542 matches
-
neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană. D-l E. Lovinescu, inofensiv în genere, pângărește poezia, când o teoretizează. * La nordul și la sudul teribilei Babel, lenevesc alți doi ihtiozauri: diferențierea și mutația valorilor. Întrucât diferențierea vrea să provoace, ca și sincronismul, aceeași întrecere, în poezie, a puterilor temperamentale și individuale (pe care le declarăm o dată pentru totdeauna: antilirice, utilizabile numai în plastică sau în muzică), nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și fum. Destul! v-o zicem noi cei mulți, vouă ce mulgeți astă țară - ne-am săturat de falșii culți, fardați cu șarm pe dinafară, dar fără jenă alogenă, căci sunt ciocoi cu firi de șuți. BALADA EUROCIOBANULUI S-au lenevit ciobanii noștri și oile s-au boierit, de când prin legi îi obligară să progreseze-n oierit. La școli ciobanii fură dați, iar oile la reciclări, ca să priceapă ce-i vital în biodiversificări. Și ce de lucruri învățară, fără de care stâna
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
în agenda vacanței. - Sunt obișnuit să mă trezesc devreme, zise Bogdan, când s-au despărțit. Mereu am sperat că în zilele libere îmi voi schimba tabietul. - Și eu sunt matinal, răspunse Ștefan. - Să nu vă aud! interveni Maria. Noi vom lenevi mai mult, nu-i așa, surioară? - Da, da, da!... se alintă, felin, Tania. - Atunci ne vom întâlni la cafea. La prima cafea, preciză Bogdan. Cred că pe la șapte sunt prezent pe terasa de la intrare. Acest lucru s-a și întâmplat
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
păsări cu aripi frânte de paturile armelor mânuite cu cruzime de purtătorii uniformelor albastre. La poalele muntelui îi așteptau mai multe dube să-i ducă la sediul Securității. Începuse drumul spre Iadul oamenilor... *** Se luminase de ziuă și Adrian mai lenevea în pat. Se ghemuise la pieptul tăcerii reci ca bătrânul condor ce încerca să ajungă la cuibul de pe stânca ascunsă printre nori. Stătea întins, cu ochii închiși, lăsând gândurile să rătăcească peste ocean, ajungând în România. Când se gândea la
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
pământ! Mai vezi câte o ”piți„ rău tunată, Ce-ncearcă obsesiv să fie remarcată, Cum să facă ea aceasta, Când nu știe să facă... o frază cu două cuvinte-odată! Privesc... privesc și sunt uimită, consternată, Când tineri buni de muncă lenevesc, Se mulțumesc cu mici expediente, În loc ca să muncească serios! Preferă să își domine părinții, Veșnic ei să cerșească mila lor, Să le ia pensia, salariul sau din casă, Vânzând și distrugând, tot ce aceștia au făcut! Apoi mai văd căte
AM ÎNVĂȚAT SĂ FIU ATENTĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363406_a_364735]
-
peste satul dobrogean, așa că și mesenii lui bunicul Constantin și ai bunicii Floarea începură să părăsească bătătura, îndreptându-se spre cășile lor, ca tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
ce puteau să se țină după ea, iar cei rămași în urmă ne întrebam pe unde s-o luăm. Una din fete știa drumul și am ajuns și noi, cei lenți.- Unde ați stat măi, ce, credeți că aici se lenevește?- Tovarășa, dar noi nu putem merge ca dvs, el are ghips la picior, eu sunt infirm, iar fata asta a mers încet că are ceva cu inima!... E soare, fac bastoane. Mă simt ca pedepsit!Mi-au scos afară masa
VIOREL CROITORU [Corola-blog/BlogPost/361019_a_362348]
-
peste satul dobrogean, așa că și mesenii lui bunicul Constantin și ai bunicii Floarea începură să părăsească bătătura, îndreptându-se spre cășile lor, ca tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
ce puteau să se țină după ea, iar cei rămași în urmă ne întrebam pe unde s-o luăm. Una din fete știa drumul și am ajuns și noi, cei lenți. - Unde ați stat măi, ce, credeți că aici se lenevește? - Tovarășa, dar noi nu putem merge ca dvs, el are ghips la picior, eu sunt infirm, iar fata asta a mers încet că are ceva cu inima! - Bine, bine, hai la treabă cu voi. Uite, fiecare primește un teanc de
