661 matches
-
mîhnit de spectacolul denigrării prietenului Nichita: gloriile comuniste, la colț de literatură! Pentru scriitorul român, calamitatea e invidia. Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un ticălos, Preda un corupt, Sorescu un oportunist. Și-s numai cîteva dintre "pierderile colaterale" ale revizuirilor. Ce Sfîntu Petrache Țuțea! Buzura? E nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stilul grosolan vehement practicat de revista Săptămâna (și, ulterior, de România Mare), Florin Iordache face aluzii nerușinate la una dintre cele mai demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru a atrage atenția asupra lor. Este ca și cum ar face mereu cu ochiul cititorilor: „Cică MICROBISTUL Gică / Ducea lipsă de păpică. / Și l-a rugat pe PATRON / Să îl lase pe gazon. / Rony privea din TRIBUNĂ / La «văcuța-cea-nebună», / Necunoscând că licheaua / A vândut meciul cu STEAUA.“ Între gratuitatea fermecătoare a fabulei lui Urmuz și stilul tendențios în care își compune autorul de azi fabulele este o deosebire ca de la cer la pământ. Cartea lui Romulus Sălăgean este antipatică și prin altceva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
n-am suferit. M-am gîndit la tine. Dar tu ce experiență ai trăit? Prima dată a fost fiul unui bogătan. Doream să fiu bogată. A doua oară a fost cu taică-su. Cuum? Așa. Cînd m-am lămurit ce lichea este fiul am dorit să las o mare dihonie în familia lor. Așa că... Taică-su era alt aluat. Și? Acum sînt bogată, independentă. Încă vă mai întîlniți? Din cînd în cînd. Dorinel simte că inima sa a crăpat, că sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
e mâna unei spurcăciuni cu ștate vechi în mănăstire. Ilarioane, Gherasime, unde crucea mami voastre sunteți, curvelor? Veniți la tata să vă mulțumească! Veniți, Dumnezei mamei voastre de lepădături! Ioane, tu ai oploșit în mănăstire o gașcă de golani, de lichele, de bandiți! Spune-mi cine-i nenorocitul! Spume-mi, Ioane! Așa a vrut Dumnezeu să fie, părinte stareț, așa a vrut Maica Domnului. Ne-a pedepsit pentru toate fărădelegile noastre, pentru toate necugetările, pentru toate păcatele Domnul ne-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câți or să se mai prindă! Găsesc eu unul pe care să-l albesc bine, iar de nu, în curând vine schimbarea; ăștia din Convenție par mai democrați și mai puțin unși pe bot. Dar dacă dihorul schimbă scorbura? Dacă licheaua sare în altă barcă? Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul! Acum purtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seama de situația în care se aflau... * * * Un manelist răgușit, puțin amețit și cu salivă pe buze, împreună cu o colegă tabagică, ambii cu privirea vidă, interpretau obsesiv aceeași strofă a unui posibil șlagăr: Haide Escu la putere!/ Scapă țara de lichele!/ De coirupți și marii hoți,/ Să dai de pământ cu toți! Și întreaga comédie se derula ca urmare a promisiunilor ferme de la marele miting electoral că spolietorii de țară, jefuitorii mari și mici, fără excepție, vor fi deferiți justiției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai zici! Dar n-a lipsit mult... Măcar știi ce hram poartă? Mai nimic... Atâta doar că zicea că-i în ultimul an pe la Drept, dar fără să mă convingă în vreun fel... Ăsta o fi vreo pușlama sau o lichea de bani gata! Evită-l și atât! Iar dacă insistă, anunță-mă pe mine, că-l vom castra numaidecât pe cocoșel! Indiferent al cui o fi! Că unii muncesc de nu-și văd capul, iar alții huzuresc și-și bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de dragoste. Atunci, pentru prima oară în viață, ca un ticălos ce sunt, l-am invidiat puțin pe dragul meu Ucu, prietenul care, din depravat de top ce eram, m-a