KorAP: Find »[drukola/base=lexem & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...15 >

353 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

un gust amar. Am gustat mâncarea. Ø (perifrastic) Prăjitura are gust bun. Olfactivă Simt miros de liliac. Câinele miroase mâncarea. Prăjitura miroase bine. În opoziție cu engleza, în română 25 anumite tipuri de percepții nu se pot exprima printr-un lexem distinct, ci printr-o parafrază cu structura [a avea/a simți + substantiv abstract care denotă o proprietate/o senzație fizică]. De asemenea, sunt verbe care, printr-o recategorizare semantică pot exprima simultan două tipuri de percepție. Funcționează astfel verbul a

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
chimică. Paradigma verbelor de percepție aparentă/evidențială este incompletă, lipsind unitățile care să exprime percepția gustativă și percepția tactilă. 6. Concluzii Din ilustrarea comparativă a exprimării modalităților de percepție în română și în engleză, prin includerea în comparație doar a lexemelor prototipice, se observă asimetria dintre realizarea lexicală a unor concepte comune în limbi diferite. Paradigma lexicală a verbelor de percepție din limba română este incompletă, golurile lexicale fiind "ocupate" prin mijloace compoziționale. Exprimarea anumitor tipuri de percepție se realizează prin

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
trăsături semantice interne prezente în structura verbelor de percepție: schimbarea și agentivitatea. Autorul definește trei subclase de verbe de percepție: verbe de activitate (engl. activity), verbe experiențiale (engl. experience), verbe copulative (engl. copulative). Acestea sunt ilustrate, pentru limba engleză, prin lexeme ca a privi (engl. to look1), a vedea (engl. to see) și a arătaintranz. (engl. to look2). Viberg face precizări cu privire la criteriul dinamismului exprimat de verbele din cele trei clase identificate: verbele de activitate desemnează procese dinamice, controlate de cel

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
cazuală a verbelor de percepție. Am arătat că verbele de percepție nonintențională se disting de cele de percepție intențională prin rolul tematic atribuit nominalului subiect - Experimentator vs Agent. Ultima clasă identificată - cea a verbelor de percepție evidențială -, reprezentată doar prin lexemele a arătaintranz., a sunaintranz., a mirosiintranz., a fost delimitată și denumită în funcție de rolul tematic al subiectului (Temă/Obiect al percepției) și de informația semantică încorporată. Pornind de la tipologia aspectuală stabilită de Vendler (1967) și folosind anumite distincții aspectuale importante în

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
lucrări monografice, vom semnala anumite dificultăți de analiză a structurii semantice a verbelor de percepție. În ultima secțiune a capitolului vom prezenta tipurile de transferuri semantice suferite de verbele de percepție prototipice. Analiza polisemiei verbelor de percepție pornește de la sensurile lexemelor specificate în dicționare sau în lucrări lexicografice. O astfel de analiză trebuie să aibă în vedere corelația dintre trăsăturile lexico-semantice ale unităților și configurațiile sintactice la care participă acestea. 2. Modele de abordare a polisemiei. Interpretări și limite Polisemia 50

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
probleme de demarcație, stabilirea unei granițe ferme între anumite sensuri fiind greu de realizat; un anumit sens poate purta o greutate structurală mai mare decât alte sensuri. În această linie de abordare, extinderile semantice produse asupra sensului central al unui lexem pentru a deriva sensuri noi nu sunt întâmplătoare, ci sunt bazate și pe experiența extralingvistică, sunt motivate de felul în care vorbitorii conceptualizează anumite noțiuni sau evenimente. Sweetser (1990) aplică această teorie la analiza verbelor de percepție. Autoarea explică evoluția

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
cuvânt poate dezvolta sensuri noi în funcție de contextele la care participă; (ii) permeabilitatea sensului (engl. The Permeability of Word Senses) - sensurile unui cuvânt nu sunt unități atomice, discrete, ci se pot suprapune și pot face referire la alte sensuri ale aceluiași lexem; (iii) contextele sintactice diferite (engl. The Expression of Multiple Syntactic Forms) - același sens al unui cuvânt se poate actualiza în mai multe configurații sintactice. Reprezentativă pentru primul argument este situația adjectivului good 'bun', prezent în contextele de mai jos: (1

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
exemplu, structura subordonată, propoziția finită, primește o interpretare factivă, în timp ce în al doilea exemplu propoziția non-finită infinitivală are lectură non-factivă. Deși semantica construcțiilor la care participă verbul diferă, sensul rămâne același, "a pierde din memorie". În lexiconul generativ, sensul unui lexem nu poate fi determinat independent, ci printr-o corelație între structura sa argumentală (numărul și natura argumentelor predicatelor) și structura evenimențială. Relevant în acest sens este exemplul verbului build 'a construi' (Pustejovsky 1995), a cărui analiză semantico-sintactică o prezentăm mai