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
chiar dacă programul de deșteptare pentru mine era același ca la Mangalia, în jur de ora patru pentru a pleca la pescuit, la Tongrinne, coboram la parter după ora nouă, pentru a nu-mi deranja gazdele, care poate doreau să mai lenevească în pat, până mai târziu. La ora când coboram, domnul Bonte era sătul de treabă prin grădinița lui plină cu minunatele flori. Și ce poate fi mai frumos în viața cuiva în afara florilor? Poate diverse evenimente unice precum căsătoria, nașterea
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
joc, umbră geamănă: cel al podului de piatră care se sfarmă apoi, dacă nu-ți va fi prea greu, îl vom reconstrui. vreau să văd cât de repede te miști și tu. de mine știu că nu am stare să lenevesc. tu, cu ochii tăi largi din încercări, cum așterni punctele podului și mai ales, cum așterni piatra aceea a bucuriei... proiectul strigă la mine odată cu tine. da. am uitat că la mijloc de pod obligatoriu se așterne piatra lunii într-
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite din curtea unde leneveau ziua animalele și păsările gospodăriei. De când a venit Săndica acasă a crescut averea familiei. În afara măgărușului Ghiță, Săndica a primit cadou din partea administrației, la puțin timp de la instalarea ca șefa fermei, o vițică de o lună a cărei mamă s-
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
asta a dezamăgit total pentru că nu a fost atât de matinal (am să vorbesc cu vecinul din spate să-l tragă de creastă, cocoșul nu-i al meu!) cum îi este renumele! Dar vorba românului care nu pripășește (doar mai lenevește...), ci se perpelește, niciodată nu este ora prea ... târzie, ca să mai apuci să faci ceva. „Aflatul în treabă” tocmai de o asemenea specie a fost descoperit, s-ar zice că este ieșirea noastră din „înțepeneală”, că anchilo(a)za gândului
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
sculă pe la ora zece. Cum se dădu jos din pat, intră în camera de baie să se bărbierească și să facă alt duș pentru a-și alunga toropeala. Ce plăcut era în așternuturi. Dacă nu era întâlnirea, ar mai fi lenevit ceva timp sub cearceafuri. Acasă nu era așa de leneș știind câte treburi are de rezolvat în Complex. Avea impresia că este în weekend nu într-o deplasare de afaceri. Fixase întâlnirea pentru joi la prânz, ca să se întoarcă acasă
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
el să fii precumpenit pentru a fi aduși în boxa acuzaților ?! Sau teama de a nu fi fost loiali până la capăt, în condiții de ostilitate extremă, patriei adoptive ?! Grădina este o combinație armonioasă între natură și arhitectură, cadrul în care “lenevesc” numeroase poteci și statuete brodate pe brâie de flori și copaci, întrerupte de mici șovoaie de apă, adevărate râulețe care șerpuiesc de-a coasta gata a se prăvăli peste terasele verzi, aproape adormitoare. Am zăbovit ceva timp tocmai când freamătul
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
facem o garặ, Cu peron de zặpadặ numai pentru noi doi. Timpul n-are rặbdare, ia privește-l cum zboarặ. Hai sặ-l prindem, iubito, cặlặtori amîndoi. Și vom ajunge într-o livadặ, Cu flori de catifea și de zặpadặ. Vom lenevi la umbra unui mặr, Care-ți va ninge cu petale-n pặr, Și, vom privi, la nesfîrșit, în zare, Cum devenim, încet-încet, ninsoare... SE AUDE-N DEPĂRTARE CUM CADE O SECUNDĂ Se-aude-n depărtare cum cade o secundă Și crapă ca
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
îmi spuneți, mare pagubă la prune! A fost și a trecut! Acum mi se pare deșertăciune dorința mea de atunci de a avea o rubrică. Și chiar nu am scris cinci ani. Și aș fi trăit fericită până la adânci bătrâneți, lenevind și mutându-mă de la umbră la soare, încărcând notele de plată ale saloanelor frecventate de femeile care se respectă și, ca atare, contează în viermuiala zilei de azi. Dar Cel de Sus nu a vrut să mă vadă lenevind, așa că
