350 matches
-
pe cap câte o coronița aurie ce părea a fi încărcată de diamante. În mâini țineau câte o baghetă magică, semn că trebuia să fii atent că, poate, te-ar fi transformat rapid într-un șoarece sau în cine știe ce altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
pe cap câte o coronița aurie ce părea a fi încărcată de diamante. În mâini țineau câte o baghetă magică, semn că trebuia să fii atent că, poate, te-ar fi transformat rapid într-un șoarece sau în cine știe ce altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit!Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
denumire generică : Școala elementară de 7 ani. Localul centrului închiriat și care a fost cumpărat, aparține astăzi familiei Șt. Chircioagă și urmașilor ei, era compus din 3 camere mari, un antreu, la beci bucătărie, cămară, două pivnițe, garaj, cotețe pentru lighioane, șop. Chiria anuală ajunsese în anul 1942 la 45 mii lei. Cursantele erau elevele din clasele V-VII ale școlii de fete din localitate dar și de la școlile vecine din Dragoslavele, Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței dar și din alte județe. Ele
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356414_a_357743]
-
Adună-ți din oale Și ulcele de lut Moaștele-ți sfinte, Ieși din morminte Cu tine să lupt! Ridică-te, Ștefane! Școală-te, Înălțate! Trezește-te, Ioane! Ne sug pe la spate, Averile toate, Vampirii din state, Din Apusul pervers; Vin lighioane, La noi se îndes; Nu mai avem carne, Nu mai avem lapte; Ale noastre nu-s bune, Nu-s bune de fel! Gustosul nostru șeptel Doarme pe coadă și el; Vacă, bou și vițel Visează la glonț de oțel, Că
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
ne lăsați Că s-aveți ce să pupați; Furați, băi, furați, furați! Mama voastră de năpârci, Ce bine v-ar sta în furci! E timpul vostru să plătiți, Că voi sunteți cei ghiftuiți! Iar noi? Veșnic osândiți! Sunteți prea lacomi, lighioane! Ridică-te, Gheorghe, scoală, Ioane! Vreți s-ajungem mucenici? Fără bani, fără servici, O țară plină de calici? Ce parlament de idioți, Mă mândream că-s poligloți! Am râs de ei: „Ce scamatori!” Au râs de noi: „Ce amatori!” Cucă
MAMA MAMEI LOR, DE HOŢI ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355828_a_357157]
-
șerpilor, să-i deosebească pe cei care sunt veninoși. A început să îi prindă... A fost mușcată de câteva ori, a ajuns și la spital... Cu timpul. vecinii, auzind de dexteriatatea și curajul fetiței o chemau să-i scape de lighioanele nedorite. Întotdeauna a avut succes. După ce a terminat școala a făcut câteva cursuri de herpetologie, apoi s-a angajat la o societate de protecția animalelor. Au trecut mai bine de 60 de ani de când e prietena cu șerpii! A salvat
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
măturând și ștergând cu nădejde, alungând „murdăria” din spațiul nostru civilizat, deși știm prea bine că zadarnică ne e zbaterea. Cu greu își stabilește prin forțe plăpânde firava Românie aseptică câte o insuliță minusculă în oceanul gâlgâind la cheremul naturii, lighioană neîmblânzită, matrice glorioasă din cernoziom plebeu, statornic. De te-ntrebi, față cu efortul cvasi-supranatural, cum Doamne iartă-mă pot ține curat alții, dar noi nu? Doar la hărnicie nu ne-ntrece nimeni, la răstimpuri, când ne hotărâm să punem osul
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
față de instituțiile statului, îndeosebi față de instituțiile sale centrale cu rol decizional-normativ: Parlament, Guvern și Președinție? Că doar peștele de la cap se-mpute, dovadă mulțimea penalilor cu acte în regulă și a acelora ce-și așteaptă rândul în centrii nevrozați ai lighioanei românești tricefale. George PETROVAI Sighetu Marmației, 12 decembrie 2015 Referință Bibliografică: George PETROVAI - RELAȚIILE TOT MAI ÎNCORDATE DINTRE STATUL ROMÂN POSTDECEMBRIST ȘI CETĂȚENI / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor
RELAŢIILE TOT MAI ÎNCORDATE DINTRE STATUL ROMÂN POSTDECEMBRIST ŞI CETĂŢENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369065_a_370394]
-
ș-am citit! Și ca în istorie, Să ardeți în mare glorie, Cărțile pe un maidan Ca-n regimul taliban! Mi se pare că vă temeți mult De revoluția omului cult, Că ar putea să vă răstoarne, Regimul vostru de lighioane! Gabriel Todică 17.02.2015 Foto: Tablou de André Martins de Barros - L'érudit Referință Bibliografică: Viciu literar / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriel Todică : Toate
