437 matches
-
așa că traducerea era scurtata, și nici nu trebuia să ridice cititorului de ocazie dificultăți de înțelegere, așa că era adaptat la limbajul considerat accesibil. În plus, traducerea era uneori ad usum delphini, adică epurata de expresii care în epoca treceau drept licențioase. Într-un român tradus în anii 1960, în loc de gay (știți ce înseamna), traducătorul a pus gai (vesel, în limba lui Gide). Disputa de astăzi a condus la inaugurarea unor serii polițiste în care traducătorii respectă originalul, atât ca dimensiuni, cât
Cum traduc francezii () [Corola-journal/Journalistic/4154_a_5479]
-
o vreme încoace, și-a sincronizat versurile cu calendarul unor publicații săptămânale (ca România literară sau, mai apoi, Suplimentul de cultură), asupra lui a început să planeze suspiciunea că ar fi industrios. Pe deasupra, o serie de poeme în registru gracil licențios (concepute cu ani în urmă, dar publicate abia acum) i-au făcut pe destui să ridice, pudic, din sprâncene. Ca și cum acele cuvinte, dinafara dicționarului explicativ, e drept, fuseseră inventate de Brumaru ! Explicația pe care o găsesc eu acestei stări de
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
o singură dată la TV un fragment dintr-un monolog al lui despre multinaționale și strategiile lor găunoase și rămăsesem oarecum șocată de amestecul de rigoare jurnalistică cu care își expunea argumentele și sarcasmul viu, condimentat pe alocuri cu expresii licențioase, plus pitorescul temperamentului sau - el e așa, un fel de TAZ, diavolul tasmanian, care proferează adevăruri incomode prin piețe publice și pe scene improvizate, sau printre spectatori, în impresionante săli polivalente pe care le umple mereu pînă la refuz, cu
Despre societatea civilă din Italia, schimbări și Nicușor Dan by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18931_a_20256]
-
zi a anului vor avea un an cu evenimente triste. Cine este politicos și manierat de Anul Nou va fi tot timpul așa, de aceea se spune că în noaptea de Revelion trebuie evitate atât discuțiile în contradictoriu și limbajul licențios sau brutal, cât și povestirile cu fantome sau morți. În afară de faptul că nu sunt deloc plăcute, acestea atrag și ghinionul. Despre copiii născuți pe 1 ianuarie se spune că vor avea noroc toată viața. De asemenea, se mai spune că
SUPERSTIŢII şi OBICEIURI de Anul Nou! Dacă vrei un 2017 perfect, află ce trebuie să faci şi ce să nu faci, în ultima zi din an şi în prima din cel nou [Corola-blog/BlogPost/92849_a_94141]
-
apărea tot timpul în ziar, milita pentru interzicerea băuturii în ținut, încerca să-i împiedice pe negri să voteze, încerca să scoată din biblioteci Pe aripile vântului din cauză că o citea atâta lume și el știa pur și simplu că e „licențioasă“. Cineva a trimis o scrisoare ziarului întrebând dacă domnul Watkins a citit vreodată cartea, iar domnul Watkins i-a răspuns că nu, nu s-ar coborî niciodată la un asemenea nivel, că „știa pur și simplu“ că e o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
2014, cu o frumoasă carte de poezie intitulată ”IMN IUBIRII”, BORIS IOACHIM ”scoate” la înaintare, de această dată, un roman cu temă cazonă, rememorând amintiri din timpul efectuării stagiului militar. Abundența de personaje, situații și întâmplări limită, coloritul viu (ușor licențios) al vocabularului, toate au menirea să reconstituie autenticitatea scrierii în sine. Naturalețea derulării secvențiale a romanului și logica structurării construcției epice, probează calitățile de prozator ale scriitorului botoșănean. Atât romanul, cât și personajele sale (Tiberius, în speță), amintesc de bravul
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
le umple cu filosofie de cea mai bună calitate. După mine, Theodor Răpan este unul dintre cei mai frumoși sonetiști ai Literaturii Române! Într-o lume în care abundă versul fără cap și coadă, unde postmodernismul liric mustește de expresii licențioase, poemele lui Theodor Răpan sunt mostre de artă literară unde Poetul, pudic, sensibil și măiestrit, oficiază, în numele înțelepciunii universale și al artei autentice - Poesia! Poet care nu s-a dezis nici o zi din viața sa de creator, scriitor haric și
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
nimică, cătră (către), viers, nouri, ș.a. Poate că cititorii simandicoși vor strâmba puțin din sprâncene, aceste versuri părându-li-se depășite, oarecum desuete, de o anume vetustețe, comparativ cu poezia modernă, jefuită de imagine și de metafore, bazată pe limbaj licențios și pe atitudini de frondă. Parabola turnului construit anume pentru retragerea din lume și contemplarea ei de la distanță, atestă mitul poetului înstrăinat de lume, retras în turnul de fildeș pentru a-și desăvârși opera. Este jertfa pe care o cere
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Adjud, are însușiri preponderente din prima etapă istorică. Se distinge încă de la început, printr-un bogat material epic recoltat și selecționat din realitatea contemporană în devenire, centrat pe tema “dragostei” într-un context școlar - liceal, ocolind cu precauție căderea în licențios. Este o ficțiune verosimilă, deși are și părți ca : obiceiuri sociale, proverbe, dictonuri, situații economice și politice, scene rezultate din viața școlilor, descrieri de peisaje etc, care sunt în esență semificțiuni. Putem spune că este o ficțiune obiectivă, verosimilă dar
IASI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349844_a_351173]
-
către producții cu violență și sex în exces, pe de altă parte, acum nu mai poate fi strunit monstrul creat (asemeni lui Frankenstein...), fiindcă publicul contemporan cere tot mai mult aceste ingrediente. Introducerea scenelor de sex explicit sau a limbajului licențios nu constituie niciun fel de garanție pentru valoarea artistică (dimpotrivă, o distruge), dar asigură mulți cumpărători sau plătitori de bilete. Câteodată mă și mir. Atât de obsedați sunt unii? Promovarea violenței o găsesc, de asemenea, absurdă. De parcă nu am avea
ARTA CERE SACRIFICII, DAR NU TREBUIE SĂ ADMITĂ COMPROMISURI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350223_a_351552]
-
Crimă și pedeapsă” ale lui Fiodor Dostoievski. Cât conflict! Câtă durere! Câtă nebunie în aceste romane de excepție! Dar nimic din cele „înfierate” anterior. Nu, „Scorpionul” (după zodie) Dostoievski nu și-a folosit veninul ca să otrăvească, nu a introdus pasaje licențioase sau de o violență extremă pentru a-și impresiona cititorul, ci a recurs la un argument mult mai subtil: a mers la esențele creației artistice adevărate. La fel și Julio Cortazar, și Virginia Woolf, și Aldous Huxley, și alții. Știu
ARTA CERE SACRIFICII, DAR NU TREBUIE SĂ ADMITĂ COMPROMISURI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350223_a_351552]
-
scrisul dintr-o altă perspectivă. Una trăită de noi toți. Doar că nu toți îi dăm aceeași importanță. De câțiva ani încoace, mă gândesc de multe ori dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
stingă. Poeta a ales versul clasic și, în cadrul acestuia, specia sonetistică, atât de riguroasă structural, dar cu atât mai inefabilă, un act curajos, într-o vreme când tinerii se lasă învinși de noile structuri apoetice, un fel de bâiguieli confuze, licențioase și dezlânate, în care ritmul, măsura, rima, semnele de punctuație sunt neglijate în favoarea limbajului vulgar, scăpat din frâie (dar atât de gustat!), de tineri din ce în ce mai năimiți și tulburați de ispitele clipei. Conștientă de darul său creator, Alexandra Mihalache îl pune
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
mea puțin cazonă, / Geloasă e pe leafa mea / Că e subțire, e mignonă / Și pentru că trăiesc cu ea.” (Gelozie). Se remarcă un oarecare erotism în unele epigrame cu tentă amoroasă, și e firesc. Însă acestea nu ating vulgarul ori limbajul licențios, ci rămân la stadiul de poeme de dragoste bazate pe sugestie, pe înțelesuri ambigue, pe metaforă și pe alte mijloace stilistice, ceea ce nu pare exagerat sau supărător, ci estompează înțelesul erotic. Epigramele mai licențioase sunt, probabil păstrate pentru ședințele de
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
acestea nu ating vulgarul ori limbajul licențios, ci rămân la stadiul de poeme de dragoste bazate pe sugestie, pe înțelesuri ambigue, pe metaforă și pe alte mijloace stilistice, ceea ce nu pare exagerat sau supărător, ci estompează înțelesul erotic. Epigramele mai licențioase sunt, probabil păstrate pentru ședințele de cenaclu, între colegi de condei. Ele mai degrabă stârnesc zâmbete cu subînțelesuri. Umorul e de multe ori livesc, bazat pe jocuri de cuvinte și paradoxuri, cum e acesta: „Ecologică”: „Prin pădurile alpine, / Cu puștoaice
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
alții dar totdeauna aceiași. MDP: Simt un mare dezgust pentru lumea literară de astăzi, pentru mizerabilii și pornografii boemelor literare, premiați și susținuți de instituțiile statului.. Dumneavoastră? ILIE MARINESCU: Trăiesc același sentiment de frustrare și mă feresc să folosesc cuvinte licențioase, când constat, la fel ca și dumneavoastră, că în literatură sunt promovați, premiați, adulați cei care au dat condeiului conotațiile cele mai obscene. Este și motivul pentru care am acceptat acest interviu, deoarece am considerat că doar așa poate cu
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
alții dar totdeauna aceiași.MDP: Simt un mare dezgust pentru lumea literară de astăzi, pentru mizerabilii și pornografii boemelor literare, premiați și susținuți de instituțiile statului.. Dumneavoastră?ILIE MARINESCU: Trăiesc același sentiment de frustrare și mă feresc să folosesc cuvinte licențioase, când constat, la fel ca și dumneavoastră, că în literatură sunt promovați, premiați, adulați cei care au dat condeiului conotațiile cele mai obscene. Este și motivul pentru care am acceptat acest interviu, deoarece am considerat că doar așa poate cu
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
virtuți indubitabile, vorbesc premiile enumerate deja de noi, despre poetul Luca Cipolla vorbesc versurile pe care le caligrafiază cursiv, într-n limbaj desferecat de rugina conveninețelor. Deși tânăr încă, nu se lasă atras de sintagmele mai mult sau mai puțin licențioase, care, în opinia majorităților scriitorilor juni de pe Mapamond, fac sarae și piperul Poeziei actuale. Luca Cipolla își convinge cititorul cu talentul său, scrie versuri cu impact emoțional dublat de filosofia interesantă a un ui ins care vede lumea literară dinsrte
ITALIANUL LUCA CIPOLLA ŞI MARE SA DRAGOSTE PENTRU POEZIA DANUBIANĂ de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352139_a_353468]
-
de Einsteini, batalioane de Newtoni, mii de Bette Davis vor lucra în supermagazinele viitorului, milioane de Garry Cooper și Charles Boyer se vor întîlni la porțile fabricilor cu armate de Sharon Stone și Cindy Crawford. Pe Thomas îl amuzau expresiile licențioase, prin care își sugera obsesiile sexuale și se tăvălea de unul singur de rîs, cînd avea impresia că a atins maximum de subtilitate. Ha, ha ! făcea el. Îi și văd, domnule, tăvăliți în valuri de șpan, într-un voluptos orgasm
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
eterni, ne vom naște în eprubete și fiecare generație va reinventa locomotiva cu aburi și masturbarea intelectuală ... Thomas avea un fel de răutate, cînd îl apuca, dar era frumos în furia lui rece și inutilă. Scotea din adîncul memoriei mlaștini licențioase pentru auditoriul de circumstanță, pentru că ținea discursuri pentru el însuși, cei din jur erau enzimele fără de care nu s-ar putea prepara laptele bătut - eternele cărămizi, din care este construită lumea, au nevoie de mortar, nisip și var, apă și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
lesă, burdihanul înainte, pantalonii mulați pe coapse îi intrau între feșele piftioase (am inventat un cuvînt!, dar asta e nimic față de cuvîntul inventat de domnișoara de la mezeluri, care mi-a zis că o să-mi felieze parizerul! și eu care gîndeam licențios!); în cealaltă mînă avea o undita. Madam Jorjet pescuiește broaște. Agață o frunză în cîrlig și le întărită pe orăcăitoare. Cînd prinde o broască, țipă fericită, excitata, răvășita de invazia hormonilor libidinoși și copiii dau grămadă peste ea. O înghesuiesc
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
Adjud, are însușiri preponderente din prima etapă istorică. Se distinge încă de la început, printr-un bogat material epic recoltat și selecționat din realitatea contemporană în devenire, centrat pe tema “dragostei” într-un context școlar - liceal, ocolind cu precauție căderea în licențios. Este o ficțiune verosimilă, deși are și părți ca : obiceiuri sociale, proverbe, dictonuri, situații economice și politice, scene rezultate din viața școlilor, descrieri de peisaje etc, care sunt în esență semificțiuni. Putem spune că este o ficțiune obiectivă, verosimilă dar
ROMANUL PARFUM DE ORHIDEE, AUTOR VIRGIL STAN: NOTE DE LECTOR: PROF. UNIV. DR. MIHAI PĂSTRĂGUŞ [Corola-blog/BlogPost/370544_a_371873]
-
simți tu, pentru a o putea transmite semenilor: „... este o formă vitală de respirație, de supraviețuire sufletească...Am simțit că nu aș putea profesa artistic cu determinare materială, m-aș sufoca.” ( Daniela Bejan, poet- Piatra Neamț-România) . „Lucrări cu caracter vulgar, licențios, pornografic, s-au scris de când lumea. Dacă unii, acum, își revarsă frustrările în scris, exacerbat, într-un stil neacademic, șine de un trend, de o modă, după ce literatura a fost ani de zile cenzurată. (...) sunt teribilisme ivite din nevoia de
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]