363 matches
-
continuă să înconjoare altarul. Nu-i stă în putere s-o iden tifice pe Asinia. Își aduce în schimb aminte cum, printr-o scri soare, mama lui l-a înștiințat mâhnită că augustul ei soț a hotărât ca și fiicele liberților să poată deveni preotese. O palmă teribilă pe obrazul patricienilor! În Senat a avut loc chiar și o tragere la sorți a candidatelor, în prezența părinților. Atât de mare a fost numărul celor ce râvneau la această onoare! Totuși, nici una
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după ce picturile lui au fost condamnate, Stefan a fost apărat cu cerbicie de grupurile care susținea drepturile garantate de primul amendament, de ACLU1, de o grămadă de facultăți de arte de pe la universitățile cele mai de soi și de toți adepții libert arianismului de tip civil. Și vă spun eu, ei au fost cei care i-au Încărcat lucrările lui Stefan cu mesaje grandioase la care el nu se gândise niciodată. Au văzut În ele variate straturi de semnificații suprapuse, cum unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zile să patruleze în jurul zidurilor sihăstriei, strigând și implorând să fie luat înapoi, însă poarta cea mare rămăsese închisă. în sfârșit, plecase, iar pacea se înstăpânise iarăși între zidurile cenobiului. însă doar pentru scrută vreme: la sfârșitul lui martie, un libert al lui Alpinianus urcase de la Noviodunum cu vestea amenințărilor dinspre Rin, care se îndeseau și erau tot mai teribile. Nimeni nu venise cu propunerea să abandoneze sihăstria; dacă urma moartea, aveau să o aștepte acolo, cu bucurie. Martiriul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i ușureze treaba, care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe gâtul, femeia oftă: — Pe mine m-au prins în Reția, aproape de Augusta. Soțul meu era un libert, muncea ca tâmplar într-un sat. Mi l-au omorât sub ochi câinii ăștia și de copiii mei nu mai știu nimic. îi ascunsesem într-o pădurice când am aflat că veneau hunii. cine știe, poate sunt încă vii... poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îngrijește-te să se simtă fiecare cât mai bine și spune-le că venim imediat. Ah! Vezi de-i pregătește un loc potrivit pentru noapte și lui Emerentianus; probabil că o să prefere și el să doarmă aici. Sprâncenele încărunțite ale libertului se încruntară ușor. — Deci, Cilonus rămâne aici până mâine dimineață? îndreptându-și ușor capul, Hippolita îl privi printre genele lungi, pe jumătate strânse. — Bineînțeles. Banchetul se va prelungi până târziu și nu-mi vine să cred că după aceea o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să mă ucidă degeaba? Asta vrei? Hippolita nu-l mai asculta deja. îi dădea ordine frenetice lui Clemantius, care ajunsese în fugă pe terasă împreună cu câțiva servitori. — Ce trebuie să fac cu cei care cer să intre? n-o slăbi libertul. Vin oameni la poartă. Unii sunt colonii noștri; femei și copii. Hippolita nu ezită: își cunoștea din totdeauna datoria. — Deschide, bineînțeles, lasă-i să intre. Cilonus se interpuse: — Atenție! Odată cu ei pot să intre barbarii. N-ai văzut că vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Domina! exclamă ușurat, imediat ce o văzu. în sfârșit! eram cu toții tare îngrijorați pentru tine. Nu știam unde ești și... Gâfâind, Hippolita își trecu o mână prin părul răvășit: — Flavia e moartă! anunță. Au ucis-o. Sunt deja în grădină. Alarmat, libertul aruncă o privire la fugarii care încă mai intrau prin poarta din curte și trase imediat inevitabila concluzie a acelei vești. Atunci, trebuie să închidem imediat! Fără să mai aștepte aprobarea stăpânei, ieși și ordonă servitorilor care încă mai păzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsea acum la mică distanță de edificiu. De la pars dominica veneau, în plus, și alte strigăte însoțite de un vacarm de mobile răsturnate și de felurite obiecte sparte. — Ce-ți spuneam, domina, spuse Clemantius. Chiar acum jefuiesc casa. în vocea libertului vibra acum teama. Cu toate acestea, Hippolita nu se mișcă. — Soția ta și copiii tăi? Sunt toți aici? întrebă, deși știa că, dacă familia sa nu ar fi fost în siguranță, intendentul său ar fi avut o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de o sută de persoane. Pe de altă parte, fuga unora dintre sclavii ce munceau câmpul fusese deja luată în considerare atunci când se gândise că lucrurile ar fi putut ajunge aici. își aminti, însă, de penați. Brusc, se