737 matches
-
Liviu Georgescu scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur cîmpuri magnetice ruinau tăcerea în embrioni armonici printre frăgezimile de metal se auzeau colinde de mugur cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
iese cu mîndria terfelită, motiv pentru care stă întotdeauna aplecat de spate. Acesta este spatele pe care Hatsu ar vrea să îl lovească, parcă într-o încercare de a-l trezi pe Ninagawa la realitate și a-l scoate din letargia în care se complace. Deși nu e amoroasă, și nici măcar de prietenie, relația dintre cei doi pare una de inițiere reciprocă în jungla realității în mijlocul căreia trăiesc. Hebi ni piasu (Șerpi și cercei), romanul (deși poate nuvelă ar fi mai
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
mă înalț. Inapt pentru transcendență, am transferat-o, ca și alții, între care Marx, în viitor. De unde utopia, cel mai uscat exercițiu inflamat.(...) Ulterior am înțeles că aparțin nediferențierii, în varianta ei de la frontiera dintre mîl și nisip, adică dintre letargie și scepticism. Aici par să mă opresc". Sau: , Prin urmare, e cazul să drămuiesc pateticul decrepitudinii. Cum ar zice un mare bărbat de stat: ciocul mic!". Sau, cu capul tot mai plecat: , Soluția, bine cunoscută: să nu mă mai iau
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Slowblow. Ceea ce e perfect în ton cu stilul de filmare (camera se mișcă doar când e obligatoriu, iar atunci mișcările sunt mega-tradiționale) și cu atmosfera parcă sedată în care se scaldă lungmetrajul: tragedia cade brusc pe fundalul omogen al unei letargii resemnate.
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
mare că e dreptul lui să posede orice fel de energie dorește. Iar în propoziția următoare, el anunță, cu un calm înspăimântător, că Israelul va fi ras de pe fața pământului. Asta, probabil, pentru a-i trezi pe somnolenții vestici din letargia în care au căzut încă pe vremea când erau aliații lui Stalin. Morbul stângismului, al pacifismului laș, aflat atâta vreme în adormire, s-a reactivat acum, când presiunea asupra valorilor occidentale a ajuns fără precedent. Nu întrebați de ce ar avea
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
la Madras (India). Cartea abundă de forfota călătoriilor prin sfânta și mizera țară cu cei mai mulți săraci sin lume. O zi de rugăciune la templul închinat zeului Shiva, pe sub crengile de bughenvillia ce acoperă zidurile, îi transpune într-o stare de letargie senină, mistică. În această țară a atâtor credințe ciudate, trecând prin aeroportul Bombay cu paturi în sălile de așteptare, printre vile și hoteluri supraetajate alături de cocioabe din cartoane și pungi de plastic refolosite, de la cluburi sportive elegante la bordeie de
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
Land of Green Plums „alături de români și nu i-a uitat. Îi pasă de țara În care a văzut lumina zilei și Întunericul nopților comuniste. Îi vrea binele - dorește o Românie prosperă, fără sechelele fascist - comuniste. Dorește trezirea românilor din letargia post-comunistă, le dorește să fie demni și curajoși. Nu ne-o spune direct, dar ne-o spune subtil, prin opera sa și prin exemplul său de luptătoare neînfricata pentru cinste și dreptate. Ororile dictaturii prin care a trecut poporul român
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
senzația inadaptării într-un Paris cu identitate incertă: la două decade de la război (dar păstrîndu-i adierile: fotograful de la Condé purta „o haină prea lungă pentru el, pantaloni de doc și bocanci soldățești”, înainte de revoluția studențească ce l-a scos din letargie, tînjind după gloria boemei din interbelic. Niciun personaj (exceptîndu-l, poate, pe soțul lui Jacqueline) nu este statornic: elevul abandonează Școala de Mine, agentul renunță la urmărire, Roland își ascunde adevăratul nume, „prea exotic”, iar Louki nu reusește să își găsească
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
