134,783 matches
-
heterofonie într-un cadru de exemplară economie a mijloacelor; lirismul - de filiație populară - emana din zona cântecului lung, a doinei, și cunoaște accente tragice; tema-semnal, de la începutul lucrării, are un rol important în economia acestui opus pe parcursul căruia relația dintre libertate și maxima economie a mijloacelor se manifestă drept un principiu de consecventă gândire componistică. Scrisă în urmă cu mai puțin de două decenii, Simfonia a III-a "Semne" etalează tentația ludică a pendulării între rigoare și libertate, între sunet determinat
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
căruia relația dintre libertate și maxima economie a mijloacelor se manifestă drept un principiu de consecventă gândire componistică. Scrisă în urmă cu mai puțin de două decenii, Simfonia a III-a "Semne" etalează tentația ludică a pendulării între rigoare și libertate, între sunet determinat și cel nedeterminat. Structura mare a întregii deveniri simfonice este aceea a clasicei forme de sonată; o anume filieră enesciană este revelată dată fiind predilecția pentru evoluțiile polifonice cărora li se alătură tehnica variațională. Închinată memoriei celui
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
nu în ultimul rînd, o verificare, o competiție reală stabilită la un anumit tip de limbaj, o stimulare a căutărilor nonconvenționale, a formelor flexibile de expresie. Dincolo de har, de valoare și de confirmare a ei, la Teatrul Act se stimulează libertatea, creatoare și interioară. Unul dintre cele mai importante lucruri la începutul unui drum care li se pare teribil și minunat. Teatrul Act a ajuns un reper, un spațiu de emulație care strînge, în jurul lui energii, dorințe, vise, speranțe, care stabilește
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
subscrie acestui demers "obraznic" al tinerilor. Pentru că la o evaluare sinceră și crudă consider că literatura română din anii de comunism nu a oferit suficient pentru a hrăni conștiința publică. Și asta s-a văzut limpede din primele zile de libertate, de la 28 ianuarie 1990, zile și zile de-a rândul, chiar până azi în anumite aspecte. Scriitorii trăiesc poate încă în iluzia luptei lor cu formele 'răului', dar numai dacă privim rezultatele și imaginea este foarte tristă. Care este percepția
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
și ar merita să fie respectată literar dar și moral. Pentru dificultățile de percepție de care vorbea Nicolae Manolescu cred că tot scriitorii 'vechi' se fac vinovați. Pentru că după 1989 nu au oferit imaginea reală a lucrurilor. Au irosit șansa libertății de expresie. Și din păcate au afectat astfel și tinerii care deși au apărut în spațiul public în anii liberi, educația lor păstrează reziduuri culturale de dinainte de '89. Eu înțeleg destul de bine cât se putea face în comunism. Sunt însă
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
jurnalistic actual, termenul curent droguri alternează, în cursul aceluiași articol, pentru evitarea repetițiilor, cu stupefiante sau cu alte sinonime parțiale (narcotice, halucinogene): "Liceele în care se consumă droguri"; "distribuitorii de stupefiante"; "halucinogenele sunt vîndute în perimetrele apropiate unităților de învățămînt" (Libertatea 3563, 2002, 3); "patru rețele de traficanți de droguri" - "controlul pieței de stupefiante" (EZ 3069, 2002, 2). Cîmpul lexical cuprinde sintagme și asocieri lexicale specifice - cu dealeri, consumatori ("foști sportivi, dealeri de droguri", EZ 2969, 2002, 4; "cei 38 de
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
complicată ca să încerci să o iei în discuție. Interesant: asta se întâmplă în cea dintâi țară de pe glob în care o revoluție, istorică, dărâmând totul din temelii, lansa propoziția ce avea să influențeze toate mișcările politice ulterioare, - egalitate, fraternitate, și libertate, evident. Ești silit să te întrebi, în cele din urmă: umanitatea, confortul ei material este mai importantă? Ori ideea ei despre ea însăși, arta, în fond, proiecția spiritului omenesc în natură? Parisul nu ezită aici nici un moment. El, care, imitat