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
o consecință a statutului său semantic și ontologic. Semantica verbului este "mai labilă, mai difuză", procesele, stările, acțiunile au un grad de delimitare mai greu de stabilit decât entitățile și nu se poate preciza cu exactitate dacă în anumite contexte lexemele își păstrează sau își modifică ușor sensul. Autorul face referire la două contexte - a coase un costum și a coase un nasture -, situație în care nu se poate decide clar dacă verbul are același sens sau sensuri diferite, fiindcă acțiunile

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepție cuprinde unități polisemantice 57. Dicționarele, indiferent de modul de organizare a materialului lexicografic, disting, în cazul celor mai multe verbe din această clasă, mai multe sensuri. Consultând lucrările lexicografice, se observă că nu există o unitate în privința numărului de sensuri atașate lexemelor polisemantice din câmpul verbelor de percepție. Această variație se poate explica prin dificultatea delimitării discrete a sensurilor, cu atât mai mult cu cât nu toate dicționarele trimit la contexte specifice de utilizare a acestora, care ar ușura procesul de categorizare

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
see (make sense of; assign a meaning to) "a deduce, a interpreta": "What message do you see in this letter?"; "How do you interpret his behavior?"; În dicționarul semantic WordNet, verbul este analizat pe baza relației de sinonimie cu alte lexeme, stabilindu-se douăzeci și patru de sinseturi S - compuse din verbele cu care see poate fi substituit și din parafraze explicative - și contexte relevante pentru utilizarea acestora. Pentru unele sensuri se oferă indicații și cu privire la natura semantică argumentului intern (vezi sinsetul (2

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
și din parafraze explicative - și contexte relevante pentru utilizarea acestora. Pentru unele sensuri se oferă indicații și cu privire la natura semantică argumentului intern (vezi sinsetul (2): S: (v) understand, realize, see (perceive (an idea or situation) mentally). Unele sinseturi nu cuprind lexeme, ci parafraze explicative. Fiecărui sinset (sau fiecărui verb dintr-un sinset) îi este asociată o configurație sintactică, conținând indicații despre modul în care acesta își selectează constituenții. Acest procedeu demonstrează interdependența dintre sensul exprimat și tiparele sintactice "disponibile" pentru respectiva

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
verbelor de percepție se corelează cu dificultatea de a distinge și de a individualiza anumite sensuri prin semnalarea unor proprietăți semantice și a unor tipare sintactice specifice, care să le individualizeze. Se observă totodată că numărul de sensuri asociate aceluiași lexem diferă chiar pentru aceeași limbă în funcție de lucrările consultate. 3.1.3. Abordarea polisemiei verbelor de percepție fizică din limba română. Problemele definițiilor lexicografice Pornind de la aceste modele de descriere pentru verbele prototipice percepției vizuale din engleză și franceză, ne propunem

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
stimulul. Termenii prin care se desemnează aceste percepții se deplasează către domenii conceptuale mai subiective, cum este domeniul emoțional. Sweetser (1990: 37) observă că în limbile indo-europene există o largă corespondență între domeniul percepției tactile și domeniul afectiv; de exemplu, lexeme ca wounded 'rănit', stroked 'lovit', touched 'atins', care aparțin domeniului percepțiilor tactile, pot fi folosiți în egală măsură pentru a exprima emoții sau stări afective: (31) L-a cam atins ce i-ai zis. Contextual, în funcție de tipul de complement selectat

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
a mirosi). ÎNCHEIERE În această lucrare am urmărit să evidențiem comparativ apropierile și diferențele de comportament semantico-sintactic dintre unitățile lexicale care alcătuiesc câmpul verbelor de percepție. Am pornit de la observațiile sporadice din bibliografie, care asociază această clasă lexico-gramaticală cu câteva lexeme individuale (a vedea, a auzi) oscilând între comportamentul agentiv și nonagentiv și permițând sau nu, în funcție de trăsătura agentivității, asocierea cu imperativul, cu anumite structuri adverbiale intenționale (ascultă cu atenție! vs *auzi cu atenție!) etc. Lucrarea este alcătuită din patru capitole

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
poate reprezenta prin membri centrali (prototipici) și membri subordonați (neprototipici). Am identificat, pentru fiecare dintre cele cinci modalități de percepție, membrii reprezentativi și membrii non-centrali. Am delimitat ulterior, pe baza semului recurent [±Intențional], implicit sau explicit în definiția lexicografică a lexemelor analizate, clasa verbelor de percepție nonintențională (a vedea, a auzi, a simți etc.) și clasa verbelor de percepție intențională (a privi, a asculta, a mirositranz. etc.). Am semnalat că, în interiorul clasei verbelor de percepție nonintențională, se disting câteva verbe de

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
cele cinci "tipuri" de percepție recunoscute unanim în studiile asupra domeniului percepției: percepția vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă și gustativă. 3 Vezi Coșeriu (1975: 39). În concepția autorului, câmpul lexical se definește ca o paradigmă alcătuită din unități lexicale ale conținutului (lexeme) care împart o zonă de semnificație continuă comună și se găsesc în imediată opoziție unele față de altele. Bidu-Vrănceanu (2008: 17) definește câmpul lexical ca "subansamblu subordonat ansamblului lexical al limbii române, interpretat ca o paradigmă sau o sumă de paradigme

