262 matches
-
murmurul pădurii, noaptea se lăsase deabinelea, luna, spânzurată în vârful unui stejar, ne urmărea ca o hoață, lună nouă, cât roata carului, stelele sclipeau și ele ca niște licurici, mrejele întunericului puseseră stăpânire pe noi și ne învăluiseră într-un lințoliu de argint... “De-ai ști tu câtă frică mi-a fost mie în cele trei nopți cât am stat singură aici! Nici o oră pe noapte n-am dormit, dădeam ocol în fiecare noapte camerelor să mă conving dacă e cineva
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și speranță - împreună Se vindecă-n ideile profunde, Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse De ruginiul toamnei ce suspină, Spre mine și spre lume sunt întoarse, Dar mă conduc, mereu, către lumină. Referință Bibliografică: Ruginiul toamnei / Curelciuc Bombonica
RUGINIUL TOAMNEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379604_a_380933]
-
E SÂMBĂTA CALVARUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel, Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și azi o luptă cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de-ntuneric, Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar, Orbita-i își urmează itinerarul sferic... Citește mai mult Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obositPrin negura fecundă care-mi aține calea,Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit,Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea.Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri,Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel,Observ, după nuanță-s dispuse în carouri.Mai pierd și azi o luptă cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
întreba și nu răspundea nimănui nimic...Și durere multă...Scrâșnită...Nu se știe dacă au fost bătuți, schingiuiți...Cum li s-au smuls mărturisirile...Câți or fi fost?..A scăpat vreunul care să nu predea salba cu mahmudele?..Ce greu lințoliu de tăcere!.. Jaful a ținut mult timp, într-un desăvârșit secret. Nimeni nu vorbea, nici când era chemat, nici când pleca din iadul de la Sfatul Popular. Dădea totul ca să scape de chinurile acestuia. Și apoi, tăcea. Mai ales...tăcea. Ca și când
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE Timpul a-încetat să existe iubite Peste ziua trecută-s ascuțite Tăișurile nopții cernite-n doliu Ce ridică umbre așezate-n lințoliu Culorile pale-n orizonturi cernite, Picăturile de ploaie-s triste iubite În noapte se-aprind felinarele-n negru Amurgul zeilor..și marșul funebru. Noapte tristă...mută și-un cer opac.. În lumina obscură ..decor întunecat.. Mărite vestale focu-n tăcere aprind
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
Arde focu-n măruntaie și cenușă-i peste jar. În exil trimis-ai floarea cea de colț de lângă cer Prea frumoasă pentru lumea-n care te îngropi în ger; Ce pustie-i galaxia și ce drame prevestesc Curcubeiele în doliu, cu lințoliul lor ceresc! Carele de foc aleargă, pârjolesc în cale-un vis (L-am ascuns sub poala lunii, chiar în clipa când l-am scris). Se-ncrețește astrul nopții, ca un rictus diavolesc Peste mine cad blesteme, buruieni, în mine, cresc
VERS LA LUMINA LUMÂNĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375082_a_376411]
-
trăgându-și trena neagră după ea ca o mireasă îmbrăcată în doliu. În spatele ei aleargă stelele să o atingă împodobindu-i rochia neagră, luna apare și ea somnoroasă dar plină de dorința de a salva lumina acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subtire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce o să le
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel, Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și azi o luptă cu
MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378019_a_379348]
-
-mbăt, să dărâm orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste care-și întinde clipele pe lințolii bucolice sub țârâitul gingașilor greieri. cu genele tale lungi strângi cu privirea seninul cerului albastru și mi-l faci cadou într-un poem de dragoste. . duminică, 16 august 2015 Referință Bibliografică: poem de dragoste / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375828_a_377157]
-
cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge Timpul încleștat în geruri. Din încremenite ceruri Se pogoară iarna, ninge! 01.11.2016 *** Referință Bibliografică: Roditoare năsălie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
spun despre plozii ei, niște degenerați, care se îndoapă, ați văzut doar, cu felurite tâm- penii, fără pic de respect pentru întreaga noastră stirpe. Vai, nouă!... Din plafon mai căzură câțiva lilieci. La fel! Infarct! Nobila adunare se foi neliniștită. Lințoliile fâlfâiră și câteva capace scârțâiră sinistru. Dar totul se opri sub privirea tăioasă a contelui. - Băi, zdrențelor, nu v-am chemat aici ca să văd cum vă cufuriți pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, că
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
2015 Toate Articolele Autorului Cu umbra mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile mușcă pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt. Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morți bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând, cu iluzii prin piei, cu țărână prin
