171 matches
-
afrodiziace abundă în textele medicale și în literatura chineze. Cu siguranță unul dintre cele mai exotice afrodiziace masculine din întreaga farmacopee chineză - unul care este folosit în continuare de chinezii bogați și cu relații din Taiwan sau Hong Kong - implică Marea Libație a Vârfului Inferior, adică secrețiile vaginale ale tinerelor fete, de preferință virgine. Bărbatul alege cu atenție și cumpără câteva fructe de jojoba (Zizyphus jujuba) cărnoase și perfect rotunde, cunoscute și sub numele de „curmale chinezești”, care au proprietăți afrodiziace. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
împreună cu soarele. Ea are forma unei porți deschise. Căci tocmai aceasta e destinația ei: să-i facă pe cei vii să comunice cu morții. Poartă falsă, dar comunicare veritabilă și verificabilă, dala era dotată cu o gură prin care apa libațiilor putea curge spre camera defunctului. Putem vedea această punere în scenă ca pe expresia unui legământ înscris de la origine în centrul imaginii: să deschidă o trecere între invizibil și vizibil, între înfricoșător și liniștitor. Comutator al cerului și al pământului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
O dragoste care va trebui să ne cuprindă pe toți, în aceeași clipă. Iar zeii se vor bucura privind. Herodes căzu o clipă pe gânduri, apoi spuse: Putem s-o facem. O s-o facem. Cu ușile închise, printre cântece, dansuri, libații, în aerul greu de parfumuri, la capătul unei exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
modei: noapte de noapte, În solitudinea ombilicală a dormitorului, Îl las pe altă dată pe ingeniosul Sherlock Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile, gulerele de catifea și diversele mantouri. O atare predilecție nu trebuie să ne mire; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
4, d'une sévère neige /Sainte Geneviève tapiserie Péguy seceta, tirania se întrece pe sine, prea subtilă se părăduiește singură, Hai să bem, hai să bem / Nicăieri să nu plecăm / Nicăieri nu ne grăbim / Toarnă un pahar de vin, măi! libația de comandă politică, Hai să bem, hai să bem! Valea Florii 6, scuzați! Ronaldo 9 adoarme lîngă mine de autobuz-fier-om, portocalele mecanice sărace nu de averi, sărace de mîngîieri Grigore Vieru, averi particulare la ciborgi proprietățile lor particulare, generalul Somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu-i preocupa decât pe bărbați, întrucât femeile libere erau excluse de la simpozion. Erau admise doar servitoarele, curtezanele (hetairele), muzicantele și dansatoarele. Odată înlăturate micile mese individuale pe care se servea masa propriu-zisă, simpozionul începea oficial. Stăpânul casei făcea o libație cu puțin vin pe care-l consacra zeilor și mai ales lui Dionisos. Ritualul consta în a bea o înghițitură mică de vin și a vărsa câteva picături invocând numele lui Dionisos, "eliberatorul". Acest "vin pierdut", care l-a inspirat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a fost utilizată mai ales de către masoneria operativă a Evului Mediu pentru a fi transmisă francmasoneriei moderne (numită speculativă). Francmasoneria a integrat mai ales tradiția păgână a saluturilor (toasturilor) ritalului agapei. Din secolul al XVIII-lea, în amintirea celor șapte libații folosite în antichitate, existau șapte toasturi de obligație: Primul toast, care îl înlocuia pe cel care odinioară era dedicat Soarelui, era oferit suveranului. Al doilea, care odată era dedicat Lunii, era oferit puterii reglatoare a ordinului masonic. Al treilea, odinioară
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
printre zeii Olimpului. Poate din acest motiv Homer nu-l amintește în Iliada și Odiseea. 35 H. Jeanmaire, Dionysos, histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1978, p. 38. 36 Cultul morților, conjugat cu degustarea vinului nou și cu diversele libații tradiționale, a dus uneori la compararea sărbătorii Sfântului Vincent (prăznuit în Franța în data de 22 ianuarie) cu sărbătoarea Antesteriilor. 37 Epocă în istoria umanității cuprinsă între preistorie și primele documente scrise. 38 D. Fernandez, Mère Méditerranée, Grasset, Paris, 1965
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
