3,597 matches
-
vedeam atât de des prin Vatra Luminoasă. Mă minunam cât efort putea să intre în confecționarea unui simplu penar și cu câtă grijă era el lăcuit și fățuit pentru niște zurbagii de elevi ca mine, care se grăbeau să-l lepede cu nepăsare în fundul ghiozdanului. Pe vremea aceea, nu ne doream decât să creștem mai repede, și toate rechizitele acelea ce ne aminteau de ,înjositoarea" condiție de pupil la Școala Medie nr. 17 Matei Basarab (penițe, tocuri, creioane negre și colorate
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
aur... Contrast Să fie iadul un revers Al nostalgiei de-a fi singur Stăpân pe toate câte sunt? Puterea umbrei stinge fala Celui mai crunt învingător, Care rămâne să contemple Căderea spadei în etern. însă învinșii lumii bat Din aripi, lepădându-și lanțul, Și-o iau agale către rai Ce va vedea la capăt orbul? Ce dar primi-va cel lipsit? E-atâta aer și e veșnic... Parcă nicicând n-am respirat. Epifanie Cine putea să se aștepte Ca Fiul Domnului
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
o vor umple cu cadavrele noastre sub care să îngroape întreaga moștenire a Țării Moldovei și a Munteniei” ne amenință scribul. Pentru a nu se întâmpla acest lucru autorul pseudonim cere probabil umplerea lor cu cadavrele unioniștilor. „Unioniștii s-au lepădat de toate tradițiile istorice, au îmbrăcat hainele străine ale legilor europene homosexuale, antinaționale, înrobitoare față de străini... Din 1859 în România sînt stăpîni străinii, nicidecum românii (până în 1859 erau stăpâni „adevărații români” turcizați, grecizați, rusificați!!!). Și în această fermă de dobitoace
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
Și la boli și la durere? Este rugăciunea tare; Ea aduce mângâiere! Ce-i în viață fericirea? Nu averea,nu comori! E să-ți afli mântuirea, Înainte ca să mori! Care-i marea suferință, Drumul către iad și chin? Să te lepezi de credință, Când,tu te-ai născut creștin! Care-i bogăția mare? Nu-i palatu-n care stai! E iubire,e iertare, Altora , când poți să dai! Care e marea durere? Nu e boala trupului! E păcatul în plăcere, Spre osânda
ÎNTREBĂRI DESPRE VIAȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380754_a_382083]
-
între ei numai latinește, uneori chiar și să se ia la înjurături, să se certe, tot latinește; și era mai mare hazul: cu niște cuvinte, complet uscate, lipsite de vreun miez real, ca niște melci băloși ce și-ar fi lepădat de mult cochiliile, lăsându-le în urmă în soarele torid al deșertului unei existențe expurgată de orice conținut. Fără a exagera prea mult, nu ar fi fost câtuși de puțin de mirare dacă primele lui cuvinte, ale lui, ale lui
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
sau Romain Roland. Mare parte din publicistica lui Călinescu fiind literară, ar fi de văzut și dacă cel mai de seamă critic al nostru a fost și un cronicar literar, adică un observator al producției noi de carte. Călinescu se leapădă de această idee. Tocmai cînd se pregătea să reia, în Națiunea din 1947, cronica, după ce susținuse rubrici asemănătoare mai ales în Viața literară și în Adevărul literar și artistic, Călinescu mărturisește: "N-am scris cronică literară, altădată, decît prin accident
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
au dat seama de abundența de detalii semnificative din film. Ei observă și cele două chei de lectură ale filmului: o poveste realistă din punct de vedere social (doar incidentul s-a întîmplat pe bune, nu? Deși Puiu s-a lepădat de sloganul american cum că "acest film este inspirat dintr-un fapt real") și o satiră alegorică neagră. Nu le-aș separa însă, pentru că osmoza lor face tot deliciul lungmetrajului.
