172 matches
-
ridicată- 4 copii per femeie. Se observă o diversitate etnică surprinzătoare: etniile Wolof (43,3 %), Peuls (23,8 %), Sérères (14,7 %), Diolas (3,7 %), Malinkés (3,0 %), Soninkés (2,1 %) Manjaques (2%) și alte etnii mai puțin numeroase, dar și libanezi, francezi și chinezi care trăiesc preponderent în mediul urban. La sfârșitul anului 2007, 16.996 de francezi erau înscriși în Registrele de Evidență a Populației (inclusiv cei cu cetățenie dublă). În trecut, populația Senegalului era concentrată pe coastele Atlanticului, dar
Demografia Senegalului () [Corola-website/Science/319364_a_320693]
-
Dor, „We”, (Noi) pe muzica și text de Nini și Dor, „Wildflower” (Floare sălbatică) - muzică și text de Nini și Dor. Ahinoam Nini este căsătorită cu dr. Asher Barak, medic pediatru și are doi copii. împreună cu Nabil Salameh, cântăreț arab libanez de origine palestineană (autorul muzicii formației RadioDervish) pentru activitatea lor pentru pace - în anul 2000
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
decadă. Henry Maundrell în 1697 l-a găsit în ruine cu excepția unui caravanserai ocupat de câțiva negustori francezi, o moschee și câteva bărăci. La începutul secolului al XVII-lea Acra a fost anexată pentru o scurtă vreme la emiratul druz libanez al lui Fahr ad-Din al Doilea, care a primit cu simpatie reașezarea de creștini în localitate. În 1741 au sosit la Acra și un grup de evrei în frunte cu rabinul Hâim Ben Attar, poreclit „Or Hahaim” („Lumină Vieții”, după
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
aibă strămoși orginari din această zonă. Ulterior, ultimii arabi dobrogeni au fost asimilați de populația musulmană conlocuitoare. În timpul epocii Nicolae Ceaușescu, numeroși studenți arabi au obținut burse de studiu din partea statului român. Majoritatea acestor arabi erau palestinieni, sirieni, sudanezi, egipteni, libanezi și iordanieni. Cei mai mulți s-au întors în patrie după încheierea studiilor. O mică parte s-a stabilit însă în România, cei mai mulți dintre ei profesând astăzi ca medici. După 1989, un mare număr de afaceriști arabi s-a stabilit în România
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
arabi.. De asemenea, există un număr semnificativ de arabi creștini. Aproximativ 5.000 de persoane cetățeni de state arabe trăiesc azi în România. Datele ultimului recensământ arată că, în 2002, în România se aflau 1180 de sirieni, 811 irakieni, 704 libanezi și 559 iordanieni. În urma conflictelor armate din Orientul apropiat, mulți arabi s-au refugiat în Romania împreună cu nevestele lor de origine română. Cele mai importante valuri de refugiați au fost în anii 2006 (din Liban), 2012 (din Siria) și 2014
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
pe 3 februarie 1922 și a fost aprobat cu unele modificări pe 7 martie 1923, cu câteva săptămâni mai înainte ca cele două puteri să-și asume responsabilitatea pentru mandate pe 29 septembrie 1923. Tratatul prevedea ca rezidenții sirieni și libanezi să aibă aceleași drepturi de pescuit și navigație pe lacul Hula, lacul Tiberiada și râul Iordan ca și cetățenii mandatului Palestinei, guvernul Palestinei fiind însă responsabil pentru administrarea lacurilor. Mișcarea sionistă a făcut presiuni asupra francezilor și britanicilor pentru includerea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de 86% în rândul evreilor și de doar 22% în rândul arabilor palestinieni, cu o tendință continuă de creștere pentru cei din urmă. Prin comparației, arabii palestinieni aveau o situație mai bună decât egiptenii și turcii, dar mai proastă decât libanezii. Într-un clasament pentru anul 1939, Indicele dezvoltării umane îi plasa pe evreii palestinieni pe locul al 15-lea, pe arabii palestinieni pe cel de-al 30-lea, pe egipteni pe cel de-al 33-lea și pe turci pe
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
armata israeliană într-un război de guerilă de pe poziții întărite. Cel puțin 1300 de oameni și-au pierdut viața din cauza conflictului, cei mai mulți fiind cetățeni libanezi, infrastructura civilă libaneză a fost grav avariată și au fost dislocați aproximativ un milion de libanezi și 300.000 - 500.000 de israelieni. După încetarea focului, unele părți din sudul Libanului nu au mai putut fi locuite din cauza bombelor cu dispersie israeliene neexplodate. Pe 11 august 2006 Consiliul de Securitate al ONU a aprobat în unanimitate
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
de ostatici israelieni cu scopul de a obține un schimb de prizonieri, schimb care a și avut loc în 2004. În iunie 2005, o unitate de parașutiști din cadrul Armatei Israeliene, care opera în apropiere de Fermele Shebaa, a atacat trei libanezi care fuseseră identificați ca membri ai forțelor speciale Hezbollah, ucigând o persoană. Casetele video recuperate de parașutiști conțineau filmări cu cei trei care înregistrau descrieri detaliate ale zonei și „se purtau prostește”. De-a lungul următoarelor 12 luni, Hezbollah a
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
soldații capturați. Hezbollah a denumit atacul „Operațiunea Promisiuni Sincere” după promisiunile publice ale liderului Hassan Nasrallah făcute de-a lungul perioadei de un an și jumătate de dinainte de evenimente cu privire la capturarea unor soldați israelieni pentru a-i schimba cu patru libanezi ținuți prizonieri de Israel: Nasrallah a pretins că Israelul a încălcat o înțelegere anterioară cu privire la eliberarea acestor prizonieri și, cum încercările făcute pe cale diplomatică au eșuat, violența a rămas singura opțiune. Nasrallah a declarat: „Nicio operațiune militară nu va returna
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
a focului sub controlul Națiunilor Unite”. Un proiect de rezoluție care fusese influențat de planul libanez și care cuprindea prevederi referitoare la retragerea Israelului, acțiuni militare și eliberarea prizonierilor, a fost respins de Statele Unite ale Americii și de Israel. Mulți libanezi au acuzat administrația Statelor Unite ale Americii că a tras de timp pentru ca rezoluția de încetare a focului să nu fie adoptată și că a sprijinit atacurile executate de Israel. Într-un sondaj de opinie realizat la două săptămâni de la izbucnirea conflictului, numai
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
război» nu au niciun fundament. Același raport a arătat că "„Israelul trebuie să analizeze dacă vrea să continue să folosească bombe cu dispersie în viitor, întrucât modul actual de lansare nu se conformează regulilor internaționale”". Numărul morților în cazul civililor libanezi este dificil de stabilit întrucât cele mai multe cifre publicate nu au făcut nicio deosebire între civili și combatanți Hezbollah, nici măcar cele anunțate de guvernul libanez. Mai mult, luptătorii Hezbollah au fost identificați cu dificultate pentru că mulți nu purtau uniforme militare. Cu
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
nicio deosebire între civili și combatanți Hezbollah, nici măcar cele anunțate de guvernul libanez. Mai mult, luptătorii Hezbollah au fost identificați cu dificultate pentru că mulți nu purtau uniforme militare. Cu toate acestea s-a relatat pe larg că, în cele mai multe cazuri, libanezii uciși erau civili, iar UNICEF a estimat că 30% din victime erau copii cu vârsta mai mică de 13 ani. Conducerea Poliției Libaneze și Ministerul Sănătății din Liban, citând spitale, certificate de deces, autorități locale și martori oculari, au stabilit
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
numărul morților la 1191 având ca surse ministerul sănătății și poliția, ca și alte agenții ale statului. Associated Press apreciază că au fost 1035 de persoane decedate. În februarie 2007 Los Angeles Times a relatat că cel puțin 800 de libanezi au murit în timpul conflictului, iar alte articole au estimat că au fost cel puțin 850 de decese. În articolul despre Israel Encarta a arată că "„estimările variază de la 850 la 1,200”", în timp ce în articolul despre Liban arată că au
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
În articolul despre Israel Encarta a arată că "„estimările variază de la 850 la 1,200”", în timp ce în articolul despre Liban arată că au fost "„mai mult de 1,200”" de morți. Consiliul Superior Libanez pentru Asistență a estimat că numărul libanezilor răniți a fost de 4409, din care 15% au o infirmitate fizică permanentă. Numărul total al morților nu include numărul libanezilor uciși după încetarea luptelor de minele terestre și de bombele cu dispersie israeliene De la sfârșitul războiului și până în luna
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
că au fost "„mai mult de 1,200”" de morți. Consiliul Superior Libanez pentru Asistență a estimat că numărul libanezilor răniți a fost de 4409, din care 15% au o infirmitate fizică permanentă. Numărul total al morților nu include numărul libanezilor uciși după încetarea luptelor de minele terestre și de bombele cu dispersie israeliene De la sfârșitul războiului și până în luna noiembrie 2008, aproximativ 40 de oameni au fost uciși și peste 270 au fost răniți de bombele cu dispersie. Stabilirea numărului
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
numărul deceselor a fost de 184. Cu toate acestea, Israelul a înmormântat trupurile a cel puțin 6 luptători Hezbollah capturați în timpul războiului, iar rămășițele acestora au fost restituite cu prilejul schimbului de prizonieri din iulie 2008, împreună cu rămășițele a numeroși libanezi și militanți palestinieni uciși înainte de începerea războiului. Analistul specialist în probleme de apărare, Ben Moores, a estimat că 600-900 de persoane din cadrul organizației Hezbollah și din cadrul Gărzii Revoluționare din Iran au murit în timpul conflictului. Con Coughlin, ziarist la Daily Telegraph