transformat în pușlamaua cea mai periculoasă a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se încheagă din viziunea Povestitorului din Craii de Curtea-Veche pare să-i conteste lui Pirgu orice urmă de apartenență la filozofia dandy. Să ne reamintim. Știm că apariția lui Pirgu la masa crailor îi repugnă Povestitorului, care-l consideră "o lichea fără seamăn și fără pereche", cu "suflet de hengher și de cioclu. De mic stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii", cu "o atragere bolnavă numai pentru ce e murdar și putred". Povestitorul este nevoit
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Am remarcat acuratețea anunțurilor: "oraș București, județ București." Un ziar cândva faimos, Universul. Aici titlurile sunt rimate, nu ne-am dat seama dacă anume sau din întâmplare: "Spor de zbor pentru judecător". Sau: Și popa și turnător" sau "Apel către lichele și slugile lor". Am putea continua, dar tabloul grădinii presei e, credem, îndeajuns de sugestiv. Data viitoare când o să-i vină rândul, Cronicarul va reveni la Lettre internaționale, Dilemă veche, Dilemateca, Idei în dialog etc. Fără supărare! Antologica Un interviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
Roxana Covrig Primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, i-a dat o replică dură lui Mihai Răzvan Ungureanu. "Mihai Răzvan Ungureanu jignește în mod incalificabil, pe pagina lui de fb, orașul Craiova și cetățenii săi. Această lichea chiar a condus România, în epoca Băsescu, îndeplinind funcția de premier. Îmi amintesc că și Boc, într-o emisiune de televiziune, mi-a adresat cuvinte urâte referitoare la craioveni. Nu mă miră că românii au dus-o atât de prost
Lia Olguța Vasilescu, atac la MRU: "O lichea!" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78932_a_80257]
-
mânuit cu o îndemânare, demnă de o cauză mai bună, Securitatea, brațul înarmat al partidului comunist, a fost frica. Ea luase forma unei adevărate psihoze și a născut monștri: copii care și-au turnat părinții, oameni cinstiți care au devenit lichele, prieteni care s-au transformat în dușmani, victime care s-au metamorfozat în călăi. Primul mare înfricoșat în cartea lui Florin Constantin Pavlovici este însuși autorul: "Securitatea băgase atâta spaimă în mine, încât orice posibil contact cu ea mă scotea
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
tratat în linii prudente, tincturat de scepticism. Astfel că rațiunea reușește a ține în chingi revărsarea informului, mărginit prin-tr-o liniatură explicativă: "Toate obiectele picură o ceară înăuntrul lor / ca și cum un suflet ascuns / se îndrăgostește fără să mărturisească // Dintre lipitori și lichele saltimbanci oratori / dintre vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
S-a întors după un timp încruntat. Nu-l întreba nimeni nimic. Și la un moment dat a zis: Uite mă băieți ce s-a întâmplat. Sunt foarte enervat. Mi-a scăpat filmul din mână. Eu am vrut să fiți lichele, mă, dar sunteți atât de simpatici. Când a ieșit filmul, i-au cerut să schimbe două secvențe, iar Pintilie nu a schimbat nimic. A fost băgat la cutie și a ieșit după 89 și a făcut cariera pe care o
Mircea Diaconu, despre spectacolul care a bulversat lumea teatrală din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/76221_a_77546]
-
pedante gesturi de politețe. De ce nu spunem ce au făcut? De ce îi lăsăm să creadă că istoria nu le va consemna mizeria morală pe care au întruchipat-o în timpul dictaturii proletare? De ce să-i facem să creadă că Apelul către lichele nu i-a privit și pe ei? În speranța că Boia ne va vindeca de acest orb al omisiunii retrospective, să-l lăudăm pentru scrierea unei cărți de pe urma căreia va avea de pătimit.