VICIU LITERAR de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370300_a_371629]
-
-nveți pe mine ce să fac, mă, vierme împuțit?! --Nu, domnule inginer, dacă-mi permiteți, cred că nu faceți bine să jigniți pe toți oamenii din sat. Hai, pe unul, doi, dar nu pe toată lumea. --Îmi faci mie educație, mă, lighioană spurcată, că-ți vâr ghearele-n gât! Și făcu spre Mărășteanu câțiva pași. Într-o fracțiune de secundă, acesta ridică fiorosul instrument cu care cosi aerul. --Nu te-apropia, domnule inginer, că-ți retez ghearele! Gest și vorbe care avură
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
se deschise brusc, cu un bubuit groaznic. - Te așteptam, râse ascuțit bătrâna vrăjitoare, scărpinându-și nasul care aproape că i se sprijinea pe bărbie. Unicul meu nepot, Ionuț, care va deveni un mare vrăjitor, a venit să mă caute! Piei lighioană! Își însoți vorbele cu o mișcare scurtă a mâinii, care îl transformă pe Aripă Verde într-un șoricel speriat. Ionuț îngheță. Nu prea știa cum ar trebui să se poarte cu baba. Chiar atunci, o pisică uriașă, neagră, se întinse
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
îl transformă pe Aripă Verde într-un șoricel speriat. Ionuț îngheță. Nu prea știa cum ar trebui să se poarte cu baba. Chiar atunci, o pisică uriașă, neagră, se întinse pe masa de lângă vrăjitoare: - Post mai e băiatul ăsta, mieună lighioana, doar știe că numai aurul poate să îi ia puterile babei. Bine că nu înțelege limba animalelor! Dar, vedeți voi, Ionuț înțelegea limba animalelor, așa că înțelese tot ce mieunase mâța. Problema era că nu avea la el nimic din aur
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Publicat în: Ediția nr. 510 din 24 mai 2012 Toate Articolele Autorului Între vorbe și-ntre fapte E mereu un spațiu gol Peste care un șeol Stăpânește ca o noapte Oamenii de teamă urcă Semnele care coboară Când lumina înfioară Lighioanele ce spurcă Și întoarce împotrivă Marginea după un centru Veșnic temerea ei pentru Naufragiu sau derivă Totul ni se pare straniu Nici aievea, nici în vis Un abis întredeschis Ca o mină de uraniu Referință Bibliografică: Între vorbe si-ntre
ÎNTRE VORBE SI-NTRE FAPTE de ION UNTARU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347043_a_348372]
-
numită lac, auzeam o vietate, am făcut conexiunea cu enciclopedia acestui pământ, mi s-a spus că e brotac, cânta printre fire de trestie, ce chestie, am văzut mai mulți fluturi colorați , aș fi vrut să fie ...o mie, alte lighioane ciripeau pe sus, din apă cred că le aplauda sau poate certa cu orac-rac batraciene săltărețe. Am zărit apoi venind de după niște alte plante cultivate, aha, porumb se numeau, niște patrupede behăind sub un strat gros de lână, altele, cu
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului într-o lume strâmbă, strâmbă toți scaieții se scălâmbă și așează gânduri, gânduri cobele pe două rânduri, vrăjile când nu mă încap găurile la ciorap lighioanele ce torn ghinioanele pe horn; nopțile întâi de mai cad șoproanele pe cai care fug ca la poruncă în concert la Gabi Luncă gureș vrăbiile saltă toată apa de pe baltă și atunci când nu mai e broaștele orăcăie Referință Bibliografică: Într-
ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358425_a_359754]
-
cocoșilor, și ar fi-ntâmpinat-o o stafie. Alții zic că ar fi fost luată din “Căluș” , fiindcă era chiar în Rusalii, atunci când a rămas pocită. * Mitru zise către cele două femei, arătându-le păsările tăiate, care se zbăteau pe lângă el: - Luați lighioanele astea de colea! Găinile să le faceți ciorbă, iar rațele să le faceți cu varză. Pentru ursitorile copilului. Măria își duse repede mâna la gură, ca să și-o acopere și zise încet și apăsat: - Iaca! - Vedeți să jumuliți rațele acu
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DORUL DE CĂPESTRE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mânjii iepei sure pasc o pădure adulmecă lupul șalupa, șalupul noroc, ghinionul lighioana, lighi-onu' veniți de aiurea să prade pădurea mierea și stupul ca-lupa, ca-lupul prea multă căldură se pierde, se fură la alb sau la negru numai hoțul e integru goana după zestre dorul de căpestre de la unchi, de la mătuși până la cătuși
