1,603 matches
-
de mărimea unei frunze mature de lotus, mai mare decât cădița unui copil. Pe tavă sunt așezate obiecte simbolice: un sigiliu imperial, o carte de Confucius, Despre toamnă și primăvară, o pensulă de scris făcută din păr de capră, un lingou de aur și unul de argint, o ghicitoare, o sabie în miniatură, o sticluță de băutură, o cheie de aur, zaruri din fildeș, o tabacheră de argint, un bici din piele, un vas de ceramică albastră pictat cu peisaje, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci de ani. Ochii lui sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre lucruri mărunte. Face remarci despre vreme, în timp ce el întreabă de sănătatea Majestății Sale. Când este însă întrebat despre rebelii din Taping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Fann Sora cea Mare sunt banale în comparație cu ceea ce mi se întâmplă mie. Nu e timp nici de vărsat lacrimi, nici de căutat alinare în sânul familiei mele. Su Shun se prea poate să pregătească deja focul pentru a topi lingourile de argint. Îl întreb pe An-te-hai de ce ar trebui să mă încred în vorbele lui Chow Tee. Noi, eunucii, suntem ca niște joarde de viță-de-vie, zice el. Trebuie să găsim un copac puternic pentru a ne cățăra sus. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care constituie masa pe care șefii „guvernului universal” vor s-o manipuleze, pro domo bineînțeles, căutând să armonizeze contrariile, împăcându-i pe Isus cu Lucifer, Binele și Răul, sub semnul puterii băncilor în lingouri de aur, și, pe de altă parte, a-și exprima, cu un termen blagian, disperata conștiință a propriei destrămări. Între aceste două trăiri, care, de cele mai multe ori, de fapt, se suprapun / se amestecă, poetul dezvăluie un număr incomensurabil de frământări
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la o gaură a doua fiind pe gratis, la a patra două, la a cincea trei. Vă umplem de găuri. Sunteți agent de vânzări? Nu, cetățene. Io-s Guvernul! 8. ȘTIRI DE PRIMA PAGINĂ * Greva homosexualilor. Pentru o bucată de lingou de aur criminalul recunoaște și alte crime mult mai criminale de restul dezicându-se total. * Un sadic de 8 ani și-a ucis canarul cu praștia tatălui. * Poliția nu a elucidat drama celor patru hipopotami găsiți înnotând pe Bahlui. Ei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
militare semnalăm pe generalul Grigore Naum = Grisha, evreu de dincolo de Nistru; la securitate și gardă, semnalăm pe Bucicov Valeriu, venit de peste Nistru; la transport și informații, pe generalul Majrov și ai lui, care au scos din țară tone de aur (lingouri), uraniu, petrol, grâu, animale, etc., adevărat jaf național; la filaj și investigații remarcăm pe generalul Kovacs Pius; la anchete penale: descinderi, percheziții, arestări cu inițiativele lor și ale comuniștilor de la vârf; în ramurele securității erau promovați elementele de mare încredere
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Franta,în Libia...Eu am pretutindeni în lume afaceri. -Nu vă este teamă de hoți? -Desigur, mă tem.Sunt opere de valoare și eu le tratez ca atare, nicidecum ca pe niște bucăți de pânză pictate, ci ca pe niște lingouri de aur. Mi-am pus zăbrele la ferestre, sistem video, sistem de alarmă, ce mai pot face altceva decât să anunț poliția.Aici însă nu sunt hoți, da nici n-așvrea să aflecineva ce se află “depozitat” aici. -Contați pe discreția