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
pretins prinț”, „ins care se crede prinț”), dar și pe conotațiile balcanice ale termenului (asocierea cu alte turcisme din sfera corupției și a decăderii) și chiar pe forma feminină, care intensifică valoarea negativă a insultelor aplicate cu precădere bărbaților (haimana, lichea, hahaleră etc.). Cred că termenul nu și-a epuizat niciodată potențialul ironic, chiar dacă dicționarele noastre moderne (DEX, DU, DEXI) îl înregistrează, sec, între arhaisme (și Emil Suciu, în Influența turcă asupra limbii române, II, Dicționarul cuvintelor românești de origine turcă
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
înțelegerea grecilor: ei sunt datori cu mai multe morți, ideal fiind ca întrupările să fie cît mai puține și cît mai scurte, spre a atinge cît mai repede starea de puritate a sufletului. Tocmai de aceea e neconvenabil să fii lichea, de vreme ce decesul nu e o scăpare din lumea asta. Te vei întoarce și o vei lua de la capăt, cu deosebirea că vei purta stigmatele faptelor de dinainte. În fine, există mai multe variante de relatare a aceleiași morți, istoricii contrazicîndu-se
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
decomunizarea nu și-ar avea rostul, mai ales în condițiile în care n-avem voie să generalizăm, condamnând categorii și nu indivizi reali. Michnik l-a acuzat explicit și pe Gabriel Liiceanu de a fi scris în 1992 „Apelul către lichele” bazat pe o discriminare inacceptabilă. Mi-a stat pe limbă să-l întreb pe Michnik mai multe lucruri. Procesul de la Nürnberg a fost un mit, vorba lui, nu a mea, sau a fost începutul denazificării? A fost, de 66 de
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
rectitudinea cumva ireală a discursurilor sale despre obsecviozitățile din spațiul literar, cu extensii la zona politică, socială, economică, morală etc. Radu Ioanid citează câteva din frazele explozive rostite de Tudoran la Colocviul de la Iași: „La noi se îngăduie prea mult lichelelor... poezia patriotică este talanga la gîtul adevăratei poezii... nu avem nevoie de conștiințe în curs de dezvoltare...” (p. 25). Disidentul Dorin Tudoran își caută dreptatea în instanță; îi prezintă direct lui Ceaușescu nedreptățile ce i se fac; protestează virulent pentru că
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
toate/ Și mai bune si mai rele/ bune - rele/ Și închisori si libertate/ Și am putea/ Și nu se poate/ Și ruina si cetate,/ Genii mari si frunți tembele/ Vânt ce sta și vânt ce bate,/ Și martiri dar și lichele,/ Nedreptate și dreptate/ Si-a putea și nu se poate/ Și noroi și stele. Relația tată-fiu este, poate, cea mai puternică dintre legăturile de familie. Tata este pentru mine mai mult decât model și mentor, este rațiunea principală de a
Andrei Năstase: Vă înțeleg teama. Tata este prea respectat și iubit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33145_a_34470]
-
e necruțător cu strategia lor. Lipsite de orice doctrină, politicienii încearcă să-și câștige aderenți. Nu există nici o excepție. La fel de ticăloase sunt atât formațiile de dreapta, cât și cele de stânga. "Lichidarea care profită de pe urma oricărui curent politic sau spiritual... Licheaua care este patriotică sau marxistă, după cum bate vântul... Fiecare partid este hotărât să predice un "românism" mai mult sau mai puțin atenuat, un "socialism" mai mult sau mai puțin sincer. Aceste partide sunt gata să înfăptuiască anumite reforme pe care
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
în cămașă verde un teribil legionar - după ce în 1938-1939 fusese la Paris agentul Siguranței, trimis tocmai ca să informeze despre activitatea legionarilor." ș14 iunie 1946ț în țară și străinătate, această cohortă de nemernici, "bravi români" era alcătuită din ratați, oportuniști și lichele, bețivi și fioroși semidocți. Desprind un scurt fragment dintr-o altă însemnare inedită a lui Eliade, datată 25 august 1946: "Toți miliardari, toți energici, amorali eroici - așa cum se cuvine la creația unei noi clase domnitoare de mâine: comunistă sau național-țărănistă
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
și să mănânce fecale, așa cum s-a practicat la noi, în lagărul meu de la Ocnele Mari, la Pitești și Gherla." Cunoscutul portretist, foarte caustic, din Memoriile mandarinului valah e de regăsit și aici, atras iarăși de mai vechii "clienți": Sadoveanu, "licheaua nr. 1 a României și a Republicii Populare Române", Arghezi, "licheaua de presă", care nu punea mare preț pe convingerile politice, căutând redacția care-i oferea onorariu mai consistent. Era "ca o căpușă și ca o lăcustă". Acum, e de
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
lagărul meu de la Ocnele Mari, la Pitești și Gherla." Cunoscutul portretist, foarte caustic, din Memoriile mandarinului valah e de regăsit și aici, atras iarăși de mai vechii "clienți": Sadoveanu, "licheaua nr. 1 a României și a Republicii Populare Române", Arghezi, "licheaua de presă", care nu punea mare preț pe convingerile politice, căutând redacția care-i oferea onorariu mai consistent. Era "ca o căpușă și ca o lăcustă". Acum, e de remarcat că autorul distinge între publicistul afacerist, fără nici o morală, și
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]