întoarse spre libert: — Larariul! Statuetele alor mei!? Clemantius o liniști: — Sunt aici Le-am luat chiar eu. Recunoscătoare pentru gestul acela de devotament, Hippolita încuviință și îi puse o mână pe braț. Dinspre villa încă mai veneau strigăte sălbatice și o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era de făcut: cei mai inimoși își regăsiseră curajul și se arătau disponibili pentru apărare. Cei mai puțin viteji se căiau deja de hotărârea ce îi adusese în redută și se întrebau cu neliniște dacă nu existau și alte ieșiri. Libertul căuta să-i calmeze și, ca să fie auzit mai bine, se urcă pe două trepte ale unei scări strâmte din piatră, ce ducea la etajul superior și de acolo la o terasă ce ținea loc de acoperiș. Hippolita urcă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pars dominica a edificiului fusese distrusă, laolaltă cu localurile destinate servitorilor și construcțiile agricole, între care fânăria și grajdurile. Grânarul fusese golit, pivnițele prădate. Plecând de acolo, barbarii eliberaseră mulți prizonieri, însă în perimetrul villa-ei găsiră mai târziu alte trupuri - liberți și sclavi uciși în timpul incursiunii. Câțiva servitori nu mai erau de găsit: fugiseră, poate, ori fuseseră capturați și duși de acolo de barbari, în ciuda angajamentului lui Reinwalt. Acum, că pericolul trecuse, Hippolita îi lăsase de îndată intendentului său sarcina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unul altuia. — Capul lui... Pe toți zeii! bolborosi Vitellius, oripilat nu atât de moartea adversarului său, cât de cruzimea orașului în care voia să guverneze. Revăzu fantoma lui Galba decapitat, așa cum i se arătase în pădure. Apoi, continuă Hector, un libert cumpărase capul cu o sută de monede de aur și îl aruncase în locul unde stăpânul lui fusese omorât din porunca lui Galba, fiind bănuit de trădare. — Așa deci, Galba e mort. Otho... Dacă am înțeles bine, Otho a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
victoria de la Bedriacum, părea să creadă că nu mai are nevoie de armată pentru a-și păstra puterea. De fapt, costurile pentru întreținerea soldaților i se păreau excesive. Spre seară porni călare spre Cremona, înconjurat de o suită somptuoasă. Asiaticus, libertul și amantul său favorit, călărea alături de el, iar soția și fiul său îl urmau în lectică. Se opri în locul unde se dăduseră luptele, cu patruzeci de zile în urmă. În păduri, pe câmpuri și pe drum încă se mai zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se împletesc? Asupra anumitor lucruri veghează spiritele, zise amenințător. Spiritele... sau zeii. Din clipa aceea, nimeni nu mai scoase o vorbă. Listarius se grăbi să ia vasul cu flori roșii și ieși din bucătărie; străbătu coridoarele unde mișunau senatori, cavaleri, liberți și sclavi și ajunse în fața pretorienilor care stăteau de pază în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă. Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum soldații îi omorau pe prefectul Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele. Vitellius făcu semn ca trupurile celor doi să fie duse de acolo. Urcă treptele ce duceau la palat și intră în sala principală. Îi dictă libertului Asiaticus un mesaj pentru Antonius Primus, în care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sprijinea cu o mână de umărul lui Listarius, iar cu cealaltă de umărul cofetarului. Îl striga pe Ausper, rugându-l să se oprească. Intră în palat și începu să străbată sălile goale, din care fugiseră cu toții: senatorii, cavalerii, ofițerii, magistrații, liberții, până la ultimul sclav. — Ausper! striga Vitellius printre hohote de plâns. Glasul său răsuna în palatul pustiu. — Ausper... Îl zărea pe un coridor, apoi într-o sală, mereu departe, cu neputință de atins, făcându-i semn să se apropie cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără să se indigneze, dar ștafetele le-au adus mai târziu vestea că, într-adevăr, Domițian fusese omorât de liberții săi, la Roma, chiar în ceasul de amiază când Apolonius își ținuse discursul. Întâmplarea aceasta a avut loc pe la sfârșitul primului secol după Christos, când Efesul era unul dintre orașele importante ale Imperiului roman, cu o vechime de peste un mileniu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Evangrio din Cecla Siriei, notar ducal în Cividale, născut la Concordia unde tatăl meu deținea bărci și afaceri, în timp ce căutam să mă întorc