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
bătrâneți, lenevind și mutându-mă de la umbră la soare, încărcând notele de plată ale saloanelor frecventate de femeile care se respectă și, ca atare, contează în viermuiala zilei de azi. Dar Cel de Sus nu a vrut să mă vadă lenevind, așa că mi-a trimis un semn... putem spune chiar un semn pe o carte. Un exemplar mare și voluminos, dintr-un șir de cărți mari și cărămizii. Normal că m-am bucurat, fac parte dintre exaltații care au nevoie de
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
facem o garặ, Cu peron de zặpadặ numai pentru noi doi. Timpul n-are rặbdare, ia privește-l cum zboarặ. Hai sặ-l prindem, iubito, cặlặtori amîndoi. Și vom ajunge într-o livadặ, Cu flori de catifea și de zặpadặ. Vom lenevi la umbra unui mặr, Care-ți va ninge cu petale-n pặr, Și, vom privi, la nesf\rșit, în zare, Cum devenim, încet-încet, ninsoare... SE AUDE-N DEPĂRTARE CUM CADE O SECUNDĂ Se-aude-n depărtare cum cade o secundă Și crapă
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
că e aproape vara, Greierul, cantautorul, A luat în mâini vioara. Și-a cântat un sfert de oră, Dar cu câtă gingășie! Două sârbe și o horă, Lângă tufele de vie. Cinci lalele-nflorite Se înalță pe răzoare, Gărgărițe adormite Lenevesc pe-un gard, la soare. Pupăza, pe-o rădăcină, Cântă, da-i cam răgușită: - Pu- pu- pu! Azi, în grădină, Toată lumea-i fericită! Referință Bibliografică: LÎN GRĂDINĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie
LÎN GRĂDINĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348575_a_349904]
-
atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite din curtea unde leneveau ziua animalele și păsările gospodăriei. De când a venit Săndica acasă, a crescut averea familiei. În afara măgărușului Ghiță, Săndica a primit cadou din partea administrației, la puțin timp de la instalarea ca șefa fermei, o vițică de o lună a cărei mamă s-
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
cafeaua luată într-o sticluță. O pregătise de cu seara. Mai luase la ea cafea și zahăr cubic rezervă, inclusiv un fierbător. Nu avea chef dimineața, când dorea să bea o cafea, să părăsească camera doar pentru atâta. Prefera să lenevească sub cearșaf sau să facă dragoste cu Mircea. Când se gândea la această ultimă oportunitate începea să o furnice tot corpul. Trecuse ceva timp de când nu s-au mai văzut și nu s-a mai simțit ocrotită de brațele sale
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
buni profesori, cumpărându-i tot ce visa noaptea. Și drept răsplată a fugit ca un țigan cu ibovnica lui în lume. Era atât de alintat, mofturos, mai nimic nu-i intra în voie și acum? Acasă nu făcea aproape nimic lenevind cât era ziua de mare iar acum, am aflat de la un bun prieten de-al lui pe care l-am rugat, de, ca tată să-mi spună tot ce știe despre viața lui, că l-au trimis repede la muncă
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
buldogul! Elena își trage scaunul aproape de cel al lui Victor, a cărui față se luminează. Îi atinge buzele. Mosoare de ploaie lovesc ferestrele curbate. - Trebuie Elena! - N-are rost să ne grăbim,Victor. Una din duminicile astea, aș vrea să lenevesc în pat. E ca oțelul afară! - Hai să discutăm la rece! Elena își adăpostete buclele blonde sub brațul bronzat al lui Victor. - Să fim realiști! Nu vreau să merg nici in ruptul capului! Nici într-un caz! Nu după dimineața
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
otrăvite În jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic, În soare lenevesc suficiențe Hohot nătâng răzbate de acolo Blocând răutăcios omnipotențe Rătăcitoare suflete de vată Trec fantomatic,cu pas insipid Iar altele,pierdute pe vecie Ne părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic doar mai bat Cu pași
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]