161 matches
-
HOTĂRÂRE nr. 1.244 din 21 decembrie 2011 privind aprobarea unor măsuri speciale pentru transportul în țară, cu titlu umanitar, al unui număr de până la 100 de răniți libieni în vederea acordării de asistență medicală contra cost în spitale românești, precum și suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Naționale și a bugetului Ministerului Sănătății pe anul 2011 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011
HOTĂRÂRE nr. 1.244 din 21 decembrie 2011 privind aprobarea unor măsuri speciale pentru tranSportul în ţară, cu titlu umanitar, al unui număr de până la 100 de răniţi libieni în vederea acordării de asistenţă medicală contra cost în spitale româneşti, precum şi suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Naţionale şi a bugetului Ministerului Sănătăţii pe anul 2011 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237585_a_238914]
-
1980 (alias a) MOHAMED ABDULLA IMAD. Locul nașterii: Gaza. Data nașterii: 28 noiembrie 1980; b) MUHAMAD ABDULLAH IMAD. Locul nașterii: Iordania. Data nașterii: 28 noiembrie 1980; c) IMAD MOUHAMED ABDELLAH. Locul nașterii: Palestina. Data nașterii: 28 noiembrie 1980; d) HAMZA "LIBIANUL")", care figurează la rubrica "Persoane fizice", se înlocuiește cu următoarea mențiune: "Faraj Farj Hussein Al-Sa'idi (alias a) Mohamed Abdulla Imad, b) Muhamad Abdullah Imad, c) Imad Mouhamed Abdellah, d) Faraj Farj Hassan Al Saadi, e) Hamza Al Libi
32006R1210-ro () [Corola-website/Law/295427_a_296756]
-
turcesc, ci la cel al perșilor din anul 626 (anul 6135 conform cronologiei bizantine). Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei și Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere și ploaie și foc și i-a înecat în mare"". Pe partea
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni iakuți, iberici, indieni, indogermani, indonezieni, ionieni, irakieni, iranieni, irlandezi, irochezi, islandezi, israelieni, italici, italieni, itelmeni japonezi, javanezi kaffi, kirghizi, kolla, komi, koraiți, korani, kru, kuri, kurzi ladini, laoțieni, laponi, latini, letoni, levantini, libanezi, libieni, lituanieni, lombarzi maba, macedonieni, madi, maghiari, maja, malaiezi, malgași, maori, masai, mauri, mayași, mazuri, merkiți, mexicani, mohicani, monegasci, mongoli Notă. Maghiarii se numesc și unguri. naga, naimani, nama, ndau, nervi, niam-niam, normanzi, norvegieni, nubieni olandezi, onguți, oseți, ostiaci, ostrogoți, otomani
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr Hannibal avea o infanterie grea de 20000 de oameni așezați într-o linie subțire, cu gali în mijloc și libieni și spanioli pe flancuri, cu 10000 de cavalerie împărțite egal între cele două aripi, si, bineînțeles, Mago și ai lui 2000 de barbati ascunși în spatele românilor. Armata română era standard, cu 16000 legionares în centru, 10000 aliați infanterie pe fiecare
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]
-
a dovedit că ceea ce se cuprinde în niște margini nu este virtute”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, traducere de Preot Stăniloae. footnote>. Răspunzând la o întrebare adresată de prietenul său, egumenul libian Talasie, asupra pasajului din Ieșirea 4, Sfântul Maxim alegorizează povestea lui Moise. Acesta din urmă, aflându-se în drumul spre Egipt, a fost amenințat de îngerul lui Iisus pentru că fiul său era necircumscris. Ca în lucrarea clasică a Sfântului Grigorie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
și basoreliefurile monumentului dedicat lui Ammon, ridicat la Medinet Habu, în Egiptul Superior, în apropiere de Teba. Monumentul a fost construit în perioada faraonului Ramses al III-lea (1184-1153 î.Hr.). Inscripția relatează despre campania luir Ramses al III-lea împotriva libienilor și a unor „popoare ale mării”. Prin termenul „popoarele mării”, izvoarele egiptene se referă la diverse grupuri etnice care în perioada faraonilor Ramses al II-lea (1279-1213 î.Hr.) și Merneptah (1213-1203 î.Hr.), venind de pe mare, au atacat Egiptul. Alături de acesti
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