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vă este peste măsură de recunoscătoare! Palmer Încă mai povestește istoria curvelor de-a lungul evilor cînd o voce de bas Îl Întrerupe: — Treci la chestiune, Palmer. Spune-le să scoată cecurile! Domnul Redbone este solid și pătrățos ca un lingou de aur, cu ochii străjuiți de niște imense sprîncene negre. El nu este o „tîrfă artistică“, așa cum apare, sub Loplop și lîngă omphalos, Într-un costum negru elegant. Un trabuc neaprins i se ițește dintre buze, perpendicular pe falusul omphalosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scris un cuvânt, dar pot să șterg și să scriu altul, puteam să fac și altceva. Tata, dacă a ajuns la pușcărie, nu a ajuns ca adulter sau ca infractor. A fost marinar și a furat treizeci de tone de lingouri de aluminiu și venea partea lui, bani mulți. S-a întâmplat de i-a prins. Că nu au dat cui trebuia pe traseu, i-a prins controlul. Era bandă mare, de 10-15 oameni. A luat 19 ani. Avea un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce-ai ascuns! — Nu... nu... nu... aici. Mlaștină. — Mlaștină? Endō auzea povestea pentru prima dată. Cu paisprezece ani în urmă, Kanai și Kobayashi, din același batalion cu fratele lui, au plănuit și chiar au reușit să ascundă o parte din lingourile de argint confiscate de la Banca din localitate. Ca să nu li se divulge secretul, Kanai a ordonat să fie uciși toți cei care ajutaseră la îngroparea argintului. El și Kobayashi au dat vina pe fratele lui Endō. În sfârșit a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cei care ajutaseră la îngroparea argintului. El și Kobayashi au dat vina pe fratele lui Endō. În sfârșit a înțeles și Endō de ce nu-i scrisese fratele lui nici un amănunt în legătură cu acuzația... — Ce mlaștină? se răsti Endō. Ticălosule! Ai ascuns lingourile într-o mlaștină? — Nu eu. Kanai m-a pus. — Bine, bine. Care mlaștină? — Mlaștina Mare. Kobayashi a mărturisit totul, bâlbâindu-se. În iulie 1944, cu un an înainte de terminarea războiului, Kobayashi și Kanai s-au întors în Japonia din Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Oricum, și fără explicații, Gaston mergea cu el până la mlaștină. În cazul în care nu putea urca vreo pantă mai abruptă, îl punea pe uriaș să-l care în spinare. Gaston le mai putea fi de folos și la scoaterea lingourilor din mlaștină. Endō stătea întins, cu privirile ațintite la umbra lămpii de pe tavan. „A sosit, în sfârșit, momentul răzbunării pe Kobayashi“, gândi el. După ce vor găsi lingourile însă... Dacă iar îi pune prostul de Gaston bețe-n roate... ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care în spinare. Gaston le mai putea fi de folos și la scoaterea lingourilor din mlaștină. Endō stătea întins, cu privirile ațintite la umbra lămpii de pe tavan. „A sosit, în sfârșit, momentul răzbunării pe Kobayashi“, gândi el. După ce vor găsi lingourile însă... Dacă iar îi pune prostul de Gaston bețe-n roate... ce să facă? Să-l omoare? Îi aruncă o privire lui Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
numeroase Încercări, se Încumetă să Înscrie două intrări: mai ’68 și aur. Apărură cîteva scurte articole, printre care descoperi unul În chenar care o electriză. Pe data de 20 mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era estimată la o sută de milioane de franci. Simți că avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună pe Caradec la SRPJ, hărțuindu-l ca să-i facă rost cît mai rapid de informații complementare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
studenții. Se serviseră și plecaseră, nu-i văzuse și nu-i auzise nimeni. - Dar au rămas amprentele lăsate de frații Sullivan, remarcă Marie. Încuviință zîmbind și continuă. - Ne aștepta o barcă la Rouen... În timp ce Tom și Sean terminau de Încărcat lingourile, eu am plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi. - De ce nu-mi vorbești de Mary? Care era rolul ei? - Și asta ai descoperit? Bravo, Mary era soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi putut crede. - Știu că totul e Împotriva mea, dar nu eu i-am ucis, Marie. Voiam doar să-i fac să-mi vorbească. De treizeci și cinci de ani voiam să știu unde era restul prăzii. - Restul prăzii? - Cam două sute de lingouri de aur. - Mobilul crimelor dumitale! Ai ucis niște nevinovați, ai distrus familii, recunoaște, Ryan! Ți-ai petrecut timpul dîndu-ne indicii cu picătura! - N-am ucis! rosti el apăsat. E adevărat că voiam ca ei să plătească pentru moartea celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru ca viața lor să fie la fel de distrusă cum a fost a mea! Dar, de fiecare dată cînd am luat contact cu unul din ei, ea l-a asasinat! - Ea? Cine, ea? - Gwenaëlle Le Bihan. Ea și cu mine știm că lingourile sînt pe insulă. Ea e cea care s-a debarasat de ceilalți jefuitori. Iar acum, făcîndu-mă pe mine responsabil de crime, se debarasează de mine. O Înfrunta, dîndu-i ghes cu toată energia. - Marie, gîndește-te, dacă aș fi cu adevărat vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
