1,342 matches
-
vrăjitoarele acelei țări (și nu erau puține vrăjitoarele, căci acea țară era mare și Întinsă), ca să petreacă, căci una dintre suratele lor născu o fetiță dolofană, căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
arătă o sticlă transparentă plină cu lichid: aceea era puterea lui.În fiecare seară leul bea câte o gură de putere, ca să fie În formă a doua zi.Iar ghepardul ce avea de făcut?El trebuia să păzească sticluța cu licoare ce-i dădea putere regelui. Ghepardul promise că va păzi clipă de clipă sticla și că nu se va pierde nici un strop.Însă Îndată ce leul se depărtă, În mintea vicleanului ghepard apărură gânduri necinstite.Se gândi că mai bine ar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Ghepardul promise că va păzi clipă de clipă sticla și că nu se va pierde nici un strop.Însă Îndată ce leul se depărtă, În mintea vicleanului ghepard apărură gânduri necinstite.Se gândi că mai bine ar fi dacă ar fura el licoarea și să bea În fiecare seară câteva picături, ca să devină cel mai puternic animal din junglă, toate celelalte animale s-ar teme de el și l-ar asculta supuse, că altfel...Unde mai pui că dacă puterea ar fi a
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și stătu liniștit cu fața în sus. Parcă îi trecuse amețeala și foamea îi dădea ghes. Atunci apăru, ca din pământ, Carmen. Ți-am adus niște lapte cald, o să-ți facă bine. Bău, era cald și bun, cea mai minunată licoare pe care o băuse vreodată. Îi cam tremura mâna, așa că, cu grijă, Carmen începu să-i maseze brațele și palmele. Încet-încet își revenea, o moleșeală plăcută îl cuprinse și adormi. Poate numai ațipise, dar, când se trezi de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
intrarea celui de-al doilea narator în scenă, superior informațional primului (Utterson). Langou lasă post mortem mărturia scrisă a episodului infernal, de medicină transcendentală, la care a asistat forțat de dl. Hyde, apărut brusc și în existența sa. Bînd o licoare preparată ad-hoc, din sărurile ordonate anterior de un bilet straniu al lui Jekyll, acesta trece printr-un terifiant proces de metamorfoză-alchimică, în urma căruia devine, instantaneu, sub ochii dilatați de spaimă ai lui Langou, chiar doctorul Jekyll. Utterson însuși, intrînd în
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
a ne elibera și, prin noi înșine ori prin alții, a atinge culmea aceasta a nebuniei - dincolo de logică și de realitate, - atunci e o beție și un cântec. O clipă singură e de ajuns ca să-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
din cel al receptării. E ceva americănesc în acest fel de a vedea lucrurile, chiar dacă, la o privire mai atentă, programul zilnic al autorului se dovedește extrem de încărcat: "Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. După ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
puterea, și destui alții dezamăgirea: "tristețea de a urmări tipăriturile zilei e întrecută de și mai trista durere de a spune adevărul". Dar, pare-se, mai celebrul demon al teoriei este urmat de un demon al criticii, îmbăiat într-o licoare amară, care-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența de a capitula doborât de satisfacție? - pot fi siguri că tristețea criticului e un
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
nouă, pe care nu le-a văzut încă nimeni la față. Mere vopsite: "Mere vopsite în verde/ pomădate cu roșu/ să pară pârguite amintiri// Fericirea a fost/ și nu va reveni curând.// Fum guraliv -/ o hrană pe-nțelesul tuturor/ o licoare accesibilă - aproape hap./ Cât de greu este bănuțul acesta,/ Doamne, m-au cocârjat cu saci de libertate/ cu multiple luări de poziții!// Cine să-mi schimbe lespedea și bandajul?/ îngerul erodat și cununa de marmură?/ De pe alee vin voci fără
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
URSS la 400 de metri spate, n-a pus picătură de alcool în gură. A băut însă toate poțiunile pe care i le-au dat doctorii sovietici în cantonamente. Deși aceste poțiuni n-aveau un gust la fel de bun ca al licorilor pe care le dădeau medicii germani înotătoarelor din RDG - de ajunseseră săracele să se bărbierească de două ori pe zi -, aveau totuși suficiente puteri magice cât să-l facă să câștige câteva zeci de medalii și o diplomă de inginer
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cules-o dintr-un film). Directorul festivalului de la Sibiu, cunoscutul Constantin Chiriac, Îmi povestește, seara, la o masă, că soția lui pleacă anual În VÎlcea, unde au o livadă, să facă...țuica festivalului! Nu multă, cam la 500 de litri... Licoarea asta Înfrățește participanții (nu mulți, cam la 800), care...beau pe aceeași limbă... Montez o piesă la un teatru aproape de București. Cum nu am pe nimeni În oraș și cum condițiile de cazare oferite, În instituție, nu-s pe stilul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vă vorbeam. Fiți binevenit în casa noastră. Luați loc colea, în capul mesei, și pe mine vă rog să mă iertați, dar eram în drum spre beci, unde am de săvârșit un adevărat ritual în fața unui butoi care își sloboade licoarea doar când știe că avem un oaspete de seamă - a glumit învățătorul, îndreptându-se spre ușă. După câtăva vreme, s-a întors, purtând triumfal o bardacă pântecoasă, pe care a așezat-o în mijlocul mesei. Costăchele, dragule, am să te rog