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373222_a_374551]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DESPRE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului toamna ceremonie de galben eșarfă la glezna codrului deasupra abisului, culoarea zăvoaielor, frunze-amurgind în lințolii de platină peste plopii triști ai toamnei, arpegii de greieri sub bolțile albastre ale cerului cântând pe scripeții de fulger ai lunii; iarba a intrat în nesomn de brumele reci ce înveninează văzduhul; ce frumos vin toamnele, cu vegetațiile în
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și speranță - împreună Se vindecă-n ideile profunde, Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse ... Citește mai mult Când crengile durerii se destramă,Încovoiate-n toamna aurie,Copacii goi sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea-și
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește,Găsind în arămiu o alinare.Și suflet și speranță - împreunăSe vindecă-n ideile profunde,Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrundeîn rime și în fraze-ntortocheateși în al toamnei arămiu lințoliu,Întins, ușor, pe versuri deocheateCe suferă, fiind mereu în doliu.Durerile crescute-n suflet - arse... XII. PLÂNG VIORILE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Îmi plâng viorile în tâmplă Iar eu mă-ntreb ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin ierbi când mă vor scrie în lumină copaci pe scoartă cu rășină și-n veșnicia de senin șopțiți-mi ultimul amin *** Ciclul "Doine" Referință Bibliografică: doina primului Amin / Ovidiu Oana
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
Labirintul cu primejdii ne-a atras cu dor de ducă... Când ne-am presărat pe creștet toată urna cu cenușă, Ne priveau de după ușă îngeri triști cu zâmbet veșted... Și-o Madonă din icoana adornată cu magnolii Alb drapată în lințolii, se reîntrupa ca Ana, Cu iubirea ei zidită, ca a noastră, în iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
Toate Articolele Autorului De Ziua ta, România Azi, de Ziua ta te poartă Cioclii,-n straie noi, curate, Ca pe o măicuță moartă; Dar speranța mai răzbate: Să-ți croiești o altă soartă! Azi îți sunt în doliu zorii Sub lințoliul ca o zdreanță: Te-nmormântă trădătorii; Dar mai licăre-o speranță: Să-ți întorci colindătorii! Azi te poartă la paradă Toți groparii, ca pe moaște, Prădătorii ce te pradă; Dar speranța se renaște: Să îți chemi românii-n stradă! Azi
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
ți-ai pierdut muntele, valea verdele plămânilor de ziua ta, țară de mila celor fără milă-n ei iartă-le ura și sila uitătura de mișei de ziua ta, țară de doliul peste doliul de curând leapădă-ți doar azi lințoliul și te fă că râzi plângând de ziua ta, țară de ura celor care plâng doar fals vindecă-ți rana, arsura și te-ndansă la un vals de ziua ta, țară de plânsul celor mulți și blânzi prin veac te dezprută-n
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
pudoarea afișară de ramurile ce-și plecau capul rușinate, în fața avansurilor profanatoare ale satirului. Când se plictisea de jocul său plin de cruzime, le abandona troienite prin colțuri pierdute în umbră printre morminte sau le așternea pur și simplu în lințolii cafenii, destinate să-și fosnească plânsul din urmă învelind pacea de veci a celor ce dormeau sub lespezi. Tot contemplând jongleriile cârcotașului am ajuns la locul unde doarme Diana somnul etern. Am zărit flori proaspete pe mormânt și o lumânare
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
sau pe solul ei, ori dacă moartea sălășluia în sufletul și carnea sa mai de demult, făr-a ști nimeni?! Sfârșitul maestrului Nicolae Sulac a fost perdeluit cu nesfârșite interpretări, dar singurul adevăr veritabil și descoperit al biografiei sale nu e lințoliul morții, ci cântecul! Acest cântec, de s-o fi vrut sau nu să înceteze (aceasta nu se va ști niciodată), iată: n-a încetat, nu încetează și nu va înceta! Nicolae Sulac a cântat, cântă și va cânta peste veacuri
NICOLAE SULAC. FLOAREA DE LILIAC A PĂTIMITOAREI BASARABII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369206_a_370535]
-
atribut al puterii divine și în viziunea lui Homer: Astfel e voia lui Zeus / Care-a surpat așa multe cetăți cu mândrețe de ziduri / Și o să surpe mereu...". O tramă a vieții, supusă formelor prin care trece pulberea își lasă lințoliile în toată poezia declinului grecesc. Încet încet, pe lângă exaltarea gloriei eroilor și faptelor omenești, surprinse în toată măreția lor, apare și sentimentul de perisabilitate, a contrastului dintre slavă și spulberare, dintre opulență și gol.35 Asupra cetăților ilustre odinioară, falnice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este numai un contemplator, ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând, în permanență, despre "semnele" ascunse după lințoliile pecetluite ale astrelor. Interogația este un "reper semiotic și principal instrument al reflexivității artistice". Ea nu e "sterilizatoare, descurajantă, ci bărbătească, prometeică, asociindu-și spre a fi astfel, un cortegiu de emoții intelectuale".29 În fond ne-o demonstrează chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ruine" (Egipetul) "Marea-i tristă-n vântul serei Pe ruini ce se deșir (...) (Lida) "Și spiritual morții eterne-n ruine, Își mișcă imperiul fără de fine" Este evident că poetul pregătește pasul următor: imaginea ruinei extinsă asupra întregului pământ ca un lințoliu etern: "Ai știut tu, scumpe frate că pământu-i o ruină?" (La moartea lui Neamțu) sau: " Nu știi tu, înger, oare să zbori, Să lași pământul, trista ruină?" (Înger palid) Dar ruina nu e, totuși, un punct final al disoluției. Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]