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
în care Nasrallah a recunoscut că nu ar fi capturat soldații israelieni dacă ar fi știut că acesta va fi un motiv de declanșare a conflictului, a scris: "„recunoașterea făcută de Nasrallah, rămasă aproape necunoscută în occident, arată clar că libanezii știau deja. Poate că Hezbollah a câștigat războiul propagandei, dar pe teren a pierdut. Rău.”" El a menționat că infrastructura de la granița cu Israelul a fost distrusă și că Hezbollah-ul nu o va reconstrui ușor, din cauza prezenței în zonă a
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
Israelul a fost distrusă și că Hezbollah-ul nu o va reconstrui ușor, din cauza prezenței în zonă a Armatei Libaneze și a forțelor UNIFIL, pentru că sute din cei mai buni luptători ai Hezbollah au fost uciși în război și pentru că mulți libanezi s-au arătat nemulțumiți de faptul că Hezbollah-ul a provocat războiul care a devastat o mare parte a țării. Michael Young, editor la ziarul Daily Star, a declarat că Hezbollah-ul a întors "„duhoarea înfrângerii în mirosul victoriei”" prin folosirea inteligentă
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
iar Comandantul ei era un general britanic, John Glubb Pașa. Oricum, forțele transiordaniene nu au invadat zonele alocate Statului Evreu, axându-se pe ocuparea Cisiordaniei și estului Ierusalimului, pe care ulterior Iordania le-a anexat. În nordul Palestinei, sirienii și libanezii au stat inițial aproape de frontieră. Irakienii au avansat până la Nablus-Jenin, dar nu au putut avansa mai mult. O încercare israeliană de a cuceri Jenin a fost respinsă (1-4 iunie). Sirienii și libanezii și-au reînceput ofensiva (iunie 6-10) și, împreună cu
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
le-a anexat. În nordul Palestinei, sirienii și libanezii au stat inițial aproape de frontieră. Irakienii au avansat până la Nablus-Jenin, dar nu au putut avansa mai mult. O încercare israeliană de a cuceri Jenin a fost respinsă (1-4 iunie). Sirienii și libanezii și-au reînceput ofensiva (iunie 6-10) și, împreună cu Armata Arabă de Eliberare, au ocupat Galileea. Legiunea generalului Glubb a ocupat mare parte din Vechiul Oraș al Ierusalimului fără a se lovi de împotrivire din partea evreilor ultrareligioși aflați acolo, și apoi
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
au fost siliți să se retragă din Ashdod (27 octombrie) și din Majdal (azi Așkelon) (5 noiembrie) și și-au concentrat forțele rămase în zona Gaza. La sfârșitul lui noiembrie, un armistițiu local a fost mediat între israelieni, sirieni și libanezi. La 1 decembrie, emirul Abdallah a anunțat unirea Transiordaniei cu palestinienii arabi de la vest de Iordan, noul stat urma să se numească Regatul Hașemit al Iordaniei. A adoptat de asemenea și titlul de „Rege al arabilor palestinieni”, spre dezgustul celorlalți
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
fost stabilite noile granițe ale Israelului, mai târziu cunoscute ca „linia verde”. FAI cucerise Galileea și Negev. Sirienii au rămas cu controlul bucății de teritoriu de-a lungul coastei de est a Mării Galileei, care original fusese alocată statului evreu, libanezii au ocopat o mică zonă la Rosh Hanikra și egiptenii au păstrat fâșia Gaza și încă mai aveau unele forțe militare în teritoriul Israelului. Iordania a deținut de acum înainte Cisiordania și Estul Ierusalimului, pe care le-a anexat. Egiptul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
între Consiliul Național Sirian și reprezentanți ai Armatei Siriene Libere. Conform rapoartelor realizate de activiștii din Siria, în luna noiembrie 2011 s-au înregistrat cele mai multe victime în ciuda împlicării masive a țărilor arabe în rezolvarea crizei siriene. Sunt răniți mortal civili libanezi în atacurile lansate de regimul sirian. Consiliul pentru Dreturile Omului condamnă atacurile regimului într-o ședință de urgență. Regimul acceptă condițiile protocolului Ligii Arabe și cere anularea sancțiunilor. Au loc proteste fără precedent la Universitatea din Alep, iar moscheea Ḍarīḥ
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
este urmat de expulzarea a 13 diplomați sirieni din Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Turcia și Japonia. Susan Rice declară necesitatea unei intervenții militare în Siria chiar și fără împuternicirea Națiunilor Unite. Un grup de revoluționari sirieni anunță sechestrarea a 11 libanezi printre care se află cinci membri ai grupării Hezbollah. 6-15 iunie: Armata regimului și milițiile alawite (shabihah) sunt acuzate de masacrul din satul al-Qubeir din provincia Hama, în care sunt ucise 140 de persoane printre care copii și femei. O
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]