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
pentru ca ei să poată supraviețui, Dumnezeu i-a îmbrăcat, prin milostivirea Sa, în hainele de piele. Observăm că acestea reprezintă un element ce le-a fost adăugat și nu unul constitutiv, adaus pe care prin învierea spre viața veșnică îl lepădăm: Dezbrăcând haina moartă și murdară făcută din piele de animal, cu care am fost îmbrăcați înțeleg prin aceste piei forma firii animale cu care ne-a acoperit legătura noastră cu viața sensibilă -, aruncăm cu ea tot ce ne-a fost
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
avortului în Biserica și problemele vremii, An I, Nr.1, Iași, 1998, p. 8. footnote> Sfântul Ambrozie al Milanului înfierează practicarea avortului de către cei bogați, care vor să-și păstreze integral averea: (Ă) de teamă să nu-și piardă avuțiile, leapădă fătul din pântece și prin licori ucigașe sting făgăduința urmașilor în acea parte a trupului menită să nască, răpind viața abia semănată<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Omilii la Hexaimeron, V, XVIII, 58, apud Jean-Claude Larchet, Etica procreației, trad. de
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
3, Edit. IBMBOR, București, 1981, p. 315. footnote>. Sfântul Simeon al Tesalonicului, referindu-se la pocăința și mai ales la canonul ce trebuie îndeplinit de o persoană care se face vinovată de avort, este de părere că, femeii ce a lepădat pruncul, să i se dea canon să crească un copil sărman, dacă, evident, dispune de mijloacele necesare; dacă nu, să dea pomeni, să facă milostenii și să roage pe Dumnezeu din tot sufletul să o ierte, ca prin aceasta să
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
se depărtează de ea; și chiar de ar fi maica sa sărmană de tot, o cinstește ca pe o împărăteasă. Tot așa și cel ce viețuiește întru fapta cea bună, nimic nu cinstește mai mult decât pe maica sa, Biserica, lepădând dulceața care domnește peste cei mulți. De aceea Domnul îi și ia în brațe pe unii ca aceștia...<footnote Sf. Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei și Marcu, Edit. Sophia, București, 1998, p. 231. footnote>. În alt loc
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
nor [...], care călăuzește sufletul cu răbdare și îl deprinde să caute și să găsească ceea ce este ascuns. După aceea, [...], sufletul pătrunde în cămara de taină a cunoașterii dumnezeiești. Aici este luat în primire de întunericul cel dumnezeiesc. Astfel, sufletul se leapădă de tot ceea ce poate fi cunoscut prin simțuri sau prin rațiune și tot ceea ce-i mai rămâne spre contemplație este invizibilul și incomprehensibilul. Aici este Dumnezeu, după cum zice Scriptura despre Moise: «iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
păstrezi adevărurile pe care le-ai moștenit din gura profeților. Tradiția e predanie a adevărurilor revelate, adică predare a ștafetei și păstrarea ei. Spre deosebire de creștinism, unde lumea aceasta, a vremelniciei sensibile, este în stăpînirea diavolului, de unde și nevoia de te lepăda de ea spre a trăi numai în vederea celeilalte lumi, la arabi lumea sensibilă nu numai că trebuie acceptată și prețuită, dar chiar trebuie privită drept o sursă de bucurii. Așadar, învățătura arabă îți cere să te bucuri de lumea aceasta
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
păstorul - gîndește mai departe? Cine ajunge primul la țintă? Cum e de așteptat, Oedip și Hamlet se demască drept inferiori. Unul se lamentează, nu e mulțumit cu soarta ce i s-a fixat, se zvîrcolește în greșeală, celălalt nu se leapădă de o melancolie neproductivă". Descalificat fiind atît regale Tebei, cît și prințul de la Elsinor, ciobanul nostru conduce detașat la puncte. Mai mult, dacă se poate, și sub condeiul lui D. R. Popescu se putea oricît de mult pe tărîmul propagandei
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
Mircea Mihăieș De regulă, pe la mijlocul ciclului electoral, jurnaliștii încep să se lepede de oamenii pe care i-au susținut. Dacă nu e vorba de situații speciale (ce se pot întinde de la revolte populare la capacitatea vreunui lider politic de a corupe masiv patronii de presă), nevoia jurnaliștilor de senzațional surclasează orice instinct
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
public semnele admirației mai apar ici-colo, acasă orice comportament care sugerează tinerețea este taxat ironic de cei din jur: "...pentru colegii de cancelarie, care o vedeau aranjată și parfumată, era încă o femeie atrăgătoare, cu o siluetă acceptabilă (centura elastică, lepădată cu un oftat de ușurare de îndată ce intra în casă) și o carnație remarcabilă. ŤIeri în autobuz cineva mi-a zis domnișoarăť, Ťelevii de la seral nu-și luau ochii de la picioarele meleť - biata Eugenia se crampona de tinerețe, se alinta și
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
