265 matches
-
oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul alb și iarba neagră din fotografie. Geamantanul acordeonului era obiectul de cult al bunicii mele. Intra zilnic nu în camera locuită de noi, ci de geamantanul acestui acordeon. Îl privea mută așa cum într-o biserică te uiți la sfinți rugându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mare care dădea spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă, ca și cum ar fi stat de pază (dar împotriva cui?), iar în spatele câinelui nu era decât câmpul, și sub luciul luminii lunare semăna cu un lințoliu de argint. Chicotul se transformă într-un țipăt ascuțit. Am înaintat și eram doar la doi pași, când am auzit ușa deschizându-se. - Hei! Cine-i acolo? Vocea mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spital, operat la picior, invizibil și parcă din nou din ce în ce mai imaterial... Cum era posibil ca, dintr-odată, să se sfărâme totul, și realitatea, care mi se părea nu demult foarte mică și plicticoasă, să se întindă cât cuprinde, ca un lințoliu greu, peste tot ce izvodea mintea mea? Bobo s-a întors cu o cană fierbinte de ceai cu lămâie și m-a obligat să sorb măcar câteva înghițituri. A îngenuncheat din nou și iar mi a șters cu vată julitura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
una cu piciorul. Într-adevăr ea era moartă... Haina ei cea neagră se răslățise pe pământ... ochii cei mari se-nchisese și, cu toate durerile, un zâmbet amar, dar sublim, înseninase fața ei cea moartă, fără sânge, albă ca pânza lințoliului. Mînele, unite drept asupra acelei inimi ce-o rupsesem c-un glonte, nu lasau a se vedea rana, și pe haina cea neagră curgea un șir de picături de sânge. Era frumoasă astfel... acea martiră sântă, albă. Și vergină, zăcând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungele lui maluri de papură pintre cari curg oglinzile lui mari, cari reflectă lumea 3 ceru lui și pare că apele lui, mișcîndu-se una peste alta ca lințolii de cristal mișcător, sună în adânc cântarea cântărilor. Ușor zboară luntrea mică și neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la mal... Regele se dete jos palid și adâncit și se pierdu în umbra naltelor bolți de frunze a grădinelor, trecu în lumina lunei și umbra lui se zugrăvea pe nisipul cărărilor ca [un] chip scris cu cărbune pe un lințoliu alb. În fruntea grădinei cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu șiruri de coloane sure, cu bolți urieșești... Erau atât de mari acele zidiri încît regele păru un gândac negru, ieșit în lumina nopții, care suia scările
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce se ridicau peste câmpia crucilor și a mormintelor, luna, ce trecea atât de palidă și dureroasă... și, de departe, orașul, cu conturele lui fantastice, cu case și turnuri, cu ferestele-i mute ce ascundeau mistere, și peste toate un lințoliu transparent de lumină albă... Numai un brotăcel trezit în iarbă sărea cu piciorușele distinse... "Tla, tla", țipa el în lună și trezi un țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor... apoi nu simți nimic... nimic... In mijlocul paraclisului negru și nalt era zidit catafalcul îngreuiet de un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură asupra înălțărei mortuare și din formele ce transpar cunoști că sub
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură asupra înălțărei mortuare și din formele ce transpar cunoști că sub lințoliu e un cadavru... Deodată o ușă [de] spijă se deschide și [apare] un înalt chip de femeie. Rochia ei neagră foșnește uscat asupra pietrelor bisericei, un fin văl de dantelă îi acopere fața palidă... un bătrân o urmează, cu mina
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inimă, care desprețuia femeile, căruia moartea-i părea o mântuire... O femeie, doamnă, n-ar fi putut să cuprindă inima acestui om superstițios, mândru, sărac... al acestui nebun, c-un cuvânt... - Pentru că inima virgină nu cunoaște amorul... Ea ridică colțul lințoliul [ui ] și descoperi un frumos cap de marmură-nvinețită, un surâs de o nespusă beatitudine era pe buzele [lui]... - O, Angelo! zise încet, ai știut tu ce-i amorul, ca să-l desprețuiești...? Ți-a mângâiat vodată urechea acelea dulci și întunecoase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu vrea ori vrea... nu-ntreb eu de astea... O lumină-ncoace!... Paraclisul mic se împlu de oameni... - În metaforă vorbind, omul nu poate fi viu și mort totodată, zise d-nul doctor Dreyfuss. {EminescuOpVII 259} Celalalt s-apropie, dete lințoliul jos... - Acasă cu el și-n pat, da nu-n biserică. Popa-și făcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipând... Ce-i păsa... Cui -i era ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
groapa bombei, îi netezi fundul cât a putut și el cu lopata apoi i- a coborât pe rând așezându-i alături. Puse păpușa, înnegrită acum de sângele închegat lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa și o așeză ca pe un lințoliu deasupra fețelor morților. Spuse singura rugăciune pe care o știa încă de când era copil, apoi luă țărână puțin peste puțin presărând peste ei. Când soarele sta să apună la marginea stepei, terminase. Se așeză pe marginea șanțului în care sângele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
câte ceva. Flacăra amuțise din cauza rarefierii bruște a aerului și a încremenirii brațului meu. Pe mese mari de lemn, sprijinite de pereți și suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am făgăduit. Totul s-a făcut precum ai dorit, și ți-am adus și dovada. Am scos din buzunarul secret al mantiei o Shin neagră de fier pe care o smulsesem din pieptul lui Romilde și am strecurat-o sub lințoliul funebru, având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n jos în semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a promis că o să vorbească cu Ariald. Garibaldo, uitându-se mai atent la femeie și ascultându-i respirația ce se prefăcuse într-un horcăit, ne-a condus afară, dându-ne întâlnire a doua zi. Ne-a rugat să aducem un lințoliu. Cu toate că a doua zi se pornise ninsoarea și nu se vedea la mai mult de câțiva pași, am revenit la casa prostituatei, după cum făgăduiserăm. Aduceam cu noi nu doar lințoliul, ci și aprobarea lui Ariald în privința construcției cerute de călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâlnire a doua zi. Ne-a rugat să aducem un lințoliu. Cu toate că a doua zi se pornise ninsoarea și nu se vedea la mai mult de câțiva pași, am revenit la casa prostituatei, după cum făgăduiserăm. Aduceam cu noi nu doar lințoliul, ci și aprobarea lui Ariald în privința construcției cerute de călugăr. Garibaldo ne aștepta, stând jos lângă corpul neînsuflețit al femeii. I s-a adresat lui Rotari, dându-mă la o parte cu blândețe: - Să începem ceea ce mi-ai cerut. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cerute de călugăr. Garibaldo ne aștepta, stând jos lângă corpul neînsuflețit al femeii. I s-a adresat lui Rotari, dându-mă la o parte cu blândețe: - Să începem ceea ce mi-ai cerut. Au înfășurat amândoi trupul gol al femeii în lințoliu, și Garibaldo n-a dorit să-i ajut să care cadavrul până la căruțul pe care, asemenea unei vite, Rotari a trebuit să-l tragă prin zăpada înaltă. A curățat locul de zăpadă în micul cimitir, au săpat o groapă, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Trebuie să spun imediat că succesul nu mi se datorează decât în mică parte. Ea mânca și se îngrășa din pricină că era nefericită și singură, ceea ce a înțeles perfect, și nu voia decât să fie ajutată să se elibereze ce acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia negustori cu stofe și podoabe și, de mai multe ori doi, romani cultivați, obișnuiți ai casei mele. Și ne-am așternut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sarcina mea tainică. - Vom împlini întocmai ceea ce dorești, a spus. Peste două nopți va fi lună plină și o vom deshuma pe Romilde. Rabinul Methibtha a prevăzut că așa o să se-ntâmple, corpul femeii fiind înfășurat nu doar într-un lințoliu, ci și într-un sac dat cu smoală. Și ce-ar urma după aceea? A trebuit să mă gândesc și la asta, și, în cele din urmă, am găsit o soluție. - O s-o punem într-o ladă, din cele folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Garibaldo și am închis ușile, asaltate de curiozitatea sătenilor. Oamenii au săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai tare decât duhoarea de mucegai ce se simte în celulele unei temnițe. Căutând printre coastele deschise ale toracelui, am găsit Shin-ul de fier. L-am scos afară, căci, așa cum făcusem legământ față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
citadele. Chacha avea șaptesprezece ani; sora ei mijlocie avea treisprezece, iar cea mică urma să Împlinească unsprezece. Cu doar un an În urmă, În ziua căderii Castelului Kitanosho, cele trei fete priviseră În urma lor la fumul ce Învăluia ca un lințoliu moartea tatălui lor vitreg, Shibata Katsuie, și a mamei lor. Fuseseră transferate din tabăra instalată În provinciile de miazănoapte și nu mai văzuseră decât străini, oriunde se uitau. O vreme, avuseseră ochii umflați de lacrimi zi și noapte și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
încheie în august 1944. Sfîrșitul este sugestiv. Conul Georgică se află la volanul unei mașini: "Nefiind nici un vehicul, nici o vietate, goneam cu peste o sută pe oră. Dar inutil. Orice efort aș fi făcut, nu mai puteam ieși de sub acest lințoliu. Era capitala viitoarei țări a nimănui". Jurgea-Negrilești este un scriitor extraordinar. Și nu profit aici de deja clișeizata ambiguitate între memorialistică și literatură. Nu spun că ba e literatură, ba e document de epocă. Avem de-a face cu un
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
în țesătura pînzei, în țesătura intimă a fibrei, s-au imprimat semnele vagi ale chipului și ale trupului cristic. înviat din morți și înălțat la ceruri, ieșit, cu alte cuvinte, din istorie și din lumea senzorială, Iisus a lăsat pe lințoliu imaginea adevărată a făpturii sale. Studii aplicate, cu pretenții savante ori fundamentate doar pe intuițiile istoricului de artă, au încercat să demonstreze că toate marile reprezentări ale Mîntuitorului, de la cele medievale și pînă la cele strict legate de civilizația bizantină
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
în litera ei, faptul nu este, în sine, revelator. Pentru că nu modelul plastic, indiferent de natura lui, contează aici în primul rînd, ci identificarea în absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
după alegeri să avem doi înfrânți de marcă, al căror nume începe cu ghinionista literă S: Stoica și Stolojan. Pe unul îl va exclude electoratul, pe celălalt propriul partid! Dar, până atunci, cu scumpetea care coboară peste țară ca un lințoliu mortuar, să ne rugăm să ne putem târî până la urne! Desigur, nu urnele în care se află cenușa speranțelor noastre incinerate de imbecilitatea guvernamentală a ultimilor patru ani!
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]