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
Am trecut pe acolo de mii de ori. Doar atunci însă am simțit că am ieșit din- tr-un tunel al timpului, plin de umezeală și am ajuns la soare. - Ce-ți lipsește în Franța? - Prietenii. Un soi de comunicare și libertatea ei. - Sînt mulți ani de la spectacolul Piațeta făcut de Silviu Purcărete la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. Un spectacol formidabil, special, cu un spirit anume, care, într-un anumit mod, a strîns toată distribuția din care făceai și tu parte, Maia
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
lucrul acesta prin potențarea capacităților fiecărui stagiu, ținut de persoane diferite, în general nume dintr-o specialitate sau alta. Nu vreau să-i pregătesc punctual pentru commedia dell'arte sau dansul Butô, deși au străbătut aceste stagii. Au învățat însă libertățile și rigorile improvizației, au învățat să simtă pămîntul, să-și concentreze energia. Semnalele din exterior sînt percepute altfel de corp, de minte, de suflet, simțurile sînt antrenate, sînt trezite altfel, se intră într-o metafizică a simțurilor, a sunetelor pe
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
Căci, ce e mai grav, individul eșuează nu doar politic sau profesional (obligat să se încadreze permanent, tacit și fără posibilitatea replicii, într-un ritm și într-o organizare socială procustiană), dar eșecul survine inevitabil și în ultimul strat al libertății și particularității individului: în relația intimă a cuplului. Într-o lume sfâșiată de rutină și de imposibilitatea ieșirii din plictisul existenței, sentimentele își pierd culoarea și tonusul. Acționând asupra tuturor în același fel, societatea degradează pe fiecare în parte, iar
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
de profesioniști, exterminați în lagăre de muncă și uciși civil în cazul în care n-au murit efectiv, au dreptul indiscutabil și imprescriptibil de a cere înlocuirea imaginii și a prezenței simbolice a propriului lor călău cu un insemn al libertății dobîndite și al dreptății reinstaurate. Această substituție de repere simbolice, pe lîngă faptul că este perfect legitimă ca eveniment concret, intră deplin și în scenariul marelui conflict magico-simbolic pe care l-am numit războiul statuilor. Lupta insemnelor și întregul conflict
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
o polarizare nocivă a societății. Postura "fixist-muzeală", "fundamentalistă" se confruntă cu negativismul cras, cu "furia destructivă" a seculariștilor care-și imaginează că sînt "progresiști": "În realitate, privind lucrurile istoric, ne dăm seama tot mai bine că fără tradiția biblică, iudeo-creștină, libertatea, progresul, democrația, economia de piață, știința, demnitatea individuală ar fi fost imposibile. Valorile lumii contemporane au crescut pe un fond biblic. Chiar și Iluminismul, cu dimensiunile sale antireligioase, e o imposibilitate fără rădăcini religioase. Istoricii își dau seama de aceasta
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
hermeneutică a încifrărilor religiosului în discursul estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar foarte rar de cele democratice". Vidul religios nu devine automat "rațional", "democratic", "progresist" așa cum par a fi încredințați unii fervenți retardați ai doctrinei iluministe, căci după cum spunea
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
al milei de sine, mania persecuției. Cele două sînt simetric opuse și, bineînțeles, tocmai din această cauză înrudite". Să însemne asta o secretă înrudire între, bunăoară, unele aspecte ale lui H. -R. Patapievici și C. V. Tudor" Virgil Nemoianu - Tradiție și libertate, Ed. Curtea veche, 2001, 536 pag., f.p.
