546 matches
-
lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcînd flacăra lumînării cu mîna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină pînă la fereastră. În albul imaculat al zăpezii se deslușea silueta unuia care se Îndrepta spre mănăstire, iar ei auzeau scîrțîitul zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rețele subțiri de indicii și de umbre fusese retezat. Dar, În adânc, dincolo de orice raționament, se insinua, mușcătoare, o mare deziluzie: nu avea să o mai revadă niciodată pe femeia aceea, care Îi scăpase pentru totdeauna. Într-acestea, zări un licăr dinspre pragul din fund, ce ducea către scara turnului Abației. Își simți inima În gât și o luă din nou la goană, devorând treptele Înguste ale scării ce se Înșuruba În Înalt. Ajuns Între ultimele două paliere, se opri gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
linguroi și se uită pe deasupra ochelarilor la cei doi pământeni, apoi la tractorist. — Din ce brigadă faci parte? îl întrebă el pe K.M. 273. — Din brigada a cincea, răspunse tractoristul. Și-atunci ce căutai la orz? zise responsabilul cu un licăr de triumf în pupile. Brigada a cincea trebuia să fie la ovăz. M-au trimis după bujii la bază, s-au stricat șase tractoare, răspunse K.M. 273. — Astea-s cioace, măi, zise responsabilul. Pe mine nu mă duci. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și n-am prețuit iubirea... Am trecut ca vijelia, Am strivit inimi sfioase Și surâsuri cu mândria Pricinilor vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un burete Și din urmă-mi caut drumul, Prea târziu pentru regrete... Am un licăr de speranțe Cât de palid, cât de mic la Orizontul cu restanțe: Traversând eterul, sticla, Am văzut stingher un înger Poposindu-mi pe o geană... Nu mai supur, nu mai sânger, Mi se-nchid rănile-n rană...
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
din grâul cel nou Mențiune - Valeria Tamaș Sub masa bunicii soare întârziat- coșul cu gutui... Mențiune - Ana Bezem Cireșii-nfloriți- luminează-n alb și luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Copac desfrunzit - se presupune c-a fost iubit de vânturi Mențiune - Doina Bogdan Licăr în pipă - rotocoale de fum sprijină norii Mențiune - Corneliu Beldiman în același geam - lumina candelei și floarea de gutui Etapa 79 - 25 V 2009 Locul I - Dan Norea ninge liniștit - în spatele dricului doar un câine șchiop Locul II - Virginia Popescu
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
ceea ce avem, iar pe aproapele ca pe noi înșine, vom fi foarte, foarte aproape de desăvârșire” (Gândind, mereu, mereu). ”Anotimpurile se succed greoi, împletind în jurul lor istorii uneori necunoscute, alteori de neînchipuit. Punem speranțe, făurim idealuri și totul depinde de acest licăr de viață din noi. Dacă ne-am cunoaște apusul zileleor, haosul ar fi de nestăpânit” (El, Mântuitorul preamilostiv). ”Ce-s fără Tine, Bunule Domn?/ Pulberea zilei în vânt/ O adiere înspre pământ/ Gând fără noimă” (Lacrimi n-ajung să mă
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
sau mai multe în aerul curat, reconfortant, în liniștea deplină din mijlocul naturii departe de tumultul citadin. Este un loc sfânt de meditație spirituală și relaxare trupească. De aici, ziua, zările se deschid către orizonturile îndepărtate, iar noaptea licuricii celești licăre nestingheriți sub vegherea atentă a astrului nopții, ca o cloșcă ce-și supraveghează atentă puișorii ce hoinăresc pe câmpul infinit al cerului... În noapte colindă peste înălțimi umbra lui Avram Iancu. De acolo, din cer, privirile sale se revarsă asupra
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
