282 matches
-
variații ale accentelor, lacune textuale (1Sam. 2,8 unde sunt menționate în notă de subsol câteva litere care lipsesc dintr-un manuscris de la Qumran); diferite variații de pronunție (în funcție de meteg, dagheș), semne masoretice critice, mai multe remarci gramaticale (morfologice, sintactice, lexicografice, stilistice). Aparatul critic se aseamănă uneori foarte mult cu cel al BHK, însă de cele mai multe ori este considerabil diferit. Notele care însoțesc textul cărții Iosua au scăzut cu 30%, iar cele de la Levitic și Deuteronom s-au mărit cu 16
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
chestiuni din trecutul nostru. Publică numeroase etimologii, în reviste ale vremii 2 și redactează în colaborare cu prietenul său I.A.Candrea Dicționarul etimologic al limbii române, dicționar ce interesează mai mult din punct de vedere științific nefiind o capodoperă lexicografică. Aparținând catedrei de Filologie romanică el cercetează și graiurile dacoromâne și dialectele și problemele păstoritului. „Filologia romanică este un corolar de cultură, mediul și ambianța universalității, a limbii noastre” În legătură cu ortografia. Densusianu are propriul său sistem. Consideră sistemul fonetic al
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
cetățean sovietic). Vezi Introducere în opera lui Velimir Hlebnikov, Editura Istros/Muzeul Brăilei, 1997, p. 263. fff Este vorba de "pipe". Am ascuns-o la subsol și nu vom introduce nici măcar aici termenul incriminat, deși Centrul de Resurse Textuale și Lexicografice din Franța, necontrolat de termenautele de la departamentele de Studii Francofofoline îl expune impudic pe Toile cu un simplu click, dacă știi că primele patru litere aunt extrase din numele unui celebru regizor italian, creator al filmului La Strada. ggg Am
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
24 Într-o primă etapă se vor identifica ocurentele unor vocabule în operele celor doi autori. Se va continua cu analiza motivelor și temelor generate de aceștia. Frecvență de apariție a termenilor-cheie va fi, de fiecare dată, cuantificata cu ajutorul instrumentelor lexicografice create de Giuseppe Savoca.25 Prezenta cercetare se limitează la studiul ocurentelor substantivelor și adjectivelor, deoarece, pe de o parte, stilul extrem de nominal al poeziilor quasimodiene din prima perioadă de creație justifica o asemenea opțiune, iar, pe de alta, așa cum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca, dintre noțiunile trimise de către Julia Kristeva în lume să deslușească textul, ideologemul să se dovedească mai util pentru vizualizarea întâlnirii textelor decât intertextualitatea. 1.2.2. Anii 1970: primele apropieri 1972 punctează momentul intrării discrete a intertextualității în domeniul lexicografic, în Apendicele Dicționarului enciclopedic al științelor limbajului (O. Ducrot și T. Todorov). Un alt reper temporal: în 1976, revista Poétique consacră un număr special (27) Inter textualitatés semn al depășirii etapei de "pribegie noțională" la care o condamnase nerecunoașterea academică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atât la bagajul de cunoștințe ale scriitorului ca om de cultură, cât și la posibilitățile acestuia de a le asimila artistic operei. 48 Numele respectivilor publiciști, biografia acestora și date esențiale despre scrierile lor se găsesc în cele două monografii lexicografice de referință ale istoriei și criticii literare: DLRO și DGLR. 49 Ne referim la acele evenimente ale narațiunii care sunt dezvoltate dincolo de cadrul istoric determinant; este vorba de: tipul idilei, conflictul social (bogat-sărac), cel moral (bun-rău), autoconstrângerea etc. 50 Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al ei, un Moliere mai leneș, chiar foarte leneș, dar tot Moliere." Cel care îl numise garson de talent este atacat în chiar centrul personalității (hărnicia proverbială și construirea de proiecte ciclopice) și preocupărilor sale (cele lingvistice și spiritiste). Monumentul lexicografic Magnum Etymologicum Romaniae conceput în dimensiuni strivitoare pentru puterile unui om, devine în varianta Caragiale Magnum mophtologicum: "Și s-a pornit bătrînu-atunci La lucru cu ardoare. Dar, vai! păcat! s-a-nțepenit Cu limba în a mare." Aflat într-o îngrijorătoare bună
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
derivat ce apare în valorile vehiculate. Două trăsături caracteristice ale textualității descriptive sînt prezentate constant în acest ansamblu publicitar: pe de o parte, expansiunea predicativă a proprietăților-calităților sau a părților din carte; pe de altă parte, structura definitorie a tipului lexicografic ("această carte este..." sau "această carte, ea este cea care..."). Să analizăm extrasele publicitare (1) și (2): (1) Cartea Anuarul lumii sportive franceze este mai întîi prezentat în diferitele părți care îl alcătuiesc: "De la Patrick Abada la Gilles Zok". În