acasă, complet beat cum eram, am comis acel marhworfin, adică am făcut să cadă de pe cal un libert. N-am făcut-o dinadins. Cuprins de amețeală, am alunecat printre picioarele animalului, care s-a speriat. Omul a căzut pe pavajul străzii, și i-a dat sângele dintr-un pomet. La ora cinci a aceleiași zile ușa casei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dincolo de asta, nu se mai știa dacă orașul era arian sau catolic, iar partea catolică era în chip egal împărțită între discipolii și denigratorii celor Trei Capitole. Vechile familii patriciene romane îl urmaseră pe episcopul catolic în insula Caorle, în timp ce liberții lor îl apărau cu arma-n mână pe episcopul tricapitolin în castelul de la Nove, dintre pădurile de pin și mare. Longobarzii n-aveau deloc chef să-și facă din el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stolezais, precum și pe grăjdari, care aveau grijă de cai. Rămâneau cubicularii, altfel spus cameriștii, vesterar-ii, care se ocupau cu îmbrăcămintea și, în primul rând, dapifer-ii, oamenii care-i aduceau vinul și mâncarea la masă, ca să nu mai vorbim despre numeroșii liberți și sclavi de la cuhnii. Am început cu aceștia din urmă, și succesul a fost nesperat de rapid. M-am dus la bucătărie într-o după-amiază cu pretextul că trebuia să aleg un bucătar pentru palatul ducal din Brescia și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a inimii. O viață profetică nu se identifică cu o viață care se crede și se prezintă ca model pentru ceilalți, ci este un «semn» (Ez 24,24) care dă de gândit celorlalți, fără să ia locul gândirii și al liberții celorlalți. Provocarea slujirii nu stă în a fi «diferiți» și «separați», în conformitate cu o logică din punct de vedere antropologic «clericală» și «sacrală», ci în a fi persoane solidare, capabile să împărtășească greul vieții, care se atașează, uneori în mod dramatic
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
liberal. Feminismul respinge atomismul individualist al liberalismului clasicxe "„liberalismul clasic". Critică faptul că individul este conceput în teoriile politice liberale în mod abstract, fără determinații. Feminiștii chestionează noțiunea liberală de sine rațional și destrupat. Ei împărtășesc, de asemenea, criticile la adresa libert arianismului anilor ’80 și a credinței acestuia că piața per se este un bun mecanism de reglementare și are virtuți „mesianice” în plan social. Ca și comunitarienii nefeminiști, feminiștii acestei orientări agreează limitarea unor drepturi în privința libertății de exprimare în schimbul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a oferi doar câteva exemple. De asemenea, am clarificat unele dintre argumentele și notațiile care mi-au fost semnalate a fi fost neclare. Sper ca toate aceste modificări să ofere o experiență mai plăcută a lecturii. București, 1 februarie 2013 „Libert arianismul nu este reprezentabil printr-o regulă de alegere colectivă.” [Vallentyne, 1989, p. 222] Introducere Orice proiect de cercetare începe cu identificarea unui spațiu, a unei arii, în care cunoașterea actuală poate fi considerată a fi insuficientă sau chiar greșită
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
urmare în forma unui rezultat de imposibilitate care, la o primă vedere, părea chiar mai puternic. În (1974), Gibbard demonstra că domeniul nerestricționat și libertatea individuală sunt inconsistente. Mai clar, nu există nicio funcție de decizie socială (SDF) care satisface condiția libert arianismului minimal, când numărul indivizilor este mai mare decât 1, și domeniul este nerestricționat. Pentru a-și ilustra descoperirea, Gibbard formulează două exemple. (a) Cazul „conformist versus nonconformist”. Presupunem că avem două persoane ncf și cf (nonconformistul și conformistul) care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
socială care să satisfacă condiția domeniului universal, condiția Pareto slabă și condiția libertariană. [t.2.1.2*]: Teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian. Nu există nicio funcție de decizie socială care să satisfacă domeniul universal, condiția Pareto slabă, și condiția libert arianismului minimal, dacă numărul indivizilor este cel puțin egal cu 2 și numărul alternativelor este egal cel puțin cu 3. Demonstrație [t.2.1.1*], [t.2.1.2*]<footnote Cum L→L*, demonstrația celei de-a doua teoreme este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]