978 matches
-
nu voia să Își ia viața de frică, nici de frica lui Rogoz, nici de frica sărutului pe care i-l dăduse fără dragoste Ionelei, nici de frica urii pe care credea că i-o poartă maistrul Căreală, nici de lehamite față de viitor sau de faptul că se născuse În Republica Socialistă România. — Cuvintele sunt arma răului, În afara cuvântului răul nu există, a șoptit - și dacă l-ar fi auzit cineva ar fi rămas Împietrit de frigul pe care Îl răspândeau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cumperi tu pe mine. Tu să mă scapi de bolșevicul ăla de Siboiu. S-a făcut. Hai, dezbracă-te. — Ho! Că Încă nu ți-am spus cum Îl putem salva pe tovarășul prim secretar. — Așa e, a zis el cu lehamite. — E la cenaclu unul de la Hașdeu, Vasile Moare... — Hă! Ce nume are și ăsta! — Da. Și Vasile Moare a citit o bucată de proză În care un tip se Îmbată Împreună cu o tipă, i se rupe filmul, nu Își mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o zi fără să știe de ce, dar hotărâți să termine odată cu mascarada comunistă, ca să instaureze o altă mascaradă, o altă mascaradă a disperării. 5 Vasile citea când a venit Siboiu pe la el. I-a deschis ușa fără să Își ascundă lehamitea, fără să Își dea seama că prietenul lui nu se știa deconspirat, nu bănuia că Vasile aflase matrapazlâcurile pe care le făcea. L-a invitat cu răceală să intre, iar Cristian a Înțeles că ceva nu e În regulă; de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
combină pe-amândouă ca să cadă-n cur și criticii și publicul și toată suflarea. E șansă mare, nene. Așa că mâine să fii în mare formă pentru că întâlnirea cu barosanu e crucială. Fața lui se strâmbă scurt, într-o grimasă de lehamite. Crucială. Nu știam că-l ai și pe-ăsta în vocabular. Vocea continuă, cu emfază. Eu i-am zis că nu mai găsește nicăieri unu mai bun ca tine. Așa că să nu mă faci de râs. Și știu eu ce
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ciocul mic, la treabă. Cu timpul, am cam rămas numai eu și echipa mea, pe altii nu mai băgau și nici ei nu veneau, că eram sever și ori munceau, ori, daca nu, plecau. EA: Hi, hi, face gesturi a lehamite, de îndoială. EL: Nu pot să iți explic, daca nu citești. Acolo sunt acte originale, tratate, traduceri, nu sunt comentate, e asemeni contractului la celular, la bancă, judeci singură. EA: Hai, c-ai dres-o. Nu înțelegi că eu mă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Scrieți, scrieți, scrieți”), cuvintele par să aibă efecte cât se poate de concrete: îl ajută să nu-și piardă busola, să muncească, să-și crească copiii..., iar pe mine, faptul de a ști toate astea mă ajută, atunci când mă podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
trenele după ele, arse de soare pe pieptul decoltat, plin de pistrui, nerăbdătoare să se dezbrace, să iasă din condurii care leau torturat degetele și să ajungă în primul club, acolo unde vor trage niște shot-uri pentru revigorare. Există multă lehamite sub toată această butaforie gustată, oricum, de unii și de alții, în funcție de pricepere, de poftă sau de starea de spirit... Pictorul se ridică de pe scaunul său și se apropie de fotograf. Îl apucă pe după umeri, ca și când s-ar fi cunoscut
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
când în când, în fața unui clondir care se termină întotdeauna prea repede, iar ei râd în hohote și spun că ar fi trebuit să mă apuc de scris, nu de pictură. Însă habar nu au... Pictorul dădu din mână a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se duceau acolo, dincolo de zidul despărțitor al arenei fremăta mulțimea nerăbdătoare, caii nechezau, și-i putea imagina în două picioare, mușcând zăbalele, cu coamele în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ca o căciulă îndrăgostită de creștetul posesorului, prietenii din oraș râseseră îndelung. Se bătuseră și cu mâinile pe burtă, ținea minte asta, masa pe care stăteau sticlele de bere se clătinase amenințător, iar el pufnise nemulțumit, dând din mână a lehamite. În primul rând că încalci o lege a muntelui, poți să-ți rupi un picior, Doamne-ferește, tocmai atunci nu ai semnal, n are cine să plece după ajutor și te descoperim prăbușit în vreo râpă, cu frunze uscate în gură
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
numai lucruri bune, însă procedează exact invers, trec prin fața bisericilor, se închină, însă înjură în gând. Eu sunt altfel, dar știu că deja v-ați dat seama de asta. O altă concluzie pe care am tras-o este următoarea: și lehamitea pute. Spre deosebire de alții, eu nu mă feresc să vorbesc despre ea. Nici nu trebuie să trag prea mult aer în piept, fiindcă mă umplu repede de toate mirosurile orașului. Nu mai scap de ele. Degeaba intru sub duș, degeaba arunc
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fapte și dileme peizane "de-ale lui Mitică", "să mă ierți și să mă iubești". Regizorul pare hotărît să ducă pînă la ultimele consecințe ceea ce a început cu Patul conjugal (1993), distopia cu iz de Ferentari, a continuat cu Această lehamite (1994) și Senatorul melcilor (1995) urmărind fenomenul de tranziție în plină descompunere sulfuroasă și lămurind în Sistemul nervos (2005), un fel de Alo, aterizează străbunica! (1981) al lui Nicolae Corjos pus pe acorduri fine de Din dragoste cu Mircea Radu
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
IV din vol. II); culmea discursului critic aparține activistului de partid Tutilă Unu, și el un comunist și un marxist dezamăgit (cap. VIII din vol. II). La toate acestea, Desiderius Candid nu mai adăuga în final, internat la ospiciu, decât lehamitea, disperarea, amărăciunea, epuizarea psihică, resemnarea totală ca victimă: "întreaga rezistență spirituală a culturii noastre creștine, democratice și europene se prefigurează emblematic și premonitiv prin existența și funcționarea, la toți indicii și parametrii, a acestui ospiciu în care demența puterii cuprinse