pentru congelare; în frigider, cele ce trebuiau păstrate la rece; iar micile daruri obișnuite pentru părinți, le așeză alături. După ce termină cu toate, ordonată și, totuși, grăbită, ridică acele daruri și le oferi personal, încântată și dornică să le vadă licărul plin de bucurie, de mulțumire și de bun simț din ochi... - Nu trebuia să te mai cheltui, iar, draga mea! o dojeni mama cu blândețe. Cred că este destul de scumpă..., dar este așa frumoasă! exclamă ea în timp ce privea rochița de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
la fel de tare așa cum făcuse și când intrase. Ceilalți se priviră în tăcere. - Hai, că nu mai are niciun haz!, zise Ursula lepădând bisturiul pe una dintre măsuțele apropiate. Ceilalți își întoarseră privirile spre mine. Ciudat, în loc să citesc ură, vedeam un licăr ce tindea să se transforme într-o atmosferă amuzantă. Și-ntr-adevăr, izbucniră într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca și cum ar fi făcut parte dintr-un ritual îndeobște cunoscut, își goliră paharele peste mine. - L-am botezat Ursula, l-am botezat!, ziseră
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Ca dintr-un taler miere - dulceață de grădină. Ființa ei e murmur de nuferi albi pe frunze, Tulpini ce la picioare, adânc i se închină. Înlănțuită-n flori - captivă-n răsărit, Pe -o scoică satinată ea tălpile-și așează. În licăr de smaralde, în adieri de-argilă, Zeița frumuseții din mare se-ntrupează. Corina Diamanta Lupu București 23 august 2013 Referință Bibliografică: NAȘTEREA LUI VENUS / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 966, Anul III, 23 august 2013. Drepturi
NAŞTEREA LUI VENUS de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362869_a_364198]
-
Dispare) (Scena se luminează treptat în timp ce EA, o femeie de vreo treizeci și cinci de ani, pătrunde din partea stângă. Este de statură medie, cu haine prăfuite, părul despletit și nearanjat, cu o privire în care se pot citi disperarea, dar și un licăr de speranță, pătrunde în încăperea unde este o masă din lemn, lângă care se află un scaun, un pat, iar în încăpere se pot vedea obiecte vechi cum ar fi: un aparat de radio, niște cărți, obiecte lângă un rucsac
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
câte o mantie neagră, apoi dispar prin plafonul încăperii. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Prin misterele nopții deasupra turnului celui mare al palatului tinerii își rotesc privirile de jur împrejur. Crestele munților se ridică misterioase din adâncuri către aștrii ce licăre neîncetat. PRINȚESA: Scumpule, vezi orizontul dinspre răsărit!? PALOȘ: Unde parcă munții nu se mai sfârșesc? PRINȚESA: Dincolo de crestele lor se află castelul contelui. În zborul nostru vei avea ocazia să asculți glasul vântului și vocea munților. Vei zări la lumina
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în fluviul Dunărea. În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucățică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică și n-o lăsa să iasă la iveală. După un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun și apărură niște luminițe, care
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
trăind în inima macilor, alergând printre vârste. În palmele tale, stânci și lumină, scări și comori de cenușă, țărmuri și dor... Arsura din glasul ei transmite arsura trupului lui. În matca pământului se zăresc flori roșii izvorâte din piatră, un licăr de speranță, apropierea inimilor, o sferă luminoasă în continuă rotire, două drumuri și două ajungeri. Delicat le e timpul! Ca o taină: deși în văzul vieții, în ochi, nimănui. Simți primăvara câmpului lor plin de flori? Ca și când ai fi îndrăgostit
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
vocea-i slăbește Să-i curme rugarea nicicum nu-ndrăznește. Aleargă-nlăuntru să-l caute pe sfetnic Și-l chiamă degrabă cu glas îndoielnic. Pe Prinț îl găsesc cu privirile treze Și mâna întinsă înspre metereze: - Acolo! Spre zare e-un licăr ce crește Și simte curajul din nou cum sporește, Căci zarea-i aduce imaginea dragă, Îi vin ajutoare, o armie întreagă. Sub ziduri se simte mișcare năucă, O strajă grăbește blestem să aducă: - Mărite sultan, vin urgiile-n spate! Poruncă
