189 matches
-
a putea să-l întâlnești, se cere o seamă de precauțiuni: se cade să-ți pui cea mai frumoasă rochie, după care te duci într-o pădure; să te așezi pe un trunchi de brad căzut pe marginea unui drumeag. Licornul se ivește fără veste, atunci, din bungete de codru. Se-apropie, își îndoaie un genunchi, își pune capul în poala prințesei și adoarme. Uneori, are să-i împărtășească acesteia grijile și micile-i necazuri. O prințesă ar fi strâns într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
bungete de codru. Se-apropie, își îndoaie un genunchi, își pune capul în poala prințesei și adoarme. Uneori, are să-i împărtășească acesteia grijile și micile-i necazuri. O prințesă ar fi strâns într-o bucoavnă cu numele Ce povestesc prințesele licornii, toate aceste mărturii, dar ea nu mai e, astăzi, de găsit. S-o fi rătăcit pe undeva, prin vreun pod de casă bătrânească, prin vreun dulap vechi de stejar, prin vreun întunecos sertar. Scrieți-mi dacă o aveți“. P|IANJENUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Scott Fitzgerald ce se îndrăgostea de orice femeie drăguță pe care o vedea, de siluetele lor de la distanță, de umbrele pe care le aruncau pe ziduri. Încât a pus preț nu pe vorbele lui, ci pe povestirea despre doamna cu licornul pe care o publicase într-o revistă literară la vreo jumătate de an după aventura lor, în care Rodica Dumitrescu apărea transfigurată, dar în mare măsură și cum era ea sub masca de aroganță și independență sau cum credea Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care, niciodată încă, nu-l străbătuse, spre a veni să o întoarcă dincolo de câmpul acela, pasărea magelan, iar în mâna ei cu degete prelungi, ușor întinsă înainte, ținea oglinda cu chenar de argint în care se privea, blând și nedumerit, licornul. ...și doar licornul stătea lângă ea, povestind, povestind mereu, dar nu cum știai tu sau eu sau stăpânii pietrelor pe care le ducem cu noi sau oricine altcineva, ci cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu chenar de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-l străbătuse, spre a veni să o întoarcă dincolo de câmpul acela, pasărea magelan, iar în mâna ei cu degete prelungi, ușor întinsă înainte, ținea oglinda cu chenar de argint în care se privea, blând și nedumerit, licornul. ...și doar licornul stătea lângă ea, povestind, povestind mereu, dar nu cum știai tu sau eu sau stăpânii pietrelor pe care le ducem cu noi sau oricine altcineva, ci cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu chenar de argint în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le ducem cu noi sau oricine altcineva, ci cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu chenar de argint în chip de ghirlande din frunze de laur și flori albe de măceș și păsări, înlăuntrul căreia își privea fața nobilă licornul... Pe gâtul, umerii și sânii Doamnei răsunau clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran și apoi sferele, cu clinchet, în mănunchiuri înșiruite după liniile înalte și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le trecu în jurul gâtului meu și din apele lacului, întunecate, a ieșit către oglinda pe care, îmbrăcată în brocarturi, după vechile științe, o ținea în mână Doamna, licornul. ...iar Doamna striga cu glas încet, încet: treizeci de ani, înțelegi? treizeci de ani, nu douășopt, douășnouă, treizeci, mi-ar trebui de-acum statornicia străzilor cu pietrele atât de adesea numărate și case ale căror ferești să știu c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apoi în linii subțiri și lungi, iar în mâna ei ușor întinsă înainte, oglinda cu ramă de argint topit în chip de crengi înflorite de măceș și păsări și frunze de laur în ghirlande, unde se privea, blând și nedumerit, licornul. Și povestea câte și mai câte, întâmplările, născocirile care curgeau pe acolo pe unde se răsfrângea, limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape, fie să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de crengi înflorite de măceș și păsări și frunze de laur în ghirlande, unde se privea, blând și nedumerit, licornul. Și povestea câte și mai câte, întâmplările, născocirile care curgeau pe acolo pe unde se răsfrângea, limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape, fie să aștepți dimineața, așa încât Doamna și-a întins mâinile cu degete prelungi luându-te de după gât, mai povestea licornul, și și-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape, fie să aștepți dimineața, așa încât Doamna și-a întins mâinile cu degete prelungi luându-te de după gât, mai povestea licornul, și și-a lăsat capul pe pieptul tău, atât de obosită și iarăși așteptând...“ Iar acum Andrei privea cum, cu aceleași degete prelungi, învârtea, cu gândul aiurea, însă oricum nu la evocarea cu licornul, lănțugul purtat pe gât, pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