DORUL DE CĂPESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358834_a_360163]
-
vă văd! Pe Mihăiță al tău nu l-am mai văzut de când era mic! Ia, arătați-mi pe video ce ziceați că ați găsit!... Uau! Ce-i aia?... Așa ceva nici eu n-am mai văzut, cu toate că aici, la muzeu, am lighioane de tot felul. Poate ar trebui să apelați la Sediul General al muzeului nostru din Groenlanda, acolo sigur trebuie să vă găsească răspunsul!... - Mulțumim pentru indicații și te salutăm, unchiule Larion! Rămâi sănătos! Rămași singuri și nedumeriți în continuare, Tudor
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
încolo. Și asta n-ar fi nimic! Mi-am mai amintit ceva. După ce n-a reușit să devină actiță, că am găsit prin beci cîteva fotografii cu ea pe scenă în rol de figurantă, de Ifigenia din Taurida, de Noaptea Lighioanei, de Madam Sarfute, s-a dedat la lumea literară și l-a agasat pe ultimul mare boier și critic al literaturii romîne (că, după Călinescu, el și Ion Rotaru, nu mai urmează nimeni), care i-a scos o carte. Dar
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
a fost singura care a scăpat de disponibilizarea de personal, pe motiv că „mamaia” (nume de cod) le dă de lucru cam de 5-6 ori pe zi, cu noapte la un loc, reclamând pe toți vecinii, musafirii, extratereștrii și alte lighioane de pe lângă blocul omului. Ultima dată îi chemase să le spună că cineva a furat gunoiul din tomberon. - Și ce să facem noi, mamaie?, îndrăznise victima comunitară cu trese pe epoleți. - Cum ce? Să vă deghizați în gunoieri și, lucrând sub
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
camera copilului și pătrund în salonul de oaspeți: NARCISA:(cu un surâs pe buze) Arăți cam palid! Ești cumva la dietă!? PRINȚIȘOR:(în batjocură) Sau vrei să te mântuiești și ți post negru!? CONTELE DRACULA: Mă hrănesc cu sânge de lighioane! Fetele fragede le las cavalerilor să înmulțească neamul valahilor!... NARCISA: Să-ți încălzim niște friptură... CONTELE DRACULA: Aia s-o mâncați voi!... NARCISA. Am cinat deja! CONTELE DRACULA: Dați-mi un juncan să-l prepar la castel după rețetele mele
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
cană. Albert gândea că el unul nu s-ar fi lăsat convins nici în ruptul capului. Urmau alte mișcări mărunte, din buze, după care vrăjitoarea scotea din cană forma ciudată pe care o lua cositorul; în ea citea care este lighioana de care s-a speriat copilul, după care șoptea repezit descântecul de sperietură potrivit cu aceasta. Nu înainte de a strecura un ban în palma bătrânei, mama își lua odrasla și pleca, cu ușurare în piept, convinsă că de acum încolo totul
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
tuturor binețe, Căci de-o vreme tot chirnav Schimbase vechiu-i nărav Și-și pusese-n gând, vezi bine, Strajă să fie la... stâne, Nu mai dea iama-n jivine, Ba făr’de solomonie A trăi vrea-n armonie Cu orișice lighioană. (Să fie povești, cucoană...!?) Se tocmi dar’ cu simbrie Pentr-un an (ce neghiobie!) La o târlă -n... sărărie Paznic oilor boghete Făr-a scăpa vreun coclete Despre-a sa grozavă taină Și precum schimbase haină Jură să-și schimbe și-
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]
-
actor (fie el pur sânge sau mârțoagă). Vezi, dacă ai mințit și ai fost prins ești mult mai valoros decât așa... să „minți” pe scenă! Atât mai spun și-am încheiat, că fabula mi-e ...„varză” (eu n-am atâtea lighioane în vocabular, pe câte aflu zi de zi): “I-ha, i-ha! I-ha, i-ha! Măi, statul meu haios, ce ai cu noi, de ce ne împresori? De ce să mai muncim, când e mai bine-n închisori? Atât te rog
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
Anuța lu Liță. Dacă apuci să strâgi la el Lupu!, stă-n loc și să uită, ș-atunci apucă cânii să-i taie calea.” E singura ocazie când ai voie să-i pronunți numele. În rest îl numești gadină, joavină, lighioană. „Dacă-i pomeni numele altucând, iacă și lupu-n oi.” De aici proverbul „Vorbești de lup și lupul la ușă”. În afara sărbătorilor consacrate, mai există o serie de practici ori tabuuri care sunt respectate cu sfințenie: să legi gura foarfecilor de
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]