1,106 matches
-
e plină la tot pasul de cei morți. Ei sunt și sub pașii tăi. Chiar și aici, sub asfaltul neted. Toți sunt niște eroi cărora trebuie să le fim recunoscători pentru faptul că mașina aceasta ne poate purta atât de lin. Iar eu căutam casa noastră cu fața lipită de geam. Cred că am și găsit-o. — Eu am încercat să-i sădesc sămânța în suflet, dar priviți cum se uită, s-ar putea foarte ușor să nu fi reușit - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pisarului Mihail Oțel și cu documentele de întărire date de urmașilor lui Mihail Oțel de către domnitorii Alexandru și Petru Vodă Șchiopul, precum și din documentele de vânzare-cumpărare ale locuitorilor răzeși din Filipeni și Fruntești. Actul de danie din 1437 stabilește, în lini mari, hotarele moșiei date lui Mihail Oțel care mergea din zarea Coloneștilor în zarea Ungurenilor, incluzând poiana lui Coste Călugărul, motiv de neînțelegere între urmașii Sara Mleașniță și răzeșii din Fruntești. De asemenea, în document se vorbește de Zlatarin (satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bisericii, în timp cât director a fost profesorul Vasile Totolea. Lemnul de stejar a fost dat din pădurea comunală; era cioplit în grinzi de 10-12 m de meșteri din sat. Construcția a început în 1955 și a fost gata, în lini generale, în 1958. Pe un teren din jurul școlii de 2 ha s-a plantat o livadă, la care au lucrat elevii cu învățători și profesori. Comuna a rămasă cu o infrastructură mai mult decât deficitară: drumul principal nu era pietruit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Își alesese cea mai valoroasă pradă accesibilă și că va trebui să-și Îmbunătățească șansele dacă nu voia să piardă avantajul. Așa că au continuat cu infinită viclenie, care i-ar fi oripilat pe părinții fetei. După dineu a Început dansul... lin. Lin? Băieții și-o disputau pe Isabelle după numai câțiva pași și apoi se certau prin colțuri, spunând: „Ai fi putut să mă lași să dansez mai mult de un centimetru“ și „Nici ei nu i-a plăcut că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește cu al său tablou! Simt a soarelui blândețe și trăiesc din nou. Un chip mă tot privește, zâmbindu-mi mereu Tu apari in față, precum... mândru Zeu. Voalul gândului plutește în lin zbor, Alba pasăre... dispare dup-un negru nor. O lacrimă se scurge în...izvorul ei E patima iubirii, ce umple ochii mei! Mă rog în veșnicia visului de dor, A nopții deasă geană s-alunge orice nor! A visului dorință
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
iubirii peste noi în noapte./ Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine/ Să mă îmbrac în mantii de culori/” (Aș vrea),. apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec/” (Sunt), și crește, urcând în intensitate: „Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu le ignor/ Mi-e gândul durut de tristețe și
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
deveni dușman. Și tot de-atunci port demn, senin, pe fruntea-mi lată, pe destin, o cicatrice ca un 7, pe care-o ung târziu, în noapte cu rime și cu vin, și-adorm cu cicatricea-ntre coperți atât de lin... Referință Bibliografică: Florin T. Roman / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FLORIN T. ROMAN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362502_a_363831]
-
adorarea Supremului Cântec al Luminii Necreate. Astfel lirica sa devine: „Un câmp de flori de suflet nesfârșit” (Aș vrea ... Acest demers liric grăbește cristalizarea Crezului poezic, care este subsumat în versurile următoare: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec.// Stindardul ce flutur mereu printre semeni/ E alb și el poartă sub falduri Lumina!/ Suntem frați cu toții în toate, și-asemeni/ Copacului-țară, sfințim rădăcina// Cu
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
-mbie/ Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul...// Sub raze de Lună o pânză de vise/ Așterne-se tandru-n pridvorul Iubirii.../ Desfac legătura de chei, uși închise/ Deschid - lasănd loc cuvenit implinirii.// (...)// Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec//”. (Sunt, Oradea, 7 octombrie 2009). Poeta nu se sfiește, cu acest prilej să-și manifeste dragostea de meleag, fără a fi suspectată de patriotism vetust
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
unde/ce poate să ‘învie', Doar nu poate să cânte ploaia vreo vină, Sau ce îngerii ploilor ar putea să parvină!? Ma uit iar la batrânel, cam de la el venea, Dar nu era vreun radio ceea ce se auzea, Era muzicalul lin si calm din al lui interior, Era pianul lui ‘major răzbătând în exterior.. Înțelegând acum de ce dansa așa cu spor, Uitându-mă și-n al sufletului meu pridvor Găsind o mirandolină veche, prea aruncată, O apuca-i.. dar, ea se
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
ciocănele - sperietoare. Cădeau nori negrii graurii pe pârguiții struguri și ... multe coțofene. Trosneau de rod pe drumuri trocurile pline. Era o bucurie-a noastră, a oricărui copil să intre, să storcească în picioare ciorchinele de struguri ca piramidele stivuite-n lin. Ce vremuri mai erau ! De sărbători biserica era ne-ncăpătoare. Eram mai ortodocși, supuși canoanelor ... Și-n zi de sărbătoare era ... tot sărbătoare. Și școala era școală ! Avea respectul ei. Copiii erau cu mult mai educați. Învățătorul, părinții și oamenii
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
Acasa > Literatura > Proza > PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ploaia ștergea amintirile din ochii roși de caniculă a cumpănii ce odihnea linul apei, pe tâmple. Puhoaiele, cucereau ca niște hoarde rebele, stârvurile lăsate de vânturi pe sânii câmpiei. La marginea satului, fântâna zemuia în mușuroiul de insecte și larve ce-i gustau, îmbătate de mirosul de moarte, cenușa. Sub tălpile înțepate de
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
apa de cristal treceau alene crapi cât vițeii, carașii împlătoșați în bani de aur stăteau aliniați ca plutoanele, gata să se arunce în sacii cu gura deschisă ca de moloh, fundul lacului nu era din nămol ci din spinări de lin, verzui-negri, somni ca niște submarine treceau în penumbră, obleții se uitau la ceas, șușotind între ei, “mai e o oră și vine aici cel mai mare...” O ORĂ? Am sărit ca ars! M-am îmbrăcat mai repede ca la alarmele
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
poeme pe care le găsesc reprezentative deși toate titlurile volumului îmbie la lecturare. “Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci folosite ca semne Nu știi încă bine Ce-i viața Dar nici ce-i moartea Nu vrei să afli ce poate să fie...” Discursul alunecă apoi spre
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
născut doar din mătase, Flori de gânduri luminoase, Tei cu-aromă de iubire, Ochi adânci plini de uimire, Și Luceafăr, și comoară, Ce înfruntă într-o doară Timpul nemilos și rece, Luna nopții ce petrece. Eminescul nostru blând, De la Tatăl - Lin Cuvânt - Tălmăcit în înțelesuri Și purtat de vânt pe șesuri, Cânt de Lie-Cocârlie Cu podoabă arămie, Frunza codrului cea verde, Toamnă care se petrece Peste lume, peste Rai, Cânt duios, ales, de nai. Eminescul nostru har Din al cerului nectar
EMINESCUL NOSTRU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363775_a_365104]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU LINIȘTII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU LINI ȘTII Dădeam, până nu demult, zorii la o parte cu pleoapa să mai visez o dragoste pură - dădeam, până nu demult, bice amiezii pentru o brazda în plus pe spinarea nesfârșitului hotar - dădeam, până nu demult, coate amurgului, așteptând sărbătoarea
ELOGIU LINIŞTII de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364619_a_365948]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CORNELIA CHIFU - COLIND Autor: Cornelia Turlea Chifu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Linui lin și lerui ler Nu mai e nici un mister. Vin colindătorii, vin, Linui lin. Lerui ler, un mesager Vă sosește prin eter C-o urare de creștin Linui lin. S-aveți un Crăciun senin, Binecuvântări din plin Și un înger drept
COLIND de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349677_a_351006]
-
cea mai 'vădita' predispoziție spre minciună, una înnăscuta poate, însă ar fi atât de puțini totuși, nu? hmmm, după fizic (nasul mare e semn de noblețe așa după cum au avut mării oameni: Alexandru Macedon, Eminescu, Kant..) există totuși îmbinări de lini, traiectorii faciale..urechile mari cu adevarat ar spune nesimțire și deci... însă, la fel nu trebuie pierdută din vedere întreaga fizionomie. (Cine dorește acum găsește chiar pe net cărți din acestea ale studiului fizionomiei!) Fizionomia nu spune despre acela ce
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? III de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344515_a_345844]
-
ani și ani de cînd cu căldările iestea de tablă și de plastic. Să nu uit de chiupuri și ulcele, ulcioare și ulciorașe, oalele de lapte, căldărușa cu feleștiocul pentru păcură, cazane, ceaune, ciubere, bărdace, garafe și gărăfioare, deje și linuri - toate erau pline ochi! Ba unii dădeau jos din pod și oboroace hîrbuite de pe vremea lu' bunelu', din celea făcute din coajă de tei, și le umpleau. Ce să facă oamenii! Cît despre căldări, erau umplute și ele, că, oricum
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
nu a fost niciodată episcop la Roma, cum nu a fost episcop nici al Antiohiei sau al Ierusalimului. Potrivit listei episcopale consemnată și transmisă de Sfântul Irineu de Lyon, primul episcop de Roma, instituit de Sfântul Apostol Petru, a fost Lin!... Din punctul de vedere al conștiinței teologice ortodoxe, distincția între cei doi apostoli ce s-au săvârșit din această viață în capitala Imperiului, și episcopatul acestui oraș este cât se poate de evidentă și de clară. Primatul Apostolului Petru în
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
scurgea zeama galbenă peste mine, Eu îmi luasem picioarele în cârcă să-L caut în orele rămase Pe Dumnezeul meu ce-L simt aproape, dar nu vine. Se lăsase o tăcere adâncă în juru-mi ca zeama de struguri Jucată în lin pe rit de sârbă de picioare tinere, frumoase, Undeva spre apus înaltul cerului aprinsese ruguri Când eu îl căutam pe Domnul cu neodihna în oase. Urcam pe-o scara împletită cu lumină tot mai sus Și tot mai departe Dumnezeu
ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348252_a_349581]
-
pot pluti pe-un tainic nor. Aripile îmi cresc, primesc putere Și zbor prin univers, a minții vrere. Mă-nalț, țășnesc spre lumină, Explozie celestă, divină. Plutesc deasupra de nori, Cuverturi de albe comori. Lumina curată mă patrunde, Atât de lin, ca apa în unde. Un val de căldură în mine se-ntinde Și parcă un înger în brațe mă cuprinde. Voaluri jucăușe se destramă Și te zăresc aievea, fără teamă. Aș vrea să te ating în jocul de lumină, Mâinile
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
aproape,/ Tu caută-mă printre flori" (Punți de flori). Sunt poezii în care plinătatea viului vibrează tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lăsa loc și unor resemnări, tristeți, nostalgii. „Sunt umbră și vis născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lavă încinsă ascult chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvaluie-n cântec." (Sunt). Întreaga ei ființă aspira spre iubire, iar poezia este pentru ea o adevărată terapie. "Ascunde-mă în gândul tău, iubite, / Culege-mă din freamătul
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
carapace, Dușmanuil să ajungă o epavă. Dar pana înmuiată bine-mi place În ambră renumită de Târnavă, De Rusidava ori de altă davă, Să retrezească timpurile dace. Dezvăluindu-și generos secretul Acumulat în toamne, peste vreme, Prin ani zdrobiți în linuri cu încetul, Și se răsfață-n caldele poeme Ce prezidează unice banchetul Înaltelor destinselor embleme. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Îmi place / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 369, Anul II, 04 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ÎMI PLACE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361765_a_363094]