vor trece diurn în morminte jale acoperă totul - blândul zăbranic inspiră lacrimi strivite în suflet - carne în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i Mesia detuna-va alchemicul ornic când străfulgerate cristalele cântă de la sine putere-n pahare nu-i pe lume o harpă ne-nfrântă de vre-un cântec atavic - îmi pare - pe un braț
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
mor copii, ce trist... a câtă oară Tot punem lacrimi peste vieți pierdute ? De sub durerea lor, parcă tăcute, Cuvintele... nu știu nici să mai doară. Îi plângem azi, iertam... ș-apoi tăcerea S-așterne peste noi ca un blestem; O letargie, din care nu putem Să mai ieșim, să ne-alungăm durerea. Și lângă noi... o moarte blestemata, Răsare, precum pirul, peste tot. Nemernici, o hrănesc atât cât pot, Cu lăcomia lor.. nemăsurata. Se uită Dumnezeu... și nu-nțelege, Ce s
SE UITĂ DUMNEZEU LA NOI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373767_a_375096]
-
în Lumină? Și iată, cum Transfigurarea, ne aduce în pragul celui de-al patrulea înțeles dat Luminii: „Învățătură, cultură”. Oricare interferență: „A(-și) schimba expresia” sau „A(-și) schimba înfățișarea”, face posibilă anemia cosmică și aceasta întotdeauna a lăsat în letargie rădăcinile. Și, florile au început să se ofilească, iar stejarii să vorbească în tăcerea munților. Aproape că arheologii nu au mai avut interes să scotocească pietrele, ele oricum ne sunt hotarele contemplației. De aceea oamenii nu și-au găsit încă
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
intensivă s-a adăugat prin orice mijloace de la manipulare psiho-economică și ajungând, chiar, să se folosească de aranjamente teroriste (vezi cum se poate începe un război unde e mult petrol) În spatele acestui centru istoric atât de sărac și părăginit, în letargie, ajuns de comă și în comă, printre turnuri de biserici vechi se vede strălucitor muntele de aur decapitat și derocat de exploatările trecute, ale comunismului a tot biruitor! Strălucirea muntelui relevă bogăția pe care o conține și parcă adeverește cât
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357228_a_358557]
-
îl trăiesc pe propria-mi piele, este faptul că astăzi se calcă în picioare, cu ostentație, orice. Inclusiv, credința, ce a ajuns a fi cântărită cu sârg în ultima vreme în balanțe sociologice diverse. „Cine ne poate scoate din această letargie, dacă nu modelele? Am impresia că națiunea aceasta vrea să fie neapărat ca altcineva. Vrem că acolo. Fiecare «acolo» este acolo, nu aici. Avem și noi «aici»-ul nostru, dar cum să le scoți din cap asta? E foarte complicat
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
află încă în centrul preocupărilor domnește un aer de vădită resemnare. Cel puțin acesta e răspunsul pe care îl dă scriitorul Florian Kessler (în vîrstă de 32 de ani) în numărul din 23 ianurie la hebdomadarului „Die Zeit”, unde deplînge letargia aproape cronică ce a pus stăpînire pe mediile universitare de profil literar. Tinerii împărtășesc opinia că într-o societate a palavrei al cărei fundal e înțesat de șuvoiul de imagini ce curg pe internet, locul activității literare s-a restrîns
Pepiniera scrisului în declin () [Corola-journal/Journalistic/2843_a_4168]
-
oră destul de târzie când calul se opri la o poartă. Călărețul continua să-i stea povară în spate și nu descălecă să-i deschidă. Îl lovi de câteva ori cu coada dar nici un semn de pricepere. Atunci, parcă enervat de letargia în care-i căzuse stăpânul, se ridică în două picioare nechezând în speranța că doar l-o auzi stăpâna și-i va da drumul în curte. Dar spre surprinderea sa omul parcă adormise în șa și-l simți cum plutește
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
întinse a ramuri de copac, rămânea cu ele-n aer fără rost. Se descoperă într-un târziu și se sperie de se naște în mine dezaprobarea și-l ignor. Omul acesta rămâne închis în el, seamănă c-un dezmoștenit în letargie nu face altceva privește abătut și pare că se bucură-n sine. Își fixează ochii într-un punct fix, fredonează un cântec pesemne unei femei rămase-n gând. Omu’-i singuratic, intră și iese din sine contemplând profund fiecare obiect
OMUL ÎN EUFORIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383558_a_384887]
-