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În noaptea sfântă de Crăciun Privim timpul înapoi, de parcă, Am vrea să fim copii și-acum, În pacea lumii cea firească, Iar binecuvântarea îngerilor Pe Iisus să ni-l vestească. Licăr cu iubire și speranță, De copilărie, El, Iisus ne leagă- Fiul cel născut în fiecare iarnă, Cu bunici și vorbe de-mpăcare, Freamătul de rugă să-ntărească Încolțirea stelei binevoitoare. S-a născut,cu îngerii,Hristos, Să vegheze liniștea molcumă-
ÎN NOAPTEA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367892_a_369221]
-
fără noroc). Iar în final, abandonarea noastră de către Occident (din interese de joasă specie) la picioarele de lut ale uriașului sovietic.” (op. cit. p. 447) În lagărul-schit al captivității, dincolo de constrângerile exterioare și polare, în candela sufletului fiecărui prizonier mijea totuși licărul unei ancore, a unei speranțe. Poate că harul schitului mai împrăștia sacralitatea acelor ostenitori, înmiresmată de duhul trăirii liturgice. Pronia cerească încălzește sub aripile Ei procesul de remodelare și de renaștere interioară, a celor care nu abandonaseră lupta combativă și
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
fost ultima componentă a peisajului ce se mi înfățișa ochilor și primul unde am rămas cu gură căscată: deasupra bolta înstelată, am omis să va spun că localul se află într-o permanentă penumbră, bolta este fixată cu ajutorul stelelor care licăre trimțând lumina prin pulsații și este brăzdată de pulberi lumininiscente rămase în urma trecerii unor comete, întregul „univers” de deasupra are culoarea unui albastru închis, cu tușe rozulii și ud de pelteaua zorilor care se întrevăd la orizontul ceresc venind dinspre
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
oi un bătrân și un fluier - din satul de ieri... 29 Veche podgorie - și casa paznicului cu proptele 30 Convoi mortuar - ciorile din turlă gonite de clopot 31 iar lună plină- puii berzei deschid ciocurile larg 32 lotuși în amurg- licăr deasupra apei și dedesubt 33 maci la troiță chemându-și mama înapoi copilul orfan 34 ciocârliile scaldă zorii în cântec - melc pe cărare 35 noapte de vară - luna stă atârnată in ciocul berzei 36 o albină în miezul florii de
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
suflet. Poate, uneori, a scrie poezie pare a fi o simplă întâmplare, însă și în aceste condiții, cred că este o chemare tainică, de undeva de mai sus de noi, care ne aprinde flacăra dorinței de a scrie și întreține licărul cuvântului, gândim în alt mod, vedem cu alți ochi, auzim cu alte urechi. Bine ancorată în realitățile lumii de azi, prin poezie, autoarea mărturisește Îmi luai lumea în cap (p. 87) și călătorește pe tărâmuri noi, necunoscute: „Mă găsesc pe
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
grabă și spune - Ascultați-mă va rog, un moment fetelor! E important și te rog Deșire păstrează-ți cumpătul, când vei auzi ce am de zis! Cele două întoarseră mașinal privirile către Anca și în ochii lui Deșire apăruse un licăr de neliniște. Văzând această Maria Carla o cuprinse după umeri, protectoare. - Ce se întâmplă Anca? Întreabară ele. - Nu ghiciți cine e afară și ține casă sub observație. E chiar Marco. Cine stie de când o fi acolo. Eu tocmai l-am
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
suferință și durerea provocate de acei mârșavi violatori. Vor plăti! Pe rând, fiecare pentru ce-i făcuseră...Însă toate la timpul lor! Se întoarse deodată către prietenele sale și le vorbi cu voce calmă, resemnata cu privirile limpezite, fără acel licăr de neliniște de mai înainte, reușind să le uimească cu rapiditatea de a se metamorfoza, dominându-și emoțiile ce păreau să o copleșească ceva mai devreme. - Ce propui să facem Maria Carla?Te ascult,draga mea prietena și sunt gata
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]