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
înclinațiile lui temperamentale, și-a pus pecetea pe întreaga creație a liricului austriac. Familia de spirite în care este încadrat este cea a lui Heine, Freiligrath și a compatriotului său Anastasius Gruen, scriitori deopotrivă lirici și revoluționari. Convertirea setei de libertate în substanță lirică rămâne semnul distinctiv al creației lui Lenau" 4). Un bun combatant este esteticianul Liviu Rusu, prezent în Lenau-Forum nr. 2, 1970 cu Eminescu und Lenau. În fine, o sinteză a lui Horst Fassel asupra căilor străbătute până în
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a omului concret au determinat, simultan, o imensă ruptură, o rediscutare a continuității și o deschidere fără precedent către orizonturile, pînă atunci estompate, ale unei altfel de libertăți. Imaginea acestei aventuri a conștiinței europene, privită în special pe axa Nord-Sud, poate fi urmărită și în demonstrația, de o acuratețe aproape didactică, pe care o fac cele două albume depre Arta Renașterii (sec. XV și XVI) apărute la Editura
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
măcar secolul al XXI-lea va consuma, în materie de cultură, o "ciorbă globală". Refuzînd orice formă de dogmatism, de "obsesie ideologică", autorul nostru își rostește încrederea în soluția pluralistă drept corolar spiritual al sistemului democratic, unica bază rezonabilă a libertății: În ansamblu mă găsesc de partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși realitatea, după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens, libertatea crește dintr-o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca rigidă obligație, ci numai ca un exercițiu al libertății". Deci libertatea ca o formă a inteligenței. Să nu înțelegem însă
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
însăși realitatea, după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens, libertatea crește dintr-o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca rigidă obligație, ci numai ca un exercițiu al libertății". Deci libertatea ca o formă a inteligenței. Să nu înțelegem însă cumva "pluralismul supradeterminării" ca o abdicare a criticii, ca o pacificare factice a unei zone ce n-ar putea fi lipsită de tensiunile confruntării decît cu riscul de-a
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens, libertatea crește dintr-o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca rigidă obligație, ci numai ca un exercițiu al libertății". Deci libertatea ca o formă a inteligenței. Să nu înțelegem însă cumva "pluralismul supradeterminării" ca o abdicare a criticii, ca o pacificare factice a unei zone ce n-ar putea fi lipsită de tensiunile confruntării decît cu riscul de-a se aliena
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
a existenței sale. Revenin astfel la natura democratică (tipic americană!) a așa-zisului postmodernism, al cărui leagăn e America și care n-ar putea fi înțeles fără vectorul unei conștiințe critice de nimic stînjenite. (va urma) Virgil Nemoianu - Tradiție și libertate, Ed. Curtea veche, 2001, 536 pag., f.p.
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Sin, Ruxandra Cesereanu, Olimpiu Nușfelean (care e și director), Ioan Pintea (redactorul șef), Gh. Crăciun, Aurel Rău ș.a. Urăm revistei bistrițene o viață mai lungă decît a celei omonime care a precedat-o. Primul număr este foarte promițător. * În CUVÎNTUL LIBERTĂȚII, ziarul craiovean, ci-tim în pagina de Literatură, artă, mentalități, atitudini de sîmbătă 20, duminică 21 iulie a doua parte a unui interviu acordat dlui N. Coande de către dl Dorin Tudoran. Prima parte ne-a scăpat. În stilul care l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
de politica revistei și nicidecum de cenzură. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că am publicat de-a lungul timpului opinii felurite și contradictorii, deseori în dezacord cu ale noastre, ca redactori. Problema nu e, așadar, de îngrădire a libertății de exprimare și nu mă interesează dacă autorii vechi încep să aibă dificultăți cu noii critici. Pînă la un punct, e normal să se întîmple așa. Dar mă preocupă dificultățile - de a-i citi și de a-i înțelege - pe
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
o notă din pagina culturală a unui cotidian care se referă la Ana Blandiana: "Se zice că s-ar fi opus regimului comunist. Nu m-am lămurit din ce motive, fiindcă mare poetă a făcut-o regimul comunist și nu libertatea, dar, în fine, o eroină în plus nu face rău la nimeni. Așa cum n-a făcut rău nici regimului comunist care și-a văzut de cincinale și congelări, care ne-a furat copilăria și ne-a umilit pe vecie taman
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]