144 matches
-
Bruxelles, Londra, Paris, Roma, Veneția și Utrecht, pentru a servi ca monedă de comerț exterior cu diverse state, în special cu țările din regiunea estică a Mării Mediterane, Levantul. Din acest motiv MTT e cunoscută și sub denumirea de "taler levantin". Se estimează că între 1751 și 2000 au fost bătute 389 milioane exemplare, dar există unele opinii potrivit cărora numărul acestora s-ar apropia de 800 milioane. Până la 31 octombrie 1858 talerul a fost monedă oficială în Imperiul Austriac și
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
Măgureni, construite între 1666 și 1667 de Păuna, soția spătarului Drăghici Cantacuzino, relevă faptul că și arhitectura de dimensiuni mai restrânse se orienta după modelul dat de reședințele domnești. Casele erau finisate foarte îngrijit, cu decorații în stuc de tip levantin, și aveau loggii de inspirație italiană. Aceste elemente vestice au pătruns probabil din Transilvania în Țara Românească. Atât recepția elementelor orientale cât și a celor nord-italiene a fost înlesnită de numeroase călătorii, prin care boierimea valahă descoperise pe lângă Orientul Apropiat
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
bilateral privind schimburile de populație dintre Grecia și Turcia a avut drept efect mutarea a aproape 1,5 milioane de greci din Turcia și, la fel, cca 500 mii de turci au venit din Grecia. Minoritățile din vestul Europei includ levantinii care au fost prezenți în țară (în particular, Istanbul și Izmir) încă din perioada medievală. Kurzii, un grup etnic distinct, concentrat mai ales în SE țării, sunt cea mai mare etnie non-turcă, estimată la aproape 18% din populație potrivit estimărilor
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
cu demersuri în urmă cărora cei trei stăpânitori au decis că în 1594 să fie nedespărțiți uii de alții. Ca principe al Daciei, în fruntea alianței se află Sigismund Báthory. În 1594 a izbucnit revolte cele două țări românești. Creditorii levantini au fost uciși, garnizoană otomană a Bucureștiului și cea de pe Dunăre au fost nimicite. S-au purtat lupte la Giurgiu, Silistra, Târgul de Floci și Hârșova. La Instanbul, sultanul, mâniat, a decis sschimbarea domnitorilor, pe Bogdan în Țara Românească, și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
2%, urmați de kurzi (7,3%), armeni (2,7%), turci. Principalele culte sunt Islamul (dintre care 74% sunniți), cu 90%, Creștinism, Mozaism. În urma războiului civil, cca 1 milion de refugiați (în special creștini) au părăsit Siria. Sirienii sunt în general levantini băștinași, înrudiți cu cu vecinii lor direcți, precum libanezii, palestinienii, irakienii, maltezii și iordanienii. Siria are o populație de aproximativ 17.951.639 (2014 est.) arabi sirieni, alături de vreo 600.000 de arabi palestinieni, constituind împreună aproximativ 74% din populație
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
precum și cele de la Al Shukba și le-a descris ca aparținând unei culturi Levalloiso-Mousteriene ce îmbina atât elemente de cultură Levallois cât și unelte mousteriene retușate. Ulterior, în anii 1970, acest tip de cultură materială a primit numele de Mousterian Levantin. În 1935 împreună cu geologul E.W.Gardner, Garrod a vizitat zona podului Jisr Banat Yaqub (ebr.Gesher Bnot Yaakov) în nordul Văii Iordanlui, la 15km nord de lacul Tiberiada și la 3 km sud de Valea Hula, unde, în mormanele
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
este o ipoteză climatică care explică modul în care flora și fauna au migrat între Eurasia și Africa prin intermediul podului terestru levantin. Teoria arată că perioadele pluviale africane sunt asociate cu o fază „umedă” a regiunii sahariene, în timpul cărora existau mari lacuri și râuri. Aceste schimbări au determinat modificări ale faunei zonei respective. Indiferent de variațiile de ariditate ale regiunii sahariene, migrația
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
și peisaj diferite. Deci, această limită nu este destul de tranșantă pentru a putea fi observată ușor în teren dar elementele care fac deosebirea sunt de natură: - geologică, deoarece limita urmărește contactul litologic dintre Pietrișurile de Cândești de vârstă Cuaternar inferior (Levantin) și formațiunile subcarpatice daciene și paleogene (eocen) constituite din gresii șistoase, microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică a luvosolurilor albice stagnice caracteristice platourilor piemontane; - geomorfologică prin
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Jugur și Ungureni. Extremitatea sudică a acestei regiuni este ocupată de Romanian, când se termină sedimentarea din zona subcarpatică și lacul pliocen este umplut cu nisipuri gălbui, argile și marne în care se găsesc strate subțiri de lignit. Zona Romanianului (levantinului) este afectată de cutări și include o parte din ’’pietrișurile de Cândești’’ alcătuite din șisturi cloritice, cuarțite, gresii cuarțitice, gnaise și micașisturi, ce apar pe platoul Grui de la Câmpulung, pe versantul nordic al masivului Ciocanu și pe văile Foii și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
asemenea cumplit și, după cum a mărturisit căpitanul Hepburn, „toți armenii valizi au fost vânați și uciși oriunde s-ar fi găsit, la vânătoare participând chiar și băieți de la 12 la 15 ani”. Focul a distrus complet cartierele elen, armean și levantin, doar cartierele turc și evreiesc scăpând de dezastru. Portul prosper al Smirnei, unul dintre cele mai active din regiune, a fost ars din temelii. Au fost evacuați aproximativ 150.000-200.000 de refugiați greci, în timp ce aproximativ 30.000 de bărbați
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
cu convingere că incendiul a fost provocat de turci, după ocuparea orașului. În cartea sa "Paradise Lost: Smyrna 1922", Giles Milton abordează problema incendiului din Smirna cu ajutorul materialelor originale (interviuri, scrisori nepublicate și jurnale personale) ale unor familii de creștini levantini din Smirna, care erau în principal de origine britanică. Toate documentele strânse de autor în timpul acestei cercetări au fost depozitate la Exeter University Library. Concluzia autorului a fost aceea că soldații și ofițerii turci au fost cei care au declanșat
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
fără deosebire, i-a adus o mare antipatie din partea populației grecești locale. În capitolul al treilea al cărții autorul prezintă evenimentele zilnice care au avut loc după armata turcă a intrat în Smirna. Narațiunea este bazată pe mărturiile scrise ale levantinilor și americanilor care au fost martori oculari la violențe. Autorul încearcă să stabilească responsabilitatea părților implicate în distrugerea aproape totală a orașului. Milton consideră că sunt suficiente dovezi ca să se afirme că armata turcă este cea care a declanșat incendiul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Arabo-american organizează acțiuni de alertă atunci când apar probleme de interes comun; Institutul Arabo-american organizează, o dată pe an, ziua lobby-ului arabo-american; Centrul arab de la Washington Asociația Arabo-Americană Comitetul Arabo-American Anti-Discriminare Asociația Arabo-americanilor patrioți din armată Consiliul Arabo-american pentru Centrul cultural levantin Rețeaua profesioniștilor Arabo-americani Liga stiloului, cunoscută și ca Al-Mahgar a fost o societate literară arabo-americană, formată inițial de Nasib Arida și Abdul Massih Haddad în 1915 , reformata în 1920 de un grup de scriitori arabi din New York conduși de Kahlil
Comunități arabe din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/331995_a_333324]
-
de cancer) și industriașul Drăgănescu (de o boală de inimă). Ambițios și dornic de a parveni, tânărul medic Marcel Walter acceptase cu mai mulți ani în urmă să devină amantul bătrânei și obezei Salema Efraim, văduva bogată a unui bancher levantin, moștenind la moartea acesteia întreaga ei avere. El organizase în palatul Barodin de pe Șoseaua Kiseleff un sanatoriu de lux pentru tratarea bolilor interne și nervoase ale noilor îmbogățiți. Dezgustat de propriul compromis moral, medicul își suprimă orice pornire sufletească și
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
istoriografia clasică, deși nu puteau fi datate cu precizie. Totuși, dovezile arheologice sunt insuficiente pentru a confirma existența unor comunități feniciene de sine stătătoare, iar studiile mai recente înclină să admită doar conlocuirea ca meteci a unor negustori și artizani levantini, relativ puțin numeroși și izolați. Miturile ulterioare despre ei ar putea reflecta însă memoria locală autentică legată de prezența acestor locuitori străini.
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
Siria pentru o perioadă de aproximativ cinci ani, întrerupându-și cariera muzicală. De când Asmahan a cântat în Egipt, versurile melodiilor sale au fost scrise în araba clasică și într-o arabă colocvială, dar, a cântat, de asemenea, și în dialectul levantin. A interpretat cântece de ale lui Umm Kulthoum și Momed Abdel Wahab. A trebuit să cânte melodii cu teme naționaliste înălțătoare sau melodii în care lăuda familia egipteană regală. La începutul carierei sale a cântat în clubul de noapte deținut
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
citită în transparența poeziei”) in 2016. Iovan Strezovski - Tărâmul de la miazăzi (versuri), în colaborare , Ed. Dacia 1979 Raul Gomez Garcia - Poeme , în colaborare , Ed.Junimea 1980 Ana Kalandadze Duhul albastru(versuri), în colaborare, Ed. Junimea 1983 Constantin Stoiciu - Despre farmecul levantin, Ed. ICR 1995 Stephane Mallarme - Divagații, Igitur, O lovitură de zaruri, opera integrală, în colaborare, Ed. DU Style 1998 William Shakespeare, Henric VI - partea întâi (în volumul VI) William Shakespeare, Antoniu și Cleopatra (în volumul VII) Ambele traduceri - în noua
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
pe termen lung). În intervalul 1939-1999, falia Nord-Anatoliană a generat șapte cutremure majore cu magnitudini mai mari sau egale de 7. Aceste cutremure au rupt falia progresiv, de la est spre vest. Peninsula Anatoliei este dispusă, conform specialiștilor geofizicieni, desupra Oceanului Levantin, care ar fi supus unei mișcări de „înălțare”. Acest fenomen geotectonic este caracterizat și de efectul deplasării a trei plăci tectonice: cea Africană cu o mișcare de la sud spre nord, cea Arabică care se deplasează de la sud-est spre nord-vest și
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
perioade,sunt prezentate în vitrinele din sălile care sunt: Cova de l'Or (Beniarrés) și Cova de la Sarsa (Bocairent). Sală VII-a este o sinteză a celor trei stiluri artistice postpaleolític realizate pe plachete, straturi și pereți ceramice: a Macroschematiclui, Levantin și Schematic. Sunt prezentate imagini ale picturilor rupestre de la Pla de Petracos (Castell de Castells), la Șarga (Alcoi), la Barranc de Valltorta (Tírig, Albocàsser și Coves de Vinromà), al Barranc de Gasulla (Ares del Maestrat) și Cuevas de la Araña (Bicorp
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]