m-aș fi atins niciodată de banii veniți dintr-o nenorocire dacă frații tăi n-ar fi amenințat că pleacă, din lipsă de lucru aici. Îl vedeau pe Yves cum profită de pe urma laboratoarelor pe care tatăl lui le plătise cu lingouri de aur, atunci... Făcu un gest evaziv și se duse să oprească ceainicul care scuipa jeturi de aburi. Marie completă fraza rămasă În suspensie. - Atunci te-ai dus la bătrînul Pérec și i-ai cerut partea ta, conchise ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
feței i se contractară violent cînd Marie Îi spulberă iluziile, iar Gwen păru gata să izbucnească În plîns aflînd că Gildas, Loïc și Yves le povestiseră părinților totul. Era oare sinceră cînd afirmase că nu auzise niciodată vorbindu-se despre lingouri? Privirea albastră Înecată În lacrimi picura Îndoiala În sufletul tinerei polițiste. - În legendă, jefuitorii de corăbii erau șase. În grupul vostru cine era al șaselea? Pierre-Marie de Kersaint? - PM? Gwen rîse disprețuitoare. - Prințișorul nu se amesteca cu gloata, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
propriii tăi copii... Și apoi, naufragiații erau cu toții morți, la ce bun să mai vorbim de ei? CÎnd marea s-a retras, am dat o raită În grotă ca să vedem dacă nu cumva rămăsese ceva În urma refluxului... Acolo am văzut lingourile, erau trei lăzi... Dumnezeule, tot aurul ăla! Asta ne-a scos din minți... - Ce-ați făcut cu el? Yvonne avu nevoie de cîteva secunde ca să iasă din amintirile ei, părea sfîrșită de puteri, se uită la Lucas, gura i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai spunea nimic, Pérec și cu mine ne-am dus după el ca să ne cerem partea. Ce hrăpăreț... nu ne-a dat decît ce a binevoit el să ne dea... I-a fost ușor, era nevoie de el ca să vindem lingourile. În sfîrșit, am primit ce trebuia ca să-mi pun la cale afacerea, iar bătrînul Pérec pe a lui... - Și mama, ce rol a avut În toată povestea asta? Întrebarea Îi ardea buzele Mariei de la bun Început. Yvonne șovăi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar Marie tăgădui printr-un semn al capului. - Există ceva contradictoriu: ea ne spune că Arthus ar fi păstrat restul banilor, și totodată Îi acuză pe cei din familia Kersaint că sînt ucigașii. Deci, ei n-ar fi ucis pentru lingouri... - CÎnd e vorba de o crimă rituală, cu punere În scenă sofisticată, cum este cazul aici, crimele nu se supun acelorași reguli ca celelalte. Mobilurile sînt mult mai complexe, aproape Întotdeauna psihologice, adesea de origine traumatică, explică Lucas. - Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
slăbească din ochi pe castelan. - Ești sigură? Nu pricep, e foarte ciudat... - Yvonne Le Bihan afirmă că ați avut o parte activă În naufragiul provocat de copiii de pe insulă În 1968. Și că ați luat cea mai mare parte a lingourilor. De data asta, Arthus Încasă lovitura. Nu se grăbi să răspundă. - V-a spus prostii. Data viitoare, va născoci altceva ca să-mi facă rău, acuzațiile ei nu vor sta În picioare, veți vedea... - Vom face o confruntare de Îndată ce starea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că Împarte banii cu el. Ryan a crezut că Gwen era cea care voia să scape de el, dar de fapt era Stéphane! Iar Ryan odată mort, Stéphane a reluat pe cont propriu aceeași metodă pentru a afla unde erau lingourile! - Nu te poți Împiedica să nu-l scoți basma curată pe Ryan... - