291 matches
-
corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele În luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” În zonele Înalte ale spiritului: „Simți - Îmi spuneai - prezența altor călători În jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați cu aur ca niște calești Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul. Cer risipit În suflet. Și tu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un miracolato, survolând prăpastia lumii, în levitația morții anunțate. Ceea ce nu exclude sensibilitatea sa la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl, sau ceasul lui Lichtenberg ce-i va confirma condiția de om, nunc et in hora mortis nostrae, a omului ce nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atras de Soprosina, și salvat pe ultima sutî de metri de grefier. Incendiul final al bordelului este una din loviturile date realiștilor. Instruiți în mare taină de Inginerul francez, membru al Colegiului Principal al Fraților Invizibili, expert în biometrie și levitație magnetică. Noțiuni pe cât de prăpăstioase, pe-atât de subversive pentru elita tergiversării. Expresie a nosocomiei de mutanți angelo-demonici este Sadim cocoșatul - pitic, produs al copulației dintre veridic și fabulos. Fată sau băiat al unei prostituate mutante, Sadim este crescut de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o lume în continuă fierbere, într-un clocot vital, cu „scene fără șir” și cavalcade răsunătoare, cu un „registru inventar” fabulos de elemente și personaje. Eroul liric trece lin pe deasupra lor, într-o plutire de aerostat prietenos și complice; prin levitație, plutire, zbor, „foiala moale” de jos e nu doar atent inventariată, ci și ocrotită. Iar densitatea verbală și nominală a versurilor, cadența verbelor și frecvența substantivelor creează o senzație paradoxală, de vârtej pentru o clipă încremenit: un bâlci magic suspendat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
vaporoasă fustiță din tul negru, și purtând pe cap o diademă din diamante strălucitoare și pene negre. Din când în când făcea câte un salt, iar eu îmi spuneam: „Dar stă suspendată în aer“, e nefiresc, e un fel de levitație, pur și simplu stă în aer. Și, în timp ce o priveam, îmi spuneam cu un aer împăcat: „Ce minunat e că suntem amândoi atât de tineri și avem întreaga viață înaintea noastră! Cum pot oamenii bătrâni să fie fericiți? Noi suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
viață trăită în beznă, Hristos, în chip miraculos, îi redă lumina ochilor, într-o zi de sâmbătă. Valuri de lumină albastră mă potopeau simultan din toate direcțiile, golindu-mi trupul de tot balastul inutil, aducându-mă într-o stare de levitație deplină, asemenea păsărilor cerului. Aerul tare, curat și proaspăt, lumina străvezie, întinsă, blândă și atotcuprinzătoare îmi dădeau senzația de zbor și, timp de câteva secunde, cât a durat această viziune, am simțit că un suflu puternic mă absoarbe și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întâmplările trec pe lângă el fără să-l ajungă, fără să-l ia în seamă. Apoi, cu pași greoi, ocolind lucrurile și oamenii de parcă orice atingere l-ar fi putut fărâma, porni spre gară să prindă ultimul tren spre satul său. Levitația Întotdeauna mi-am dorit ca prin voința mea nemărginită să mă rostogolesc în aer minute în șir, săltându-mă de la pământ în văzduhul străveziu și pur. Odată, pentru o zi, visul meu s-a împlinit. Mă ridicam drept, ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
coboram. Viața mea era anostă printre cele pământești; de fapt, mă gândeam cum aș putea să evit contactul cu ele. Poate tocmai această dorință a devenit la un moment dat atât de puternică, încât mi-am spus: încearcă starea de levitație. Voința mea devenise mare, dublată de voința obiectelor din jur: și ele se plictisiseră de mine, vroiau să mă ocolească. Orice ar spune fizicienii, gravitația nu există. Nu fac nici o aluzie la spațiul extraterestru, mă refer în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de aer mă legăna, mă balansa ca limba unui clopot mare de argint. A fost un moment când m-am gândit că aș putea fi acel clopot uriaș. Voința mea devenise nemăsurată, cu adevărat infinită. Am uitat de starea de levitație, am uitat că pluteam ca un zepelin caraghios. Mă preocupau acele sunete penetrante, copleșitoare pe care le scoate un clopot lovit de un ciocan puternic sau de însăși limba sa metalică, argintie. Mi-am spus: pe Pământ nu mai am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în înalturile cerului. Pe Pământ trebuie să am grijă de mine: prin voința lor, lucrurile și ființele din jur anulează o parte din voința mea. Pe Pământ mă paște încă un pericol: acela de a muri. M-am obișnuit cu levitația, singurul gând ce trebuie să mă stăpânească aici sus este voința o voință puternică, nemărginită. E de ajuns să-mi închipui ceva și acel lucru se materializează. Când am văzut că în înalturile cerului pot să scot din mine cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
palpabil și vizibil pentru oameni. De pildă, aici reflecțiile mele s-au oprit infam asupra Pământului, asupra a ceea ce calc tot timpul în picioare. De sus, îmi amintesc bine, el era ceva prea mare pentru intențiile mele infatuate, starea de levitație se născuse tocmai ca un răspuns abil și îndrăzneț la acest "obiect" dominant. Oricum, n-aveam ce să fac, era cel mai mare "lucru" din preajma mea. Mă întrebam uneori dacă e ființă sau obiect. Obiect se arăta a fi pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aveam ce să fac, era cel mai mare "lucru" din preajma mea. Mă întrebam uneori dacă e ființă sau obiect. Obiect se arăta a fi pentru că nu puteam să comunic cu el, nu-l puteam întreba de ce are propria stare de levitație. Ființă era, întrucât norii, apele, aerul se mișcau văzând cu ochii, prin voința lor, cum se mișcă un om, cum lacrimile lui de bucurie și tristețe îi alunecă pe obraji. Pământul este totuși cel ce mă atrage, fără el levitația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
levitație. Ființă era, întrucât norii, apele, aerul se mișcau văzând cu ochii, prin voința lor, cum se mișcă un om, cum lacrimile lui de bucurie și tristețe îi alunecă pe obraji. Pământul este totuși cel ce mă atrage, fără el levitația mea ar fi completă, m-aș înălța temerar până dincolo de stele, ca un Icar modern, fără aripi, sau cu aripi de pământ, să aibă însușirea de a nu se topi aproape de soare. Nu-mi mai rămâne decât să mă lupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se va multiplica la nesfârșit: o singurătate în acest univers, o alta în universul vecin, altele și mai multe în multe alte universuri. Dar eu sunt obișnuit cu singurătatea deplină printre oameni, aproape sau departe de ei. O solitudine aproape de levitație, o levitație adevărată, dependentă de voința mea. O voință perpetuă ce trebuie să învingă voința celorlalte lucruri din jur. Altfel, quid si nunc caelum ruat?* Urcarea Ex abrupto La început se simțea bine și nimic mai mult. Nu-și explica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
multiplica la nesfârșit: o singurătate în acest univers, o alta în universul vecin, altele și mai multe în multe alte universuri. Dar eu sunt obișnuit cu singurătatea deplină printre oameni, aproape sau departe de ei. O solitudine aproape de levitație, o levitație adevărată, dependentă de voința mea. O voință perpetuă ce trebuie să învingă voința celorlalte lucruri din jur. Altfel, quid si nunc caelum ruat?* Urcarea Ex abrupto La început se simțea bine și nimic mai mult. Nu-și explica această stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
amprenta acestor tendințe. Podul său de piatră nu unifică doar malurile unui râu, ci marginile unui eu plin de meandre. Nichita Danilov CUPRINS Râul / 5 Bâlciul / 9 Podul de piatră / 13 Calul alb / 20 Furunculul / 23 Discordia / 28 Treceri / 32 Levitația / 35 Urcarea / 38 Greutatea / 41 Stadionul / 45 Audioviziune / 49 Casa somnului / 55 Cântăreții de jazz / 58 Turiștii / 63 Ștrandul / 66 Așteptarea / 69 Vacarm de familie / 73 Trandafirii galbeni / 79 Perpetuum mobile / 83 Alias / 86 Câinele / 91 Casa natală / 97 Copacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
țâșnind ca un „joc de apă” ce scânteiază în lumina aspirației spre ceva superior, spiritualizat și estetizat - o lume conformă cu propria-i alcătuire sufletească. Dorește să se elibereze de îngrădiri și convenții, să strălucească, să plutească prin forța de levitație a iubirii, să se identifice cu sine printr-o trăire autentică, plenară. Conștiință modernă, vie, uneori contradictorie, eroina verifică prin propria experiență anumite idei literar-filosofice ale vremii sale. În principal, tehnica narativă constă în rememorări ale personajului, în urmărirea fluxului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
Exemple: resurecția practicilor orientale concomitent cu o criză a instituției Bisericii creștine; explozia unor vechi „erezii”, „schisme” din primele secole ale creștinismului ce devin obiect de analiză a sociologiei religiilor. Ocultismul, cu toate metamorfozele lui, de la astrologie și chiromanție la levitație și clarviziune, stă în atenția sociologiei actuale a religiilor. în Eros și magie în Renaștere. 1484, Ioan Petru Culianu arată că, deși „musca apteră” (știința modernă) a supraviețuit și s-a impus în ultimele secole, practicile oculte și magia n-
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
impulsiune, transmisiune/transmisie), DOOM2 păstrează fie numai forma în -(ț)ie (expulzie, impulsie), fie inversează ordinea de preferințe (transmisie/transmisiune). (iii) În măsura în care DOOM2 introduce noi substantive din aceeași clasă, acestea apar cu terminația -(ț)ie: *concatenație, *conotație, *contracepție, *edentație, *intubație, *levitație, *lustrație, *prezentație, *stagflație, și nu concatenațiune, contracepțiune, intubațiune, lustrațiune etc. - Multe împrumuturi foarte recente se includ în acest tipar flexionar; vezi împrumuturile jacquerie, *sosie. Unele formații își modifică terminațiile originare (este cazul noilor forme din DOOM2 în -i-e, care înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
χ are valoare pozitivă mare feromagnetice: χ are valoare pozitivă foarte mare ferimagnetice: χ are valoare pozitivă mare Diamagnetismul Diamagnetismul este proprietatea corpurilor de a crea un câmp magnetic de semn contrar câmpului magnetic aplicat, creând astfel un efect repulsiv (levitație). Este o formă de magnetism generat de substanțe doar la aplicarea unui câmp magnetic extern. Diamagnetismul este un efect slab în majoritatea materialelor, doar supraconductorii prezentând un diamagnetism puternic. Se numesc diamagnetice substanțele care, introduse într-un câmp magnetic omogen
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
candidă, când înfricoșată. Decorul e de asemenea expresionist, dar deformarea liniei nu merge până la grotesc și caricatural, ci are o grație naivă, chagalliană. Oameni și lucruri intră parcă sub puterea luminii de lună și a muzicii, într-o stare de levitație ireală. Limbajul caută simplicitatea celui biblic, de la care împrumută unele formule și sintagme. Baruch Landau din romanul Ghetto veac XX (1934) ar reprezenta cea dintâi verigă din biografia personajului benadorian, identic structurat sub nume variate în toată literatura sa marcată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
303 • Imaginea neînțelesului (Emil Botta) / 306 • Revelarea dispariției (Dan Laurențiu) / 309 • Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) / 311 • Imaginea în albia formei (Ileana Mălăncioiu) / 313 • O clipă de vedere (Constanța Buzea) / 315 • Cuvântul care se vede (Gellu Naum) / 318 • Levitația vederii (Leonid Dimov) / 320 • Cuvântul de la început (Mircea Ciobanu) / 324 • Prefața inaparentului (Alexandru Miran) / 328 • Imaginea nevederii (Alexandru Grigore) / 330 • Creația in-formată (Grigore Hagiu) / 333 • Imaginea retrasă (Gheorghe Istrate) / 335 • Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) / 337 • Chipul de sub imagini (Irina
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
străfundului în pura sa putință de a fi. Oare nu - (și) de data aceasta - tocmai în gura lui zumzuie toate albinele lumii? În gura care spune lumea pe numele ei necunoscut, vestește veșnica prefacere și pune în vedere rodul imaginii? Levitația vederii (Leonid Dimov) Rondelul lumânărilor de Leonid Dimov 23 pare la prima vedere un joc gratuit al reflectării. Lumânările suprapuse își comunică una alteia lumina, configurând un spațiu moale, irizat discret de flăcări pâlpâitoare: "Ardea o lumânare așezată/ Pe-o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arde în lumânarea așezată pe o altă lumânare ce ardea 25. Se reverberează de deasupra, în unde concentrice, în replicile succesive ale luminii lumânărilor, învăluind vederea în alba luminare în care toate vin să se așeze și să ardă26. Aceeași levitație a vederii care e înălțată la nevăzutul ce transpare întâlnim și în poemul târziu Pasărea 27, în care "imaginea unei paseri uriașe", "zugrăvită de jos până sus/ Pe peretele dinspre apus/ (Cel cu igrasie și moarte)/ Al marii nave care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în bibliotecă, oricâte lucrări savante de istoria sau teologia pelerinajului ai parcurge. Continuă să-mi povestească alte întâmplări din viața Părintelui Arsenie Boca : episodul dublei prezențe în Duh din timpul detenției la Canal, felul său de a vorbi cu credincioșii, levitația din timpul rugăciunilor din altar, „uite așa se ridica de la pământ, de două palme”, spune omul. Sau faptul că a reușit să prevadă fenomenul actual al pelerinajului de la Prislop - a spus Părintele așa : „Vedeți dealurile astea din jur ? Ele vor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]