total, care a îmbrățișat această epocă tumultoasă, contructivă, cu oameni dăruiți și pasionați până la jertfa pentru ideea României unită, modernă din toate punctele de vedere, cu oameni care au avut simțul realităților și au construit o țară scoțând-o din letargia orientală, cu intelectuali ce au pus temelia unui culturi izvorâtă din profunzimile populare și legată de curentele novatoare ale spirualiății europene. În primul rând romantismul. De aceea cei care vor să cunoască această epocă a secolului al XIX-lea au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
Declarație incendiară a unui fost șef al Armatei Române: iar în marile piețe publice din București sunt amplasate dispozitive “anti-răscoală”! Faptul că dispozitivele psihotronice au ajuns atât de avansate încât pot menține într-o stare de letargie populația unei întregi țări, de exemplu, nu mai reprezintă o surpriză pentru cei avizați... Desigur, foarte mulți v-ați întrebat probabil cum de este posibil ca într-o țară ca România, jefuită și umilită de decenii, oamenii să nu fie
Populația României este atacată cu arme psihotronice din interiorul țării [Corola-blog/BlogPost/92918_a_94210]
-
era pierdută, atenția îi era în altă parte în nici un caz la conversație. Dar acum, ascultând vocea Deliei, plicul pe care il desfăcu și citi de rață neplătită, de care nici nu-și adusese aminte, părea că se trezește din letargie. Încerca să se trezească din somnul ce-i amorțea conștiința: — De ce să divorțam, Delia? Eu recunosc, am o aventură, așa mi-au dictat mie nevoile. Undeva am greșit amândoi. Eu recunosc, tu însă mă acuzi doar fără să accepți că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
știu - replică celălalt. Singurul lucru pe care-l știu e că acum trebuie să stăm liniștiți și tăcuți, ca să nu ne consumăm energia, pentru că, la urma urmei, aici energia înseamnă întotdeauna apă. Așa încât se cufundară într-un soi de profundă letargie, la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
despărțirea definitivă de o existență care ne aparținea, cu care ne identificam, condamnarea la o moarte lentă, exilul Într-un spațiu ostil - prezențe care ne torturează creierul zile și luni Încetînd doar noaptea sub narcoza somnului și apoi din nou letargia fără sfîrșit. Dar există totdeauna o clipă, dimineața, În secunda incertă dintre inconștiență și luciditate cînd lumina se strecoară prin pleoapa abia Întredeschisă și pelicula memoriei e imaculată: simțim atunci o bucurie deplină ca și cum suferința nu ar fi existat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să-și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Întrebi de mine. Tu aduci cartea pentru ca eu s-o pot examina cum trebuie, iar eu Îți povestesc ce știu despre Julián Carax. Quid pro quo. — Quid pro ce? — Latina, puștiule. Nu există limbi moarte, ci numai creiere În letargie. Parafrazînd, Înseamnă că nu există duros de patru pesete, dar că mi-ai plăcut și am să-ți fac o favoare. Bărbatul acela distila o oratorie În măsură să anihileze muștele În zbor, Însă am bănuit că, dacă voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
uneori chiar și capela Îți atrage Acea toleranță conștientă, Larga, luminoasa opinie despre adevăr (ce-i include pe Kant și pe generalul Booth...) Și-așa trăiești, din șoc În șoc, O palidă-afirmație cu noroc. Dar ora-i gata... Treziți din letargie, O sută de copii ai celor binecuvântați Te păcălesc c-o vorbă, două și, cu iuți picioare, Bat ritmul libertății pe strâmte coridoare... Și uită, pe pământu-ngust la minte, Marele Căscat ce te-a adus pe lume. În aprilie, Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am venit în țară nu mai cânta nici cucul Țara era condusă de Ilici zăbăucul! Când am venit în țară nu cred că era iarnă Căci vara dispăruse și nu era nici toamnă. Când am venit în țară domnea o letargie, Parcă-nviase moartea și stăpânea pe glie. Lumea îmbătrânită și îndobitocită Se ducea des la popă, cu viața arvunită. Au șters din calendare luna de primăvară, Au desfi ințat spitale căci erau o povară Doar cârciumi la tot pasul, biserici
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]