713 matches
-
containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea privirea. Căderea încetinise, oprindu-se apoi de tot. Acum, o forță căreia nu i se putea opune îl trăgea tot mai repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la capătul digului. De acolo se puteau zări coasta cimitirului de pe muntele Montjuïc și orașul morților, infinit. Uneori eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi el. Aruncase șervețelul când își dăduse seama că ținându-și mâna apăsată pe față și îngreuna mișcările, acum sângele îi cobora liber pe față și pe gât și se îmbiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu minciuna, la fel cum dosul, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă privi uimit aproape un minut, fără ca eu să scot o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea, zise el. Nu prea știam de ce a spus asta, întrucât am avut senzația certă că am prins în ochii lui o licărire de recunoaștere. Nu mai cădeam atât de ușor pradă sfielii ca acum câțiva ani, așa că i-am zis: — Am văzut-o deunăzi pe soția dumitale. Eram convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ăsta. Era obscur, poate, dar mi s-a părut că-i întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui s-a ivit o licărire de sarcasm: — Mă tem că ți se pare condamnabil, nu? — Prostii, i-am răspuns prompt. Nu-l poți considera condamnabil pe șarpele boa; dimpotrivă, mă interesează procesele lui mintale. — Deci mă privești cu interes pur profesional? — Absolut. — Atunci e corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-am primit nici un răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era întuneric în cameră. Am putut vedea că e un fel de pod cu acoperișul mansardat și o licărire slabă, doar un pic mai puternică decât în bezna cea mai adâncă, venea de la o lucarnă. — Strickland! am strigat. Nici un răspuns. Totul, era într-adevăr teribil de misterios și mi s-a părut că Stroeve, aflat la un pas în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebat. A ricanat: „Mon pauvre ami“, mi-a spus, „se vede bine că habar n-ai ce înseamnă să fii artist“. Căpitanul Brunot se întoarse către mine cu un zâmbet blând și în ochii lui întunecați și buni era o licărire minunată: — M-a nedreptățit, căci și eu știu ce înseamnă să visezi. Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar Tiaré și-a scotocit buzunarul încăpător și a scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră, care probabil că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte În sus, de unde părea să vină o licărire. Trebuia să fi fost o torță sau o lumânare aprinsă la etajul superior. Străbătu coridorul aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură În ultima, cu daga În mână. Chilia nu era pustie. În picioare, rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
calmă, Aruncă lumină și sclipiri. Îmi vine al somnului fald, Prezentându-te pe tine pură, Cu zâmbet liniștit și cald, Aducându-mi în suflet căldură. Mai arunc peste poza ta o privire, Chipul tău mă impresionează, Cu zâmbetul o fină licărire, Eu te visez cu mintea trează. Referință Bibliografică: În liniștea nopții / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN LINIŞTEA NOPŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361438_a_362767]
-
undeva în acel templu de liniște profundă se mai bate tempoul unei fărâme de iubire. Acolo slab în străfundul inimii tale mai pâlpâie un felinar care să mă conducă spre tine. Spre noi... Așa , zi de zi te rog din licărirea unei scurte priviri să te deschizi că petalele unei flori și să lași acea scânteie slabă de lumină să dea foc felinarului și inimii tale ca să înceapă să pompeze imagini, gânduri, priviri,sentimente prin fiecare vena. Să se aprindă în
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
a propriei voci poetice. Admirându-l pe Sadoveanu, i-a făcut un frumos portret: „ E-n fața mea, cu părul din flăcări de zăpadă, cu ochii plini de pâcle și plini de-nseninări; o albă înflorire de vișini în livadă, minunea licăririi unei zări. Nu are nici o vârstă. În el sunt mii de oameni, și-ntr-însul anii proaspeți cu toții s-au păstrat ... ”. În iunie 1954, deci la absolvirea școlii, a fost angajat de către revista Contemporanul, apoi de Gazeta literară. Începând din toamna lui
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Articolele Autorului Mă îmbrățișează enigmatic timpul, acolo unde cerul se îneacă-n marea verde a frunzelor pădurii despletite din care orizontul nu se vede. M-atinge pe furiș lumina strecurată în ghicitoarea hieroglifelor barbare săpate necondiționat pe trunchiuri scânteietoare-n licăririle solare. Mă cheamă murmurând pădurea, cu mii de voci ademenindu-mă sfioasă, mă-ntind spre ea plutind prin frunze și, uimitor, simt c-am ajuns acasă! Referință Bibliografică: PĂDUREA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1537, Anul
PĂDUREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363013_a_364342]
-
din 05 august 2013 Toate Articolele Autorului CARE VÂNT? Care vânt a declanșat furtună? Scoțându-te din dulcea visare? Fiind cu tristețea împreună, Iar acum nu mai ai stare? Ce fel de Soare te-a dezghețat? Aducându-ți în suflet licăriri? Și care Stea te-a încântat, Aducându-ți in ochi sclipiri? Lasă-ți inima liberă să viseze, Să plece pe culmi de necuprins, Sufletul să se elibereze, Spre culmile acelea din vis. Referință Bibliografică: CARE VÂNT? / Mihai Leonte : Confluențe Literare
CARE VÂNT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362464_a_363793]
-
Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În infinitul temporal, secunda moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreagă și umplu spații din trecut dar clipa rece ce urmează îmi dăruiește conștiința îmi vărs o lacrimă pe vene să pot opri pulsul crescut cerșesc o pauză de-o clipă să pot să îmi
ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362469_a_363798]
-
Impact > Istorie > NICOLAE IORGA - OMUL POLITIC Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 144 din 24 mai 2011 Toate Articolele Autorului Prof. Gigi Stanciu, Colegiul Național de Arte ,,Regina Maria'' Constanța Motto:,, Dacă vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce pornește de la tine.'' N. Iorga ,, Cugetări'' Rezumat Activitatea politică a marelui savant a fost subînscrisă ideilor sale pe care le rostea răspicat în discursuri de o mare valoare oratorică. Nicolae Iorga a avut o
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
și anume: ,, Cine suntem? De unde venim? Incotr-o ne îndreptăm?” Am căutat în mintea mea răspunsuri la aceste întrebări din cărțile pe care pe atunci le citisem însă nu le aveam. Doar vagi idei ce nu îți ofereau decât câteva mici licăriri despre ce ar putea fi după moarte. Însă gândurile mi s-au oprit la o carte pe care începusem să o citesc pe atunci și anume Noul Testament, acolo într-adevăr se afirma cu certitudine că prin intermediul jertfei lui Hristos orice
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]
-
sucești, tot îți coace ea o furtună până la urmă ... Ca Lolita mea, de pildă, uite, cutreieră bazarul, cofetăriile, saloanele de frumusețe, te lasă s-o aștepți cu năduful adunat în gâtlej și, când dă Domnul să se întoarcă, o singură licărire de nemulțumire să-ți vadă în ochi, că-ți deșartă în obraz tot burduful lui Eol. Făcea ce făcea și aducea vorba de nevastă-sa, o chema Lola, îmi explicase, dar el o dezmierda zicându-i Lolita. Aha, observasem eu
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, fiindcă în ritmul acesta peste câteva sute de ani nu vom mai fi nici amintire! Târșeloși, jalnici ce sunteți! Aici ochii stinși ai Supremului Vampir Arab, avură o licărire sumbră, iar vocea sa hârâită rosti cu viclenie: - Dar Înălțimea Ta cum te descurci? Că, după cum vedem, deși ești veteran, arăți încă tare bine și în putere. Sper să nu ne fitilești cu aiureala aia cu fondul genetic, cu românul
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
gângurind a prunci. O simfonie de dragoste necoaptă plutea în aerul cu sărutări de miri.Din loc în loc vedeai exersându-și zborul amorțit de ospățul iernii,tot felul de insecte,mândre de fâlfâitul cu care îngenuncheau măreția aerului.Peste tot licăriri de fire înverzite își țeseau habotnic arborele genealogic,în care aveau să-și lase cu mândrie,nașterea,adolescența și moartea.Mlădioase,florile încercau cu atingeri măiestre,ca petele lor de culoare să nu estompeze tăcerea semințelor ce le dăduse viață
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
PE VENE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013. În infinitul temporal, secundă moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreaga și umplu spații din trecut dar clipă rece ce urmeaza îmi dăruiește conștiința îmi vărs o lacrima pe vene să pot opri pulsul crescut cerșesc o pauză de-o clipă să pot să îmi
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
să nu devin inconștient și sper să readuc o rază în locul nopții și al lunii ... Citește mai mult În infinitul temporal, secundă moare violentabisul stării de refugiu se adâncește obsedantun strigat dur , de disperare trezește mușchiul somnolenteu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreaga și umplu spații din trecutdar clipă rece ce urmeaza îmi dăruiește conștiințaîmi vărs o lacrima pe vene să pot opri pulsul crescutcerșesc o pauză de-o clipă să pot să îmi salvez ființaeu voi
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
gol! Din cer fulgi albi, mici fluturi, pluteau deasupra acelor umbre imbinate, Un dans ușor sub palide acorduri, suave ritmuri prin care mă privesc intens și rugător cerându-mi aprobarea. Zâmbesc privindu-i regăsiți, înconjurați de razele de lună, de licăriri de stele, Tacit le-aprob plecarea, depărtarea și prelungirea spre templu... În fond e umbra-mi dragă, dublura mea, redată, doar simbolic, în această viață! * Suflet ... Veșnic ... Dincolo de ... Regăsire ( ebr.) Referință Bibliografică: DESPRINDEREA UMBREI MELE / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
deschis orizonturi nebănuite, a declanșat în mine resorturi de care nu m-aș fi crezut în stare, frisonul morții avusese iată o formă atât de domestică, prietenoasă și aparent tentantă. Se produsese cumva, pe nesimțite și negândite, acel flash de licăriri ascunse ce așteptau să irumpă lumină clară și nețărmurită, să cuprindă lumea căreia urma să-i ridicăm vălul „secretelor” și să-i expunem dedesubturile și întunericul ungherelor care ne țintuia într-un șir consistent de interogații și răspunsuri. Auzind eu
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
ridică privirea extaziată spre Matei, iar acesta, mulțumit, zâmbi. - Unde sunt? - Cine? - Părinții dumitale... - Astăzi se împlinesc șapte ani de când ei nu mai sunt printre noi. - Îmi pare rău, se întristă Henri. Și-l privi curios pe Matei în ochi. Licăririle acestuia din privirile albastre se stinseră o secundă atunci când pomeni de moartea părinților săi, dar își reveni repede. Se uită cu simpatie la fotograf. O simpatie pe care Henri o simți că fiind reciprocă, izvorâtă subit din adâncul sufletului. - Cum
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]