298 matches
-
le-a permis musulmanilor să anticipeze rolul înțelegerii în cunoașterea fenomenelor istoric-umane, teoretizat mai târziu și de filosofii occidentali. Filosofia islamică a fost ferită de "mutații" ca cele pe care Occidentul le multiplică mereu. ("Catastrofele" menționate mai sus, asociate cu linearitatea timpului istoric, răspunzătoare pentru tezele despre "moartea" lui Dumnezeu și a Omului). Dacă pentru teologii occidentali "moartea lui Dumnezeu" creează stări de perplexitate, pentru islamici enunțul este respins ca o blasfemie de neconceput. "Nici Dumnezeu, nici Cuvântul Său și lucrul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
decât într-o societate nouă, desprinsă de tradițiile precedente și înscrisă pe o linie evoluționistă de progres. Ceea ce în Iluminism se formula doar ca opoziție cu vremurile precedente în secolul al XIX-lea devine un progres stadial și cu o linearitate care este proiectată în viitor prin formule teleologice din ce în ce mai clare. Întreaga dinamică socială trebuia astfel urmată încât să atingă țeluri evolutive foarte atractive: bunăstare generalizată, pace universală, eliberare prin stăpânirea forțelor naturii, educație pentru toți, sănătate a tuturor etc. Teama
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra tranzițiilor modernității, pe când cea evoluționistă ar reinstitui ceea ce postmodernii numesc „marile narațiuni” ale istoriei, adică acele „povestiri” ce propun sau impun o linearitate ordonată a întâmplărilor care se succed în devenirea istorică. Postmodernismul filosofic al lui Lyotard sau Derrida, inițiat în altă formă încă de Nietzsche în secolul al XIX-lea, susține tocmai deconstrucția evoluționismului istoric „totalizant” și teleologic, ce privește istoria ca
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unde nu cunoașterea ca atare este sursă a bunăstării, ci numai modul în care se află în relație cu ceilalți factori menționați. Totuși, nu neapărat relațiile ca atare sau corelațiile dintre cele trei capitaluri sunt de interes. Nu trebuie căutate linearități ale dezvoltării sau determinări cauzale dinspre un capital spre altul. Mai degrabă, este de preferat analiza echilibrului care se configurează între tipurile de capital menționate, astfel încât să deschidă anumite căi ale dezvoltării odată cu închiderea altora. Iar închiderea/deschiderea istorică trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
culturale ale capitalismului”, cu scopul de a pune în evidență pericolul pe care dezechilibrarea socială și mai ales culturală l-ar putea genera, amenințând astfel expansiunea „societății postindustriale”. Cealaltă categorie include teorii de tip neofuncționalist, ce consacră o paradigmă a linearității progresive a dezvoltării. Aceste teorii urmăresc să identifice schimbările care se produc în tranziția spre „postmodernitate” sau către „societatea postmaterialistă”, fără însă a specifica pericole de disoluție iremediabilă. Ele urmăresc să identifice și să caracterizeze noul stadiu, în curs de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este mult mai puțin istorică, întrucât se concentrează pe schimbările ce se produc în societatea postmaterialistă sau postmodernă deja consolidată, cel puțin într-o parte - cea dezvoltată - a lumii. Aceste schimbări sunt considerate ca lente și incrementaliste, înscrise pe o linearitate progresivă, asociate cu procesele de înlocuire demografică intergenerațională, dar și ca inevitabile în toate societățile, inclusiv în cele în curs de dezvoltare, mai ales atunci când acestea vor ieși din faza dezvoltării industriale. Numai că, în timp ce Bell analiza cultura pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
opteze pentru redirecționarea culturii, care s-ar afla în contradicție cu structura capitalistă a economiei și tehnologiei, Inglehart susține că tocmai noile dezvoltări culturale postmaterialiste din sistemele de valori și credințe facilitează și chiar stimulează dezvoltări economice și politice corespunzătoare. Linearitatea deterministă dinspre economie, cultură, politică, religie sau oricare alt factor spre ceilalți este înlocuită astfel cu concomitența și armonia unei linearități a dezvoltării tuturor. Problema este de a detecta acele schimbări din componentele sociale în jurul cărora se agregă grupări sau
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
noile dezvoltări culturale postmaterialiste din sistemele de valori și credințe facilitează și chiar stimulează dezvoltări economice și politice corespunzătoare. Linearitatea deterministă dinspre economie, cultură, politică, religie sau oricare alt factor spre ceilalți este înlocuită astfel cu concomitența și armonia unei linearități a dezvoltării tuturor. Problema este de a detecta acele schimbări din componentele sociale în jurul cărora se agregă grupări sau aglutinări, cristalizări care sunt semne ale intrării societății într-un nou stadiu. Astfel, explorând valorile și sistemele de credințe dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care-și încarcă aparițiile de schimbări de ton și registru, încercînd, uneori, și nuanțe. Sigur că și Găitan se află la o distanță de ceea ce ne-am imagina că poate să construiască, dar Karenin are evoluție, are stări. De o linearitate excesivă este Silvia Luca, atît de emoționantă în alte apariții. Această Anna Karenina este aproape plată și cînd este vorba despre soț, amant sau copil. Este mai degrabă o întrupare selenară, desprinsă de realități, de tumulturi. Prea dramatic, și plat