vulcan gata să erupă în orice moment. Fiind un bun strateg Ramses a început șă-și întărească sistemul defensiv la granițele regatului, astfel și-a întărit granița din nord-vest în zona Deltei Nilului, pentru a putea preîntâmpina orice atac din partea nomazilor libieni. Același lucru l-a făcut și la granița nord estică pentru a preveni atacurile din partea canaaniților. Având granițele consolidate, Ramses, a reușit să se relaxeze din punct de vedere militar și să-și pregătească în liniște armata pentru viitoarele campanii
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
devenise evident că blindajele și zidurile de beton nu vor rezista noilor tipuri de arme. În momentul în care Linia Siegfried a fost reactivată, fortificațiile au fost completate cu mici cazemate din beton armat „Tobruk” (numite așa după numele portului libian Tobruk), care urmau să fie ocupate de un singur soldat. În august 1944 au izbucnit primele lupte de-a lungul Liniei Siegfried în regiunea Hürtgenwald, la 20 km sud-est de Aachen, o regiune puternic împădurită.. După încheierea luptelor din Hürtgenwald
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
din cel de-al doilea război mondial. În 1911, Italia a declarat război Imperiului Otoman și a invadat Libia. Război s-a încheiat după un an, dar noii stăpâni ai Libiei au inițiat o politică discriminatorie față de localnici, precum deportatea libienilor în Insulele Tremiti. Până în 1912, o treime dintre deportați muriseră din cauza foamei și lipsei de adăpost. Anexarea Libiei a dat un nou avânt mișcării naționaliste italiene, care cerea acum dominația în Mediterana prin ocuparea Greciei și a coastei Adriatice a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
dramatice în zona de est a Mării Mediterane: marea invazie a popoarelor pe teritoriul Greciei de astăzi, distrugerea civilizației miceniene, războaiele troiene, migrația Popoarelor mării, prăbușirea Imperiului hittit, etc. Faraonul s-a confruntat în trei campanii de amploare cu atacurile libienilor (anii 6 și 11 ai Domniei) intercalate cu o tentativă de invazie din partea Popoarelor mării în anul 8 (cca . 1178 î.Hr.). În afara amenințărilor externe, situația internă era dificilă, cu mari probleme administrative, corupția era atotputernică, la fel și clanul preoților
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
o singură administrație. Armata este pentru prima dată separată pe criteriile unei armate moderne: infanterie, cavalerie (care de luptă), arcași, aprovizionare și trupe auxiliare. Funcție de context, mai sunt încorporate și trupe de mercenari (multe constituite din captivi ai războaielor cu libienii sau cu Popoarele mării). Victoriile din războaiele purtate cu inamicii din afară au un dublu impact: pe de o parte reconfirmă statutul de mare putere în zonă a Egiptului , pe de altă parte permit exploatarea în continuare a rezervelor minerale
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
independenței, Libia s-a confruntat cu o serie de probleme. Nu au fost colegii în țară, doar șaisprezece absolvenți la facultate. De asemenea, țara a avut doar trei avocați în regat. De asemenea, s-a estimat că numai 250.000 libieni au fost alfabetizați și că 5% din populație a fost oarbă, suferind de boli la ochi. În aprilie 1955, explorarea petrolului a început în regat cu domeniile sale de petrol primul fiind descoperit în anul 1959. Primele exporturi au început
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
otomane, italienii și-au extins cu ușurință controlul asupra țării, ocupând Tripolitana de Est, Ghadames, Djebel și Fezzan cu Murzuk în anul 1913. Izbucnirea Primului Război Mondial cu necesitatea de a aduce înapoi trupe în Italia, proclamarea jihadului de către otomani și răscoala libienilor din Tripolitana i-a forțat pe italieni să abandoneze toate teritoriile ocupate, păstrând doar Tripoli, Derna și coasta Cirenaicăi. Controlul italian peste o mare parte din interiorul Libiei a rămas minor până la sfârșitul anilor 1920, când generalii Pietro Badoglio și
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
Europa, Asia, și Africa.Istoria moderna a Libiei independente a început în 1951. cuprinde șase perioade distincte: Libia antică, epoca romană, epoca islamică, stăpânirea otomană, statul italian și în epoca modernă. În antichitate, Libia este locuită de triburi hamite, numite libieni de către greci. La începutul secolului al XIII-lea î.Hr., fenicienii întemeiaza coloniile Oea, Septis, Magna, Sabratha,iar din secolul al VIII-lea î.Hr. grecii întemeiaza cetățile Cyrene (Cirenaica), Apollonia, Berenice. Cartaginezii stăpânesc contoarele întemeiate de fenicieni în Tripolitania. Teritoriul Libiei
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
se apropie de țările Maghrebului. În 1992 Consiliul de Securitate ONU decretează un embargo aerian și al armamentului împotriva Libiei, ca urmare a refuzului acesteia de a colabora în anchetarea atentatelor teroriste. La începutul anului 2011, a izbucnit o revoluție, libienii fiind animați de protestele din Egipt și Tunisia din 2011, pentru a-l da jos pe dictatorul Muammar al-Gaddafi, combatanții fiind protestatarii și forțele loiale ale dictatorului. După începerea revoluției, ONU a condamnat acțiunile represive ale guvernului de la Tripoli, iar
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
mare speranță de viață din Africa (dar în număr de unități este depășită doar de insula britanică Sf. Elena), și anume 74 de ani. "Articol principal: Istoria Libiei" Primele indicații ce apar în istorie despre Libia, se referă la mercenarii libieni angajați în Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
1984 populația a ajuns la 3,6 milioane și a crescut cu aproximativ 4% pe an, fiind una dintre cele mai mari rate din lume. Totalul populației din 1984 a reprezentat o creștere de la 1,54 milioane în 1964. Nativii libieni sunt în principal berberi, berberi arabizați și turci; etnici "puri" arabi sunt în principal, triburile de beduini din deșert și tuaregi. Mici grupuri tribale hausa și tebu din sudul Libiei sunt nomazi sau seminomazi. Printre rezidenții străini, cele mai mari
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
și mult mai mulți au plecat în 1970, după instalarea la putere a lui Muammar al-Gaddafi. În Libia sunt peste 140 de triburi și clanuri. Principala limbă vorbită în Libia este araba (dialectul libian), care este vorbită de 80% din libieni, și limba arabă modernă standard care este, de asemenea, limba oficială; limbi berbere și tuarege sunt folosite de 20% din populație, dar nu au statut oficial, aceste limbi sunt vorbite de berberii și tuaregii din sud alături de limba arabă. "Articol
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
industria textilă, prelucrarea alimentelor și alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include producția de cereale, măsline, curmale, fructe citrice etc. Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști pe an, în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de vizitatori), francezi (1,395,255), algerieni (968499), germani (521513), italieni (444541), britanici (254,922) și polonezi (207531) Numărul turiștilor români în Tunisia a înregistrat în ultimii ani o evoluție constantă. Tunisia a găzduit în 2008, 31050
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal (fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria. Armata romană a fost încercuită și distrusă complet. Au murit pe 45.000 de soldați și probabil
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal(fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria. Armata romană a fost încercuită și distrusă complet. Au murit pe 45.000 de soldați și probabil
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
partenere. După 1990, oportunitățile de afaceri au creat centre de interes care au adus noi cetățeni de confesiune musulmană. Astfel s-a constituit o comunitate eterogenă, atât din punct de vedere al cetățeniei - sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, cât și din punct de vedere al confesiunii - suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi. Subcomunități s-au constituit pe aceste criterii. Odată cu înăsprirea condițiilor oferite de mediul de afaceri, numărul musulmanilor a suferit o regresie accentuată însă, existând un
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]