luându-te de după gât, mai povestea licornul, și și-a lăsat capul pe pieptul tău, atât de obosită și iarăși așteptând...“ Iar acum Andrei privea cum, cu aceleași degete prelungi, învârtea, cu gândul aiurea, însă oricum nu la evocarea cu licornul, lănțugul purtat pe gât, pe umeri și pe sâni, făcând să răsune clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran, și privirile ei se întoarseră înăuntru și, pierdute, au strălucit deodată, zicând „și n-are decât patruzeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zeii aseni în vederea legării monstrului licomorf Fenrir. Relația dintre fecioară și inorog a fost diferit valorizată în Evul Mediu, în funcție de perspectiva din care a fost abordată legenda. Pentru alchimiști, de exemplu, fecioara întruchipa aspectul feminin și pasiv al mercurului, în timp ce licornul simboliza forța sălbatică, neîmblânzită, masculină a spiritus mercurialis (vezi și aspectul falic al cornului). Întâlnirea lor este coniunctio oppositorum, iar dragostea lor are ca rod aurul alchimic, de natură androgină (71, p. 438). În speculațiile ecleziastice, imaginea unicornului îndră- gostit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl vâna pe el. Graful nu mai contenea să povestească expediții ce păreau neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în căutarea dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără cap, cu ochii pe umeri, etc. Urmează ființele jumătate om, jumătate animal, fermecătoare, dar periculoase când iau forma sirenelor. Lumea animalieră este și mai plină de miraculosul oferit de animalele “naturale” extraordinare sau de animalele imaginare (dragonul, grifonul, fenixul, licornul etc). Vorbim apoi de un miraculos simbolic și moralizator al cărui model este Physiologus. Această enciclopedie animalieră a cunoscut o vogă extraordinară în Occidentul medieval. Fiecărui animal, real sau imaginar, i se asocia câte o interpretare alegorică ce trimitea la
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o greutate inversă, te apasă precum forța lui Arhimede, de jos în sus, contra firii, de aceea este atât de greu de suportat. "I don't know why nobody told you how to unfold your love." ............................................................................................................... În capul aleii stă Licornul abătut, sprijinit în corn; privirea tristă, ochii plânși, forează asfaltul cu cornul în căutarea unei soluții. Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările lui sunt și ale mele. Sunt două săptămâni de când ea nu a mai venit. În ciuda degradării, Licornul rămâne o ființă măiastră și deosebit de delicată. Nu stă de vorbă cu toată lumea. Nici mie nu mi-a vorbit de la început. Înclina reverențios din cap și-mi răspundea mereu laconic. Din ziua în care am apărut cu ea, lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ființă măiastră și deosebit de delicată. Nu stă de vorbă cu toată lumea. Nici mie nu mi-a vorbit de la început. Înclina reverențios din cap și-mi răspundea mereu laconic. Din ziua în care am apărut cu ea, lucrurile s-au schimbat. Licornul s-a deschis ca o carte de basme frumos colorată. Îi ascultam nemișcat poveștile din vremurile lui de glorie; mi-a vorbit de pădurile de argilă și de argint, unde era urmărit de prinți cu părul de mătase, în armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai năstrușnice decât cele înfățișate pe tapițeriile uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori în vise intuiești cine se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de vorbă ore întregi. Tot ce-mi amintesc foarte clar sunt picioarele. Picioarele, da, le am mereu în fața ochilor, cum se mișcă rapid pe aleea ce iese din rezervație, cum se cambrează ușor, înainte să se așeze pe prispa casei Licornului. Aceeași zi fără noimă. Ea încetase de o vreme să mai vină Umblu singuratic prin ulițele parcului și nu mă pot hotărî unde să mă opresc, cărei ființe să-i vorbesc astăzi care să nu-mi amintească de ea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spre casă. Trec mereu ielele. Se întorc înaintând în cercuri, în pas de dans. Nu mă satur să le privesc picioarele ce abia ating firul ierbii. Îmi amintesc de picioarele ei, pe aceeași alee ce duce la casa preferatului ei Licorn. Numai că ea a încetat să mai vină. Și Licornul își odihnește acum capul august în poala tuturor mironosițelor din comitetul de conducere al fundației. Ce trist să-și pângărească cornul, așa, cu te miri cine. În fine, de ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]