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
La aceștia conduc filonul literar, respectiv cel propriu-zis filozofic al mișcării. Termenul, cu toate acestea, fusese deja creat. Dar când și de cine? Cel care i-a revendicat primul paternitatea a fost Turgheniev. De fapt, ca urmare a unor cercetări lexicografice, noi știm astăzi că este vorba de o paternitate mai mult presupusă decât efectivă. Dar să vedem mai întâi ce declară el însuși. Într-o retrospectivă autobiografică, Turgheniev afirmă că el a fost cel care a creat termenul "nihilist" în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a lungul intervalului istoric care se întinde de la Pascal până la existențialismul contemporan, ne permite să încadrăm primele apariții ale termenului de nihilism și însăși geneza mișcării într-un context mai puțin restrâns față de cel la care se limitează simpla cercetare lexicografică sau istoric-conceptuală. În acest orizont vom înțelege mai bine prima utilizare propriu-zis filozofică a conceptului, identificată către sfârșitul secolului al XVIII-lea în contextul controverselor care caracterizează nașterea idealismului. În cadrul opoziției dintre idealism, realism și dogmatism, termenul de "nihilism" este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o ordonare specifică: nu în sensul unei liniarități și a unei ierarhii, verticale într-o oarecare măsură, ci similară cu ordonarea specifică dicționarului: "Modelul (îndepărtat) al descrierii nu este discursul oratoric (nu se "zugrăvește" nimic), ci un fel de artefact lexicografic" (Barthes, 1973: 45). Schema prototipică a secvenței descriptive Pentru a se trece de la acest repertoriu de operații la o anumită descriere, putem prelua modelul organizării liniare globale a unui PLAN de TEXT: patru anotimpuri, cinci simțuri, ordinea alfabetică sau numerică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
că îl "aseamănă unei definiții de dicționar", considerându-l un gen de "rețea verbală fixă care se organizează în jurul unui cuvânt nucleu", ("pantonimul" în concepția lui Philippe Hamon). Putem înțelege la ce se referea Barthes atunci când vorbea despre un "artefact lexicografic". 3.2. Procedura de aspectualizare Dacă luăm în considerare definiția din Littré, descrierea este un "fel de expunere a diverselor aspecte ale unui obiect observat datorită cărora se face cunoscut, cel puțin în parte" (subl.n.). Putem afirma că enumerația
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
definește sistemul descriptiv. Tot despre acest "sistem descriptiv", într-o notă a lui R. Barthes din Plăcerea textului, se avansează ideea: Modelul (îndepărtat) al descrierii nu este discursul oratoric (unde nu "se zugrăvește" absolut nimic), ci un fel de artefact lexicografic*. Mergînd în același sens, M. Riffaterre (1979, p. 51) reformulează în acești termeni: "Sistemul descriptiv, în forma lui cea mai simplă, se aseamănă cu o definiție din dicționar". Mai mult: Prin sistem descriptiv înțeleg o rețea verbală de formă fixă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la Walter Scott). De fapt, la o privire mai atentă, organizarea însăși a cunoștințelor enciclopedice este subliniată de această idee de "sistem descriptiv", organizat în jurul cuvîntului-nucleu: modul prin care conceptele sînt definite și organizate în memoria de lungă durată. Analogia lexicografică este cea mai bună cale de a accede la coeziunea sistemului descriptiv. Este de ajuns un exemplu ales din Pluri-dictionnaire Larousse ce apare atît în forma unui dicționar de limbă, cît și enciclopedic: (18) ENCICL.: automobil. Automobilul este format dintr-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pentru a ajunge la scopuri identice, au fost construite clase de SCB calificate drept "metascheme", în urma unei analize secundare. Metascheme care regrupează cele cinci SCB Schemă cognitivă de bază Metaschemă Registru de cogniții Elemente ale unei RS Lexic Descriere, caracterizare lexicografică Descriptiv, definițional Definiționale Vecinătate Compoziție Praxis Acțiune praxeologică Funcțional Funcționale Atribuire Evaluare Evaluativ Normative După M.-L. Rouquette și P. Rateau, op. cit. Aceste trei mari clase de SCB sînt independente unele de altele și pot fi mai mult sau mai
