost de două ori deputat, Mihai Stelescu o dată și legionarii l-au ucis pe I. G.Duca pentru că le-a interzis mișcarea, împiedicînd-o să participe la alegerile din 1933, cum a luat parte la cele din decembrie 1937, devenind, brusc, al treilea partid al țării. M.Eliade nu s-a
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
nu e capabil să demonteze ceea ce el numește "amplele minciuni", rod al "unui spirit lucrativ mercenar". Îl enervează că Z. Ornea "scrie cu înverșunare de maniac, de zeci de ori, că N. Iorga sau G. Duca au fost asasinați de legionari", că nu se topește de admirație pentru Nae Ionescu sau Ion Antonescu și că, bazîndu-se pe documente incontestabile, condamnă ideologia și practicile extremei drepte din anii '30. S-ar părea că Mircea Platon e un fan al acelei ideologii. De
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
neamului nostru"). Sau, alt exemplu, ăntr-o convorbire din aprilie 1944 cu Profira Sadoveanu, cumnată autorului Jurnalului și fiica lui M.Sadoveanu, este evocata intenția pe care o avusese acesta de a se ănscrie, ănainte de rebeliunea din ianuarie 1941, la legionari: <"Tata, continuă ea, nu poate ănghiti pe bolșevici și de aceea cred că el va pleca an Elveția, dacă ei s-ar apropia de Capitală." "Ar face f. bine, i-am răspuns eu, căci an caz că ar ocupă Bucureștii
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
cred că el va pleca an Elveția, dacă ei s-ar apropia de Capitală." "Ar face f. bine, i-am răspuns eu, căci an caz că ar ocupă Bucureștii și ar afla că Sadoveanu era gata să se ănscrie la legionari ănainte de rebeliune, s-ar putea să-l ducă an Siberia." Neăntelegănd ironia mea, Profira se destăinuiește oftând: "Da, zice ea, a trebuit să trecem și prin această criză de familie și să tăbăram pe el, noi copiii, pentru a
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]