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
care va ajunge diriginte la gimnaziul din Sulița Nouă, iar papagalul prezice un viitor fericit unei bucătărese pe care a doua zi o calcă tramvaiul." Curat cacealma! Ce, însă, face pamfletul lui Arghezi reconfortant, mirosind a Witz și nu a lehamite? Alternativa. Credința că există o jumătate a lumii care să ocupe locul acestor netoți, pentru care "nici o morală nu cuprinde porunca "Fii inteligent!"". Dacă "nimeni în țara asta nu vrea să mai tacă", atunci și apărarea poate vorbi. Apărarea Capșei
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
printre clienții Cafenelei frecventate seară de seară: Ce viață! va exclama în final povestitorul, și el membru al grupului. "Cîți ani petrecuți în discuții! Cîte vorbe aruncate în vînt! Cîte cărți citite și uitate! Iar apoi puzderia de iubiri! Și lehamitea de iubire, asemenea celei încercate de Zoffi, îndrăgostit de verișoara lui Urania. Aș vrea să știu ce s-a întîmplat cu ei toți, dacă au existat cu adevărat, dacă asta este chiar viața. Ori totul este o eroare; doar străfulgerări
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
tușind, suferea de astm... * întâlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe stradă, iarna. înfofolit în ursonul lui și părând foarte băut, se oprise înaintea mea. Clătinându-se ușor, încerca să-mi spună ceva și nu reușea; apoi, dând din mână a lehamite, plecase legănându-se și alunecând pe ghețușcă. M-am uitat după el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă, pe mine, care îl prețuiam ca artist - mai și scria bine. Nici până azi nu am
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de copiii emigrați peste ocean, mereu dojenit de vecinii compătimitori și lacomi de curiozitate? Rareori în contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care le avusese cândva
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Interior. Foamea biologică este cea care declanșează afluxul de gânduri și emoții, gesturile disperate ce merg până la furie violentă și dorința de a muri: "Degetele slăbănoage îmi par atât de grosolane, urăsc tot corpul meu lipsit de vlagă, mi-e lehamite să-l port, să-l simt. Doamne, de s-ar sfârși odată. Cât aș dori să mor!" (p. 115). Pentru a-și potoli foamea, înghite salivă, mestecă o așchie, talaș, o coajă de portocală găsită, ține o pietricică sub limbă
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mor pe deplin mulțumiți de ce au făcut în viață, conștiința împlinirii nu le permite să încerce frisoanele infernului. Alții mor cu nefericirea infinită de a nu-și fi văzut împlinite sărmanele idealuri, cuprinși totuși de rânjetul care lasă în urmă lehamitea de viață... și așteptând o răzbunare „neîndoielnică“ a fericirii de care au fost privați. Nu îi răzbună nimeni și nimic. Moartea îți șterge cu buretele viața și te azvârle între morți în pielea goală, în singura postură care merită să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
toată marea de filozofii din care încercăm să alcătuim o memorie a trecerii noastre pe aici. Adevărurile noastre nu se impun în fața naturii, ne confirmă transpirațiile spirituale și atât. Cât mai avem de filozofat ca specie, o vom face pentru ca lehamitea să nu își arate îndreptățirea. Vom crea principii și concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că ai fi „ajuns“ acolo unde, în realitate, nu îți mai pasă dacă trăiești sau mori. * Orice om ar trebui să își scrie testamentul spiritual la tinerețe, cu nerăbdarea revelației, pentru ca târziul să nu aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele. În mod terapeutic, scriitura vine mai întâi cu lehamitea, apoi cu furia, pentru ca într un final să se oprească la clarviziunea că te-ai înșelat atât de amar nic, încât numai amintirile a ceea ce nu ai vrut să fii te vor putea elibera, ca să pleci vindecat din viața asta
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
luciditate malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite comerțul cu lumea. Viața rămâne închisă în trup ca o bătrână sleită care vegetează cu privirea în gol; alături, bătăile pendulei o împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar mort, o substanță putredă, pentru care ființa nu se mai obosește. Imaginația, ea privește numai înainte, în acest cuvânt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în vârful patului, refuzul de a accepta mâncarea de plocon pe motiv că nu e gata făcută (i-ar veni să întrebe ca leneșul lui Creangă: "muieți-s posmagii?") și lehamitea de a se lăsa prins în brațele Dorinței (femeia are nume voit alegoric) dintr-o economie bolnăvicioasă de orice efort (libidoul erotic e sleit). Gabriel Dimancea nu evoluează, totuși, în sensul personajului lui Goncearov, pentru că el luptă cu sine însuși
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
Și, astfel, Nietzsche se proiectează pe sine, ca posibilitate din nou doar schițată, în personajul care va deveni celebru: ŤZarathustra vrea iar să fie omť. Timp de zece ani se adîncise în cunoaștere: acum, se adresează el astrului zilei, Ťmi-e lehamite de înțelepciunea mea, precum albina care a strîns prea multă miere, am nevoie de mîini întinse către mine, aș dori să dăruiesc și să împărtășesc (...). Pentru aceea trebuie să cobor în hău: cum faci tu seara, cînd asfințești dincolo de mare
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]