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
înnoirea, sinceritatea, într-un cuvânt, calitățile structurii de caracter și de suflet, strălucirea spiritului... Dar în ce fel filtrăm pozitivul de negativ? Lumea aceasta e amestecată. Orice acțiune are o consecință, orice energie de un anumit fel atrage automat în linearitatea acțiunii un rezultat similar în amestec de bine sau rău și se amplifică... orice gând, orice acțiune și orice decidem sau simțim trebuie să filtrăm pentru a păstra numai pozitiv, pentru a avea în structura noastră numai latura bună a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mele? Aș fi altceva mai mult decât conștiință, energie, înțelepciune sau iubire, oare ce anume voi lua cu mine ca aparținându-mi dincolo de forme și aparențe?... Și de ce ar avea importanță cine suntem acum sau cine am fost cândva, în linearitatea timpului și relativitatea definirii, dacă este sigur că oricum nu vom rămâne decât esențialul luminos care ar ajunge parte din arborele universal, unde nu există nici timp, nici separare spațială, ci doar A FI, infinit și perfect?... Expansiunea vieții implică
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Într-o capitală care să ilustreze valorile pe care voia să le transmită noua elită indiană. Modificările pe care le-a făcut Le Corbusier la proiectul inițial, elaborat de Nowicki și Albert Mayer, mergeau toate În direcția monumentalismului și a linearității. În locul curbelor largi, el a trasat axe rectilinii. În centrul capitalei, a introdus o enormă axă monumentală, nu mult diferită de cele din Brasília și din proiectul său pentru Paris. În locul bazarurilor aglomerate care adunau pe suprafețe mici un număr
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mai variate perioade, stiluri și epoci ale culturii universale, mergând de la diversele expresii ale goticului european până la compoziția peisajului în grădinile japoneze, eseurile sunt o pledoarie pentru un nou mod de lectură, care, multiplicând nucleele de interes, evită monotonia și linearitatea demersului critic tradițional. „Semnul epocii noastre, scrie autorul, este o capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
ca tipuri de caractere); mondiale, europene, naționale (ca tipuri de competiții) etc. Existența formelor construite pe același tipar formal sau combinarea lor în limitele aceluiași enunț oferă claritate și transparență mesajului transmis și reflectă, în același timp, tendința limbii către linearitate, simetrie și analogie: După naționalele de gimnastică, urmează europenele și apoi, în toamnă, mondialele A călătorit cu un personal, dar ar fi preferat un rapid sau un accelerat Poți scrie cu italice, drepte, bolduite, petite, numai să fie clar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
referitoare la enunțarea romanescă, în care descrierea se subordonează progresiei narative, aceasta având rolul de a "imita" ordinea "reală" a evenimentelor. Semnificativ este faptul că, în Noul Roman, răsturnarea ierarhiei dintre narațiune și descriere s-a petrecut simultan cu răsturnarea linearității povestirii și cu aducerea în prim-plan a opacității limbajului. Acest bruiaj al opacității dintre primul și al doilea plan, care ruinează economia tradițională a descrierii, a fost în mare parte facilitat de dezvoltarea mijloacelor media fondate pe imagine; ele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sens global și îi permite să aibă un sens. Astfel, în fabula lui La Fontaine vom distinge: situația inițială; complicarea; acțiunea; rezolvarea; situația finală; morala se descompune ea însăși pe două niveluri: morala povestirii propriu-zise și morala fabulei. În realitate, linearitatea de suprafață a diferitelor macropropoziții din povestire maschează caracterul ierarhizat al narațiunii. Am putea să le repartizăm pe alte niveluri: Evident, aceste macropropoziții constitutive din diferitele tipuri de secvențe sunt articulări care nu se proiectează neapărat pe suprafața textelor. Unele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deveni părtaș la neghiobia personajului"250. 7.5. Mărci ale integrării lineare Spațialitatea textului nu se manifestă doar prin această decupare în paragrafe care impune o anumită delimitare în lectură. Există și elemente, mărci ale integrării lineare care urmăresc structurarea linearității textului, organizarea lui într-o succesiune de fragmente complementare care facilitează tratarea interpretativă 251. Acestea sunt necesare mai ales în descrieri, a căror structură ierarhică, după cum am văzut, contrazice dinamica narativă. Aceste mărci se înscriu în câteva serii, clasica fiind