parte din copilărie și adolescență într-un alt oraș străjuit de salcâmi și castani bătrâni care umbreau largile bulevardele brăilene. Dintr-odată m-am înfiorat când i-am văzut aici pentru prima oară, notând ce mulți gardează drumurile mele zilnice lepădându-și florile ca un covor de ninsoare parfumată în fața mașinii; mi-au dat lacrimile și mi-am spus că subconștientul nu doarme. Am luat cu noi lucrurile semnificative din existența noastră anterioară fără să ne dăm seama, purtăm în noi
Orașe cu salcâmi. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
iar în bar ea a acceptat, roșind ca o școlăriță, modestul cornet cu bomboane oferit de mine. Știam că, și în prietenii, Curzio avea această venă de umilință, despre care am vorbit deja, unită cu nevoia intimă, nemărturisită, de a lepăda suprastructurile, toate suprastructurile cu care se blindase, poate pentru a reacționa în fața singurei forme de frică la care era vulnerabil. Iar dacă nu era o prințesă travestită, „copila” aceea mi-a confirmat o dată mai mult diagnosticul pus de mine... Mai
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
asfixiere, respectiv obturarea căilor respiratorii. Nașterea putea să se fi produs în cursul nopții de 23/24 aprilie. Au fost găsite, în acel loc, placenta și cordonul ombilical. Anchetatorii încearcă să dea de urma femeii care a ajuns să-și lepede pruncul la gunoi. Cetățenii care au cunoștință despre împrejurările în care a ajuns pe lume și a fost ucis nou-născutul sunt solicitați să anunțe Poliția sau Parchetul. Radar Ziua de 27 aprilie a fost marcată de patru accidente grave de
Agenda2004-18-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282373_a_283702]
-
licența/diploma, atât pentru absolvenții universităților de stat, cât și pentru cei ai celor particulare acreditate sau autorizate provizoriu. Duminica Sf. Cruci l În 14 martie Când Iisus a rostit aceste cuvinte: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34), este adevărat, încă nu murise pe Cruce. Ba chiar, deși le prevestise Apostolilor patimile și moartea Sa (Marcu 8, 31), nu le vorbise încă în mod
Agenda2004-11-04-stiri2 () [Corola-journal/Journalistic/282189_a_283518]
-
chiliile maicilor și celelalte anexe. La vremea respectivă, existau ateliere de covoare, croitorie și pictură. Picturile de pe iconostas au fost executate de maicile din cadrul mănăstirii în doar șase luni. Actuala pictură din cadrul bisericii este lucrare integrală a pictoriței turnseverinene Florica Lepădatu, cea care a pictat și Vodița, fiind prima femeie-pictor din România care a intrat în tagma pictorilor de biserici românești. Au urmat timpurile tulburi ale celui de-al doilea război mondial. Însă maicile și-au văzut sfârșitul liniștii în 1959
Agenda2004-21-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282438_a_283767]
-
Wichtner Magdalena, 60 ani l Sfîrcoci Petru-Nelu, 36 ani l Dobrean Ioan, 65 ani l Mischie Marioara, 79 ani l Pörge Antoniu, 57 ani l Jitea Dumitru, 76 ani l Stoffl Gheza, 76 ani l Scurtu Achilina, 95 ani l Lepădatu Cristina, 6 zile l Ardelean Leonora, 63 ani l Șipoș Flavius, o zi l Neacșa Mario, 3 zile l Pucă Nicolae, 79 ani l Cardoș Cornelia, 82 ani l Tătaru Petre, 64 ani l Ionescu Ștefan, 71 ani l Țăpîrdia
Agenda2004-27-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282612_a_283941]
-
moarte de la păgânii care li se împotriveau. Scopul acelei admirabile evocări a fost întărirea în credință a membrilor comunității creștine, încurajarea ucenicilor lui Hristos, ca și ei să urmeze calea înaintemergătorilor credinței. „Având în fața noastră atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință la lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus“ (Evrei 12, 1-2). Un scop asemănător urmărește Biserica prin cinstirea Sfinților Trei Ierarhi, a marilor
Agenda2005-05-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283345_a_284674]
-
soclul rămas avea să fie așezat, ceva mai târziu, un orologiu. Bustul lui Mocsonyi Tot în Parcul Scudier se dezvelea, la 14 septembrie 1936, bustul lui Alexandru Mocsonyi, la solemnitate luând parte mai multe mii de bănățeni, precum și ministrul Alexandru Lepădatu, reprezentantul guvernamental, sau Antonie Mocsonyi, reprezentantul regal. Deputat în Parlamentul de la Budapesta și unul din conducătorii luptei de emancipare a românilor din Banat și din vestul Transilvaniei, Alexandru Mocsonyi era astfel onorat de conaționalii săi printr-o lucrare care nu
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
par sau nu pe țeasta lui veșnic acoperită de pielea întărită a șepcii, de sudoare, de ploi, de toate intemperiile, plus cele ce se petreceau în somnul lui sănătos după cîte o zi de treburi, cînd nici atunci nu-și lepăda șapca lui veche de piele împlinind vîrstă unui vizionar... Alexandru cel Mare... Isus Cristos, și alții, - 33 de ani, cifra fatidica pe care biologia o înregistrează în trupul uman sau în cerebelul uman cu cîte un cerc, nu negru, insă
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]