-se un spațiu-timp sacru, condus de un preot, un lider spiritual, un rege. Aici rețelele cosmice și telurice fac posibilă fuziunea între timp și eternitate. Aici au loc inițierile. Apoi s-au adăgat statuile, inscripțiile, imaginile, ustensile pentru sacrificii și libații, drumuri pentru procesiuni, locuri unde inițiații dansează sau retrăiesc dramele sacre și de unde se observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
renaște să domine acel unic, ființa cosmică aflată pretutindeni. Dragostea care se refuza universului lui Eminescu se desfășoară indiferent între care spirite imateriale ce sălășluiesc acolo, chiar și între ruinele neantului: "Saturnii morții în asfințit învie/ În cimitir de stele-aud libații". Într-o liniște tainică poetul trece peste apele cele mari, călătorind în sine, "la cerul negru steaua mea se-ascunde / Doar o presimt și nu o descifrez / Ea, cheia tainelor, mă trage-n miez / Și-alunec peste apele afunde". Gândurile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gropi în pământ folosite pentru focul sacrificial și altele pentru colectarea sângelui victimelor în Grecia, Iran și Arabia preistorice înconjurau un altar cu unul, trei, patru sau mai multe picioare, cu suprafața netedă sau prevăzută cu drenuri pentru sânge și libațiile lichide, cu platouri pentru ofrandele solide; pot fi rotunde sau dreptunghiulare sau ca în ritualul vedic de forma unei păsări cu aripile întinse, făcute din stâncă, lemn, bronz, aur, fier, alabastru, marmură, în creștinism sunt rectangulare, în rosicrucianism și unele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
flancate de lei și de grifoni, legați heraldic"54. Cultul morților juca un rol considerabil. Coqwile erau introduse prin tavan în sălile profunde ale osuarelor. Ca și în altă parte, în Asia Mică și în regiunea Meditcranei morții beneficiau de libații subterane. Cei vii puteau coborî în anumite camere, înzestrate cu bănci pentru cult. Probabil că oficiul funerar se desfășura sub auspiciile Zeiței (cf. § 35). Mormântul unui rege-preot din Cnossos, tăiat în stâncă, comporta o criptă cu coloane, al cărei tavan
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
orientale. Pe unul din panouri este reprezentat sacrificiul unui taur, spre care înaintează în procesiune trei preoțesc. De cealaltă parte a victimei răpuse este înfățișat, un sacrificiu sângeros, în fața unui arbore sacru. Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său, mortul, în haină lungă, asistă la ofranda funerară: trei sacrificatori bărbați îi aduc o mică barcă și doi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
târziu, cultul său a fost execrat și a devenit dovada exemplară a apostaziei. A fost adoptat în mare parte sistemul sacrificial canaanean. Forma cea mai simplă a sacrificiului consta din ofrande, într-un loc consacrat, a diferite daruri, sau din libații de untdelemn și de apă. Ofrandele erau considerate hrană pentru divinitate (Judecători, 6: 19). Israeliții încep acum să practice holocaustul ('olah), pe care îl interpretau ca o oblațiune oferită lui Iahve. Ei au împrumutat, în plus, numeroase practici canaaneene în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atingerii oamenilor"."7 De asemenea, după Benveniste, nu exista un termen comun pentru a desemna "sacrificiul". Dar această absență "are drept compensație, în diversele limbi și adesea în interiorul fiecăreia, o mare diversitate de desemnări corespunzând diverselor forme de acțiune sacrificială: libație (skr. Juhoti, gr. spe'ndo), legământ verbal solemn (lat. uoueo, gr. eukhomai), banchet somptuos (lat. daps), fumigație (gr. thiio), rit al luminii (lat. lustro)"*. Cât despre "rugăciune", terminologia s-a constituit plecând de la două rădăcini 5 în plus, sacralitatea reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au dobândit imortalitatea nu doar prin sacrificiu (§ 76), ci și prin asceză. Dacă în cultul vedic se oferă zeilor soma, unt topit și focul sacru, în practica ascetică li se oferă un "sacrificiu interior", în care funcțiile fiziologice se substituie libațiilor și obiectelor rituale. Respirația este adesea identificată cu o "libație neîntreruptă"27. Se vorbește despre prănăgnihotra, adică "oblația focului [săvârșită] prin respirație" (Vaikhănasasmărta sutra, H, 18). Concepția acestui "sacrificiu interior" este o inovație plină de consecințe; ea va permite chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin asceză. Dacă în cultul vedic se oferă zeilor soma, unt topit și focul sacru, în practica ascetică li se oferă un "sacrificiu interior", în care funcțiile fiziologice se substituie libațiilor și obiectelor rituale. Respirația este adesea identificată cu o "libație neîntreruptă"27. Se vorbește despre prănăgnihotra, adică "oblația focului [săvârșită] prin respirație" (Vaikhănasasmărta sutra, H, 18). Concepția acestui "sacrificiu interior" este o inovație plină de consecințe; ea va permite chiar celor mai excentrici asceți și mistici să se mențină în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre riturile efectuate în a doua zi petrecută la Eleusis. Probabil că în timpul nopții, avea loc actul culminant al inițierii, viziunea supremă, epopteia, accesibilă numai acelora care fuseseră inițiați de anul trecut. Ziua următoare era consacrată mai ales riturilor și libațiilor pentru morți și apoi, în cealaltă zi - a noua și ultima a ceremoniei - mystii se întorceau la Atena. 98. Pot fi cunoscute Misterele? În eforturile lor de a pătrunde secretul riturilor telete și epopteia, savanții au folosit nu numai aluziile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
povestește că prințul troian Eneas este primul care s-a instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La începuturile sale, Roma încă nu făcea parte din civilizația vinului. În acest sens, Plinius cel Bătrân menționează că Romulus făcea libații cu lapte și nu cu vin. Mai departe, naturalistul latin adaugă că "pentru mult timp romanii nu au folosit vinul decât cumpătat". Legea Postumia, atribuită regelui legendar Numa, spunea: "Nu stropiți cu vin rugurile" destinate defuncților. La începuturile Romei, tinerilor
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din butoi și a fost absolvit de vină de către Romulus. Cato obișnuia să-i sfătuiască pe bărbații romani: "Dacă îți surprinzi femeia că bea vin, omoar-o!" Discriminarea putea fi explicată prin faptul că legea Postumia interzicea să se facă zeilor libații cu vin din vinul obținut din strugurii viței de vie netăiate. Prin această lege, Numa voia mai ales să oblige poporul de agricultori să taie vița de vie. Femeile nefiind admise deopotrivă cu bărbații la ceremoniile religioase, vinul le era
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
popi din tată în fiu. Cam bețivi se pare, spre deosebire de dânsul, care strălucea prin sobrietate și abstinență, consolidate de zgârcenie. Popa cel bătrân, taică-său, a murit înecat în apa unde căzuse de pe pod pe când se întorcea acasă de la o libație. Ortodox, bunicul meu a studiat teologia la Sibiu, unde s-a împrietenit cu colegul său de facultate Nicolae Ivan, viitorul episcop de Cluj. Sub îndemnul acestui prieten, probabil, a participat la lupta națională a românilor ardeleni împotriva asupririi maghiare și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sau lângă o fântână este o imagine exemplară a "Paradisului"; în Mesopotamia, replica acestei imagini este grădina cu un arbore sacru și un izvor păzite de Regele-Grădinar, reprezentându-l pe Dumnezeu (...) Mai semnificativă este, totuși, noua interpretare a "setei sufletului". Libații funerare pentru a potoli setea morților sunt atestate în numeroase culturi. Credința că "Apa Vieții" asigură învierea eroilor este răspândită, de asemenea, în mituri și folclor"888. În nuvelă, sursa fantasticului folcloric este evidentă în alegerea izvorului "dătător de puteri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în traducere românească în pasajul referitor la eliberarea sclavului Vindicius ca răsplată pentru dezvăluirea conspirației promonarhice (VII). În Brutus și fiii săi sunt păstrate destule detalii din Viețile paralele : întărirea jurământului de fidelitate față de rege printr-un sacrificiu uman și libații cu sângele victimei (IV), ezitările lui Vindicius de a-și trăda stăpânii, după ce a fost martor întâmplător la întrunirea regaliștilor (IV), capturarea în stradă a conjuraților cu haine înfășurate în jurul gâtu lui (V), îndemnul imperativ adresat de Brutus băieților lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tineret din care făcea parte și ea, într-un moment în care se credeau toți la începutul, ba chiar la înnoirea umanității? Cam ca după potopul biblic. Asta însemna să uiți necumpătarea ulterioară a lui Noe însuși și cunoscutele lui libații... Dar iată textul: Tânărul preot, cu privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]