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
studiu asupra adjectivelor sinestezice - care pot exprima, prin tranzițiile semantice, caracteristici perceptuale sincretice -, vezi Gebăilă (2010). 10 Obiectivarea sensurilor cuvintelor s-a făcut pe baza consultării definițiilor lexicografice, luând în considerare doar sensul primar (cel care denotă percepția fizică) al lexemelor analizate. Analiza polisemiei și a sensurilor "derivate" fac obiectul capitolelor III și IV. 11 Pentru un model recent de descriere a structurii sensului lexical, vezi Bidu-Vrănceanu (2008: 20-28). 12 La Bidu-Vrănceanu (2008: 19) semnificatul comun al unei paradigme este denumit

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994

au determinat evoluția unor termeni rămași de milenii în ceață, al căror sens odată descifrat, a dus la deschideri largi în înțelegerea multor fapte din istoria noastră dar și din cea universală. Avem în vedere pentru început abordarea etimologiilor unor lexeme ca Valah; Kogaion, ori a descifrării misteriosului refren, în alcătuiri mai mult sau mai puțin sintetice, ale străvechilor colinde, existente vii și astăzi. Pentru prima oară am demonstrat, prin evidențierea transformărilor lingvistice faptul că valahii sunt descendenții direcți ai pelasgilor

C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
a menține această ascendență necesară emiterii vocalei e. E vorba de un efort susținut, care a fost înlăturat de puterea de atracție a vocalei pline a, care impune, prin alunecare, aceeași formă, rezultând cuvântul valah, întrucât pronunția grupului va din lexemul valah destinde mușchii, se renunță la contracția amintită, efortul reducându-se la unul minim posibil; gura rămâne deschisă și intervenția consoanei lichide l este aproape anulată, ca efort emitent. Legătura dintre grupul va și la din eponimul în discuție valah

C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
sau mai multe consoane dure. În demersul nostru, pentru că am pornit de la evoluția unui termen foarte vechi, vom aborda și explicarea etimologiei, prin urmărirea transformărilor fonetice, întro firească existență, într-un timp foarte îndelungat al unui popor, al altui asemenea lexem, din același fond străvechi, și anume al oronimului Kogaionon. Despre Kogaionul, Muntele Sacru al dacilor, deținem primele informații de la geograful grec Strabon, care în Geographia sa, spune că dacii aveau acest munte sacru, purtând numele amintit, de sub care izvora și

C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
faptul că Ler reprezenta tot în viziune lovinesciană Regele Lumii, Creatorul căruia încă din timpuri imemoriale în temple li se cântau imnuri sfinte de către slujitorii acestora, tineri inițiați sub îndrumarea Marilor Preoți. Etimologia acestui cuvânt are ca formă de bază lexemul în protodacă lerunus, de la care prin renunțarea la terminațiile finale us, fenomen general în evoluție se ajunge la ceea ce am amintit mai înainte, anume la călugării lerunii care-l slăveau pe Marele Ler, Zalmocsis - Dumnezeu cel Sfânt (avem în vedere

C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
Morții; creștinismul s- a răspândit firesc tocmai pentru că Noua Învățătură a împlinit legea nu a stricat-o cum spune Iisus, așa încât în noile condiții, Marele Creator se numește Dumnezeu, a cărui arie semantică se suprapune perfect peste sensul exprimat de lexemul Zalmocsis, căci Dumnezeu Iisus este slăvit și azi în misterele creștine ca același Stăpân al Vieții și al Morții. Cea mai uzitată și mai simplă formulă sacră ce constituie refrenul colindelor este Lerui (Leroi), Doamne, Ler! Timpul a așternut uitare

C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
care a cerut mult discernământ și argumentare științifică, pornind de la ideea că aceste forme sunt comprimări ale unor cuvinte ce în străvechime trebuie să fi avut un sens clar, corelat cu epoca, și cu misterele religioase practicate. Iaho=Iah+o, lexemul având în componența originară teonimul proto -pelasg cu sensul de Supremul Creator, Iahavanus+o (i-oi=este). Iahavanus urmeză în transformările sale aceleași legi fonetice, de care am vorbit, deci vom prezenta doar formele în evoluție. Iahavanus-Iahavanu-Iahvanu-Iahva; în limba ebraică

C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
și afirmațiile istoricului iudeu Iosephus Flavius, care în Antichități Iudaice, vorbește despre izbitoarele asemănări dintre morala și religia aspră a călugărilor daci numiți ktiști și polistai și secta esenienilor evrei, care s-au inspirat de la geți. Aplecarea asupra stabilirii sensului lexemului în forma cea mai scurtă, din refrenul de mai sus Iah, prilejuiește și evidențierea argumentată că și romanii îl aveau în panteonul lor, ca Ianus (Iahavanus-Iavanus-Ianus, zeul Suprem, pe care pelasgii, înaintașii dacilor, îl numeau Zalmocsis, identificat de latini și

C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]