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de sănătate cele ulcele ce stau îmbufnate pentru că nu sunt băgate în seamă. Apoi s-o rugăm pe doamna învățătoare - așa îi spunea bătrânul întotdeauna soției sale față de musafiri - să ne omenească cu ceva de-ale gurii. După un timp, licoarea parfumată din ulcică a topit timiditatea inginerului. Iar Costăchel a făcut anunțul: Acum să vă spun de ce se află domnul inginer Cicoare aici. După ce Costăchel a terminat de povestit motivul pentru care l-a invitat pe agronom, învățătorul a rămas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ne aduci două cafele. Fata dispăru precum o umbră pe ușa pe care intrase. Directorul deschise un dulăpior din care scoase două pahare de cristal și o sticlă de whisky pe care o puse pe o măsuță din fața biroului, turnă licoarea galben-aurie în pahare, în tot acest timp studiindu-l pe colegul său care, după fizionomie, nu părea să fie în largul său. După câteva minute își făcu apariția secretara care aduse ceștile cu cafea. Mai doriți ceva, domnule director? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fiică sa tot nu mai venea. Soarele ardea din ce În ce mai tare și, după borșul de fasole și brânza de oaie, setea a devenit de nesuportat. A mai Împrumutat câte o cană cu apă de la vecini, dar fiecare Își drămuia această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am așteptat-o cât am așteptat-o și apoi m-am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe dată. Scoase din bufet mai multe sticle cu etichete scrise cu litere aurii sau argintii, băuturi rafinate, aflate cu prisosință în casa unui om care se respectă. Puse într-o latură a mesei o sticlă fără etichetă, cu o licoare alb-gălbuie, socotind-o, cum mărturisi el mai târziu, cenușăreasa băuturilor sale tari... - Da’ sticla aceea care nu prea are față comercială ce tot o dosești? - E țuică, țuică de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avocat, de acum trebuie să fiți tare, începe marea noastră petrecere. De bulibașă și avocat se apropie o pirandă cu o farfurie, pe care se aflau două pahare mari cu rachiu roșu. Starostele îl îndemnă pe oaspete să guste din licoarea unei cupe, pe marginea căreia jocul îndrăcit al unor mărgele, cât bobul de mei, nu mai conteneau dansul lor nebunesc. Numai ce atinse buza paharului, sorbind o singură înghițitură, își dădu seama că rachiul era de fapt foc viu care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau nunții pitorescul cerut în asemenea ocazii, spre hazul tuturor. Era totuși păstrată decența, mai ales că în mijlocul lor se afla un oaspete neobișnuit. Bulibașa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția de vise, fiindcă cei care dețin leacul în această enigmă nu s-au născut încă. Mă decepționează un scop atins dacă nu este cum l-am visat, și cu toate că-s un fan al adevărului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
transfer pentru o formă de învățământ mult râvnită de băieții din liceul nostru și apreciată de colege. Mult mai târziu am aflat, cu totul întâmplător, că am picat la examenul dosarului politic, cu toată susținerea lui nanu Mișu. Legat de licorile lui Bachus, au fost două degustări care mi-au ridicat moralul pentru început, ca apoi să mi-l coboare. Cred că era în trimestrul trei al anului întâi, când, la o reuniune școlară organizată de profesorul de franceză Axentoi, considerat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
I-am descoperit și aroma. O beau din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia În brațe, să mă alinte, să mă prefacă În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mama și fata au întors bucătăria cu susul în jos. Soțul și-a îndeplinit și el planul, făcând aprovizionarea cu răcoritoare și alte băuturi de sărbătoare. La ora prânzului, întreaga familie se afla așezată la masă. Turnând în pahare o licoare scumpă, un fel de vișinată, dar cu gust de sâmbure de migdale, tata ridică primul pahar și rosti, în loc de obișnuitul toast, doar cuvintele: - Să-mi trăiți și să fiți sănătoase, dragele mele! Clinchetul paharelor de cristal, asemenea unor clopoței de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lucruri foarte interesante cum se exprimase acesta, despre o anume domnișoară. Acceptă invitația lui George. Masa decurse într-o ambianță deosebită, mâncărurile fiind bine condimentate. Prietenul său îi servea din când în când, între ciocnirea a două pahare pline cu licoarea lui Bachus, aluzii subtile, secvențial, elemente demne de a fi știute de el despre o persoană ce părea a fi mai bine cunoscută de către George decât de Alex. Zgârcenia destăinuirilor, date în vileag cu lingurița, îl aduse pe Alex într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de Bohotin, vinul lui preferat, și turnă în două pahare. În timp ce umplea cupele cu o licoare de o culoare dumnezeiască ce răspândea rarele sale parfumuri, intră Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul casei, în care se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
numai delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu preferat de el, un Chianti dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de câteva ori cu batista, obiectele, oamenii pluteau într-o ceață destul de densă. în fond, își spuse sieși, era cu soțul ei la un restaurant și era firesc să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]