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente derivative), ca părți ale complexului geografic denominativ. Concepția aceasta este fundamentată de școala toponimică ieșeană (condusă de Dragoș Moldovanu) în vederea structurării lexicografice a numelor de locuri în Tezaurul Toponimic al Romîniei. Moldova. Un exemplu de cîmp toponimic polarizator îl oferă Mircea Ciubotaru în monografia toponimică a bazinului superior al Bîrladului. Din nucleul Băbușa (oiconim) se dezvoltă într-o primă etapă (strat) numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de relief, ape curgătoare sau stătătoare, floră, faună, obiecte de interes socio-economic etc. Exemple: Albia, Alunu, Balta, Bășica, Boldu, Buduroiu, Bărăcina, Bostanele, Colnicul, Răscruci, Viezuri. Unele dintre apelativele originare nu mai sunt cunoscute în graiul local, fiind identificate prin surse lexicografice sau prin documente istorice. Ele pot fi considerate, în consecință, consolidate onimic prin demotivare, ca urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște, Bechet, Bent, Beuca, Bica, Bobu, Bord, Borcoș, Bucium, Buceci, Bunaru (formate prin conversiune
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimic al Banatului) a precizat că în zonă crește o floare „de gîrlă“ de culoare galbenă numită călcadză (cu o formă dialectală). V. Frățilă identifică această floare cu planta numită popular calce, calcea calului, bulbuc, bulbucel, capră nemțească, scalce. Sursele lexicografice indică sinonimiile calce-mare = rostopască, calce-mică = untișor și, de asemenea, o floare cu frunze mari și flori galbene, calciu (plural călci, diminutiv călcea). Dicționarul etnobotanic înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vorbită, are numeroase variante: ștrudir, strudul, strudur, strul, strudl. Etimonul său este germ. Strudel care înseamnă „vârtej“și care, regional, are și în germană sensul de „prăjitură“. O altă prăjitură bine cunoscută se numește cremșnit, cuvânt înregistrat recent în lucrări lexicografice (Dicționarul de neologisme, ediția a III-a), cu mențiunea că vine din germ. Kremschnitte. În marele Dicționar german-român nu am găsit însă acest termen; probabil că este un cuvânt regional, format de la germ. Krem „cremă“ cu verbul schneiden „a tăia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au „adausu și îndreptatu în cele ce prin mai sus nomiții bărbați nu fură de ajuns avuțite, începând de la litera I” (p. 5-9, unde este prefața cu titlul: „Crăiasca Tipografie din Buda. Binevoitoriului Cetitoriu sănătate!”). Astfel a rezultat prima lucrare lexicografică modernă în care sensurile cuvintelor românești sunt exemplificate cu scurte contexte și cu formele echivalente semantic din alte limbi. Petru Maior marchează începuturile filologiei românești în trei privințe. Primul aspect constă în înlocuirea alfabetului chirilic cu „ortografia romană sau latino-românească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Dicționarului român german, lucrare fundamentală a lexicografiei românești. «Lecturile făcute împreună cu Eminescu, scrie H. Tiktin, și explicațiile pe care mi le-a dat cu această ocazie acest excelent cunoscător al limbii sale materne, mi-au prilejuit o mulțime de constatări lexicografice, gramaticale, literare și istorice»” (IX, 613). Întreaga ființă a cărturarului, cu a lui „tainică simțire”, îi dădea certitudinea că limba română nu s-a putut „nutri” în secolele XIII, XIV, XV cu două cincimi de elemente slave, o cincime maghiară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele etc. dau savoare comică și Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un "ocnaș literar"218, într-o formulă care amintește de obsesia caragialiană legată de responsabilitatea și dificultatea carierei de literat. Tudor Mușatescu ilustrează, așadar, și literatura aforistică românească, alături de I.L.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai reprobabilă: aberanta și vasta carte a dosarelor securității. O parodie a literaturii și a metaliteraturii 9, organizată tot pe principiul listei este și Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor opere fictive. Procedeul este recurent și în Paltonul de vară, volumul "zăpezilor și al senectuții" scriitorului, în care încearcă să refacă demiurgic și proustian, prin obiectele, ființele și amintirile listate, întrega sa viață. Arhivar împătimit, Mircea Horia Simionescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eșalon de cercetători, alături de cei dintâi. Componența întregului colectiv postdecembrist arată astfel: Corin Braga, Doru Burlacu, Ion Istrate, Ioan Milea, Doina Modola, Augustin Pop, Mircea Popa, Aurel Sasu, Valentin Tașcu, Ioana Tămâian, Călin Teutișan, Mariana Vartic și Magda Wächter. Normele lexicografice și revizia au fost asigurate de Ion Istrate. O muncă "anonimă", lipsită de glorie, care presupune zeci de ani de bibliotecă și arhive, este îngropată în acest monument dedicat romanului. Cele două dicționare, Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]