450 matches
-
fie cât de bun. 174O ce rece nădușală, când vezi vremea că te-nșală. 175Urmarea omului, schimbarea vremei. 176Vremea anevoie vine și fuge numaidecât. 177Vremea arată pe cel drept, precum și pe cel nedrept. 178Vremea e cu mult mai mare de orice legiuire mare. 179Vremea cu vreme toate le schimbă: față, fire și noroc. 180Vremea când îți stă împrotivă trebuie să te supui ei, ca să nu te supuie ea. 181Vremea când te silește, sbiară și tu ca măgarii. 182Vremea meșter neplăcut că strâmbi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
expresia rafinată a conștiinței moderne” (nr. 67). Într-un articol intitulat „Bucureștii accidentelor“ (nr. 70), Marcel Iancu surprinde specificul autohton pornind de la devălmășia „orientală” a arhitecturii și a moravurilor: „Creșterea rapidă și destrăbălată a orașului nostru e fructul desorientărei. În ciuda legiuirilor șchioape și a fațadelor «de stil» capitala țării rămîne (...) un exemplu de orientalism”; o devălmășie în care „totul este neprevăzut, totul este întîmplare, accident”. Pentru liderul constructivist, adept al „simplității” unui nou clasicism funcționalist, geometrizant și abstract, racordat pulsului novator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țările române, începând cu secolul amintit, s-au făcut pași decisivi în receptarea dreptului bizantin, putând fi evocate în acest sens: proiectele succesive ale unui cod de drept general al lui M. Fotino, Pravilniceasca Condică, adoptată în 1780 și îndeosebi, Legiuirea Caragea, adoptată în 1818, precum și Codul Calimach. În aceeași opinie, toate acestea demonstrează că, încă înaintea marilor codificări, dreptul celor două principate avea un substrat romanistic pronunțat. În Muntenia a fost tradus în românește și adoptat ca lege națională Codul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și codifica sistemul întreg al unei legislațiuni este lucru și mai greu. Câte condițiuni nu se cer pentru asemenea lucrare! Câte cunoștințe pentru o operă de așa importanță! Trebuie cunoștința legilor existente și a raporturile ce le leagă cu celelalte legiuiri în vigoare; trebuie cunoștința legilor străine relative la același obiect; cunoștința doctrinei și a jurisprudenței asupra materiei; trebuie adunarea și conexarea tuturor acestor materiale, trebuie timp, studiu, și o aplecare continuă și constantă asupra obiectului ce este de reglementat și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care n-ar trebui să oblige dacă nu obligă sensul celor sancțiunate. Vom proba că e așa. Pentru ca un lucru să esiste trebuie să se întrunească mai multe condițiuni. Astfel, legea rezultă din trebuința poporului, din voința lui și din legiuirea liberă, neintimidată, a acelei voințe. Este sancțiunea, acuma, o condițiune de esistență a unei legi ori nu? După noi, nu - cel puțin putem constata că legal poate rezista poporul voinței domnitorului, domnitorul voinței poporului, ba. Va să zică, sancțiunea nu e condițiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
față cu idrografia aplicată, a stradelor noastre. [3 noiembrie 1876] MOZAICUL AUSTRIAC ȘI TRIBUNALELE ROMÎNE Se știe că agențiile consulare din Orient, în care ne aflăm și noi, au prerogative cu totul escepționale, neutralizate întrucîtva în vremea mai nouă prin legiuirile noastre, dar ieșind adesea la iveală cu ocazia înscrierilor de vânzări la tribunale. În deceniile din urmă mulți imigranți, dar și mulți indigeni români și neromîni se sustrăgeau de sub autoritatea statelor noastre prin aceea că intrau într-o legătură nominală
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au văzut pământul Austriei de când sunt ei, imigrați din Rusia, din Turcia, ba din toate țările domnilor pământului, au găsit că în sălășluire sub mantaua cea comodă a denumirii laxe de "Schutzbefohlene" e bine să trăiască omul. Acuma însă, după legiuirile pozitive ale României, numai străini de rit creștin pot cumpăra imobile. În ce calitate se prezintă înaintea tribunalelor noastre sudiții de rit necreștin? Aceasta a fost întrebarea care i s-a pus mai deunăzi tribunalului de Iași, secția a treia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
alăturăm un proiect de programă a serbărei, pentru ca citindu-l să vă esprimați și voi părerea voastră, ori vro modificare ce ați dori să se efectueze în el, căci, cum am {EminescuOpIX 444} zis, nu e decât un proiect la legiuirea căruia vom lua în considerațiune votul junimei române academice de pretutindenea. Primiți, iubiți confrați, salutarea din inimă din partea noastră și espresiunea credinței firme cumcă apelul nostru va afla un răsunet viu în inimele voastre. Președintele Comitetului central conte E. Logothetty
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
342-348, autorul a urmărit, probabil, să-și instruiască contemporanii (acum și posteritatea !) cu sensurile unor termeni din documente vechi ori păstrați în cutume. Conachi definește noțiunea de însorărire în felul următor: „Însorărirea între două sau mai multe moșii este o legiuire pe care s-au întemeiat pururea judecățile în Moldova, în lipsă de scrisori vechi arătătoare de semne sau măsurătoare; la așa întâmplare, să pomăzuiesc (aici, cu sensul se apreciază - I. S.) hotărârile în lat după numărul siliștilor, iară lungul după
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
goana continuă a unui călăreț, ci mersul firesc, inclusiv necesarele opriri. Astfel reconstituite, hotarele umbrăreștene prezintă interes științific prin aceea că probează aserțiunea lui Costache Conachi din secolul trecut, când definea „însorărirea între două sau mai multe moșii ca o legiuire pe care s-au întemeiat pururea judecățile în Moldova, în lipsă de scrisori vechi” și ca dovadă de „stăpânire învechită și pacinică”, nefiind moșie dată din „locuri domnești”, cum constatăm pe bază de acte, că au fost Țigăneii, Dimaciul, Dumbrăvița
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
intrat în stăpânirea Bozieștilor de Sus prin actul de danie din aprilie 1645. Noi surprindem aceste succesive parcelări din larga obște umbrăreșteană ilustrate și prin cazul Bozieștilor, ele fiind acele consecințe remarcate de Costache Conachi, atunci când definea „însorărirea ca o legiuire” de la care, cu timpul, unii dintre copărtași s-au îndepărtat, explicând cum „multe din moșii (mai vârtos cele răzășești) împărțindu-se între neamuri, și acestea locuind părticelele lor, și-au schimbat numele și poreclele și și-au făcut întăritură pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
intitulat Catagrafia robilor dumisale Panaite Balș de pe moșia Torcești, evidență întocmită în anul 1854, cu prilejul actului de eliberare a robilor țigani de pe moșiile boierești. Căci, dacă mulți boieri, după cum afirmă M. Kogălniceanu, „au respins orice despăgubire acordată lor de legiuirea emancipatoare”, Panaite Balș, proprietarul Torceștilor și al Blăjărilor în acest timp, întocmește o strictă evidență în vederea obținerii despăgubirii preconizată de lege. Aflăm că la data respectivă se găseau la Torcești 183 suflete de țigani, iar la Blăjeri 165, fiecare ins
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cetate, orice zid, orice val, orice sat, întrebându-l cine l-a făcut, el îți va răspunde: „Ștefan cel Mare”. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său. Orice bunătate, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înțelepte, Ștefan Vodă le-a urzit! În sfârșit, acest Domn pentru moldoveni rezumă toate isprăvile și instituțiile făcute în cinci veacuri de atâția stăpânitori”. Și totuși, Ștefan s-a socotit întotdeauna domn al Moldovei „din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
comportament morbid, dar cu integritatea mintală aparentă (a caracteriopatiei în general), dintre care se disting unele funcțiuni represive, ca psihopatul curtean sau chiar gâde oficial și alta față de indivizi cu aceeași structură psihologică, dar de o clasă inferioară, contravenienți față de legiuiri. În aceste cazuri, limitrofe, sensul legislației nu a putut lua în considerație starea patologică a individului în cauză, stare mai greu de evidențiat, ci potențialul său de integrare în societate. Până în secolul al XVII-lea nu se poate vorbi de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
20 aprilie 1880. 26. *** Dacia literară, Iași, 1840, cu "Introducție" de M. Kogălniceanu. 27. *** Dispozițiile privitoare de închisorile publicate în Moldova (Dispositions concernant les prisons publiques de la Moldavie), Iași, "Institutul Albinei", 1856, 83 de pagini (Ac. rom., II, 68883). 28. *** Legiuirile României, vechi și noi, publicate de I. M. Bujoreanu, vol. I, București, 1873. 29. *** Règlement Organique de la Principauté de Moldavie, trad. par l'Aga G. Assaky, New York, 370 p. (F.D.-III 3054). 30. *** Regulamentu pentru ospiciile cerșetorilor invalizi din Orgoești
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aceasta, în condițiile în care politicile economice ale ultimului secol s-au dovedit a fi sistematic antițărănești și deci, implicit, antirurale. Colectivizarea forțată, prigoana rurală, temnița, exodul țărănesc postbelic, politicile cinismului rural al ultimilor 15 ani, sintetizate în cele două legiuiri ale dezastrului rural, Legea 18 și Legea 1 sau legea Lupu, care au condus la concentrarea sărăciei în rural (peste 70% dintre săracii severi sunt astăzi concentrați în mediul rural), sunt numai câteva dintre dimensiunile care dau măsura și fațada
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
președinte (3); proastă (3); pușcărie (3); respecta (3); tribunal (3); veche (3); ambiguu (2); autoritate (2); condiție (2); corectitudine (2); democrație (2); document (2); falsă (2); foi (2); hîrtie (2); hotărîre (2); impunere (2); îndatorire (2); îngrădire (2); judecătorie (2); legiuire (2); libertate (2); nerespectat (2); norme (2); obligații (2); partid (2); a respecta (2); de respectat (2); strictă (2); strîmbă (2); supremație (2); supremă (2); nu-i tocmeală (2); abatere; adidas; adoptare; afaceri; alergare; aprigă; aprobată; armată; articol 145.23
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
altundeva, regulile aplicabilele comerțului erau de natură cutumiară. Primele legi scrise Pravila lui Vasile Lupu și Îndreptarea legii a lui Matei Basarab nu cuprindeau dispoziții comerciale, acestea apărând pentru prima dată în Codul lui Andronachi Donici din 1814 precum și în Legiuirea lui Caragea (1817, Muntenia) și Codul Calimach (1828-Moldova). Prin intermediul dispozițiilor cuprinse în Regulamentele Organice de la 1831 Codul comercial francez este aplicat și în Muntenia și Moldova, iar în 1864, după constituirea statului unitar român, a fost adoptată Condica de comerciu
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
societate prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor sau unul ori mai mulți asociați sunt scutiți să participe la suportarea pierderilor. A se vedea, S. Deleanu, " Clauza leonină în contractele de societate", în Dreptul nr. 2/1992. 74 Sub vechea legiuire se considera că o asemenea clauză chiar inserată în actul constitutiv al societății este lovită de nulitate absolută întrucât era interzisă.-a se vedea, M. Scheau, op. cit., p. 152. 75 Cu privire la natura juridică a obligațeiei de plată a dividendelor a
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
pricinile ad mi nistra te de către Biserică. Între timp, alte manuale sau coduri de legi au fost elaborate și publicate: Proiectele lui Mihail Fotino la 1765, 1766, 1777 sau Pravilniceasca Con dică la 1780 sub Alexandru Ipsilanti și, în fine, Legiuirea Caragea la 1818 sub domnul cu același nume. Se pare că nici una dintre aceste legiuiri nu intră în practica soborului ecleziastic și că pricinile au continuat să fie judecate după glavele și zacealele vechii Pravile. Cancelaria Mitropoliei dispunea probabil de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
au fost elaborate și publicate: Proiectele lui Mihail Fotino la 1765, 1766, 1777 sau Pravilniceasca Con dică la 1780 sub Alexandru Ipsilanti și, în fine, Legiuirea Caragea la 1818 sub domnul cu același nume. Se pare că nici una dintre aceste legiuiri nu intră în practica soborului ecleziastic și că pricinile au continuat să fie judecate după glavele și zacealele vechii Pravile. Cancelaria Mitropoliei dispunea probabil de o întreagă bibliotecă juridică, de manuscrise după Cartea românescă de învățătură sau după opere juridice
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
doua jumătate a secolului al XVIII-lea, deci după elaborarea proiectelor de legi, toate scot în evidență puterea de decizie a părinților și supunerea copiilor. Un tânăr își capătă „independența“ după majorat, fixat de Proiectele lui Mihai Fotino și de Legiuirea Caragea (1818) la 25 de ani. bărbați și femei, ajunși la „vârstacea după lege“, devin „stăpâni“ cu drept de a-și administra averea după bunul plac și de a se comporta „cum vor vrea“, cu condiția să respecte pravila. Această
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
legii, tatăl are un răgaz de doi ani pentru a împlini toate cele înscrise. Nerespectarea termenului aduce sancționarea tatălui cu plata unei dobânzi de patru la sută, referința este însă ambiguă, incompletă și nefolosită în practica cotidiană. La rândul său, Legiuirea Caragea prevede că oricine promite zestre, tată, mamă sau ori ca re altă persoană, are obligația de a o împlini. Chiar dacă legea apare târziu (1818), se constată că tații sunt întotdeauna obligați să și țină promisiunile, mai ales atunci când la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
eliberați. La nivel legislativ nu are loc o convertire a amenzilor, mutilări or sau a pedepsei capitale în detenție, ba chiar micul cod penal conține pedepse foarte aspre: tăierea nasului, a mâinilor, a penisului , a capului. Abia la 1818 prin Legiuirea Cara gea s-ar crede că această evoluție devine vizibilă și că mai multor delictele corespund în plan punitiv închisoarea sau ocna. Sunt lăsate în afara codului sancțiunile aplicate litigiilor judecate de Biserică. În câmpul experienței judiciare schimbarea se produsese deja
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
precum și dacă rănitul refuză îngrijirile medicale („sminteala morții va fi spre cel rănit“). Importante sunt și prevederile care fac diferențierea între răspunderea penală și răspunderea civilă, precum și cele care stabilesc cuantificarea despăgubirii pentru reparația prejudiciului în funcție de întinderea acestuia. Mai târziu, Legiuirea Caragea (1818) formula principiul general al răspunderii civile: „...care din știință sau cu neștiință, sau cu greșeală va aduce stricăciuni altcuiva este dator a repara stricăciunea“, iar Codul Callimachi reglementează „epitropia casei doctorilor“ și stabilește condiții pentru responsabilitate: „oricare din
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]