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grup verbal și grup verbal. Cu asemenea paralelisme puternice suntem mai aproape de izvoarele poeziei care, după celebra formulă a lui Jakobson, tinde să "proiecteze principiul echivalenței de pe axa selectării pe axa combinării", adică să instituie rețele de echivalențe care modifică linearitatea discursului. În virtutea acestui principiu, putem considera că următorul început dintr-un poem de Appollinaire are o anumită coerență: Există un vas care mi-a dus iubita departe În ceruri sunt șase cârnați și noaptea ce cade momește cu ei stelele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a aventurilor hard-boiled, o formulă a cărei identitate poate fi redusă la următorul tipic: Povestirile lui Chandler sunt, mai presus de orice, descrierea unor căutări. Ele presupun o crimă și sfârșesc adeseori cu asasinarea persoanei căutate (Jameson, 1970, p. 645). Linearitatea, inevitabila monotonie și previzibilul demersului sunt contracarate de arsenalul retoric pus la bătaie. Efectul final este al unui discurs hiperrealist, în care tratamentul de bază constă în supraaglomerarea paginii cu infinite detalii de decor. Din acest punct de vedere, Farewell
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Specifice îi sunt „linia curbă a frazării” și „gustul prețiozității circumlocute”, el reprezintă stilul rococo, fiind „un gentilom” al criticii literare. Spre deosebire de Perpessicius, ținându-se și el deoparte de polemici, Tudor Vianu e văzut ca un clasic imperturbabil, care „cultiva linearitatea greco-romană” și „ilustra tipul academic, reabilitându-l”, privea lucrurile cu înțelepciune și superioritate (proprie savantului), cu o distinctă cumpătare și limpezime a judecății, fiind menit să profeseze clasicismul. Tipul opus lui Tudor Vianu e considerat, în multe privințe, G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
la iranieni cât și la evrei și la creștini, «istoria» atribuită Universului este limitată, sfârșitul lumii coincide cu aneantizarea păcătoșilor, reînvierea morților și victoria eternității asupra timpului”. Altfel spus, avem de-a face cu clasica partiție între ciclicitate 1 și linearitate a timpului, convertite în cadru dramatic și umanizat ca simultaneitate/contemporaneitate, respectiv succesiune. La Wikander: „În India, timpul ciclic, culminând în Kaliyuga, a fost o inovație care a depășit vechiul punct de vedere asupra istoriei și religiei. Motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
observă Coșeriu, un semn sau un procedeu de limbă creat în mod intenționat și destinat unei anumite funcții, așa cum este, de pildă, un morfem de număr, de persoana sau de timp. Ordinea cuvintelor e de fapt o consecință automată a linearității limbajului în vorbire și prin urmare și în timp; ordinea cuvintelor nu se poate opune lui zero, asemenea morfemelor dotate cu expresie proprie. Ordinea cuvintelor nu este în mod necesar funcțională în limba și, de aceea, ea este adesea facultativa
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o silaba deschisă) sau asociat cu o parte marginala (coda), formată din consoane. Nu există limbi care au numai silabe închise. În rostirea silabelor unui cuvînt pot există diferențe de durată, ton, intensitate. Tipologia ritmica a limbilor se bazează pe linearitatea semnificantului și are în vedere ansamblul trăsăturilor ritmice ale vorbirii. Repetarea unor unități sonore da naștere ritmului în funcție de accentul tonic, silaba sau mora. În limbile accentuale accentele tonice ritmează enunțul. Silabele pot avea durăte diferite, dar timpul dintre două silabe
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
169, 170, 172, 173, 214, 238, 239, 240, 241, 243, 255, 260, 265, 283, 285, 288, 309, 339, 345, proto-~ 167, 169, rădăcina ~ 17 semito-hamitică (hamito-semitică, afro- asiatică v.) 166, 167, 168, 173, 214, 240, 347 semnificant 89, 99, 140, linearitatea ~ului 86 semnificație 12, 28, 33, 34, 47, 99, 127, 168, 356, hermeneutica a ~ei 99 sens 28, 29, 33, 34, 35, 54, 67, 70, 75, 77, 78, 87, 96, 99, 106, 178, 187, 249, ~ cauzal 30, ~ literal 73, ~ tipologic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
competiției dezvăluie limitele mixului de marketing atașat unui intermediar pe piață și solicită creșterea corespunzătoare a gradului de control și de implicare pe piața respectivă, concretizate prin înființarea unei filiale proprii. O altă problemă cu modelul de la Uppsala ține de linearitatea presupusă a relației dintre acumularea de experiență și implicarea pe piață. Unii autori (Erramilli, 1991) consideră că expresia grafică a acestei relații ia forma literei U, în timp ce Petersen și Pedersen (1997) apreciază influența acumulării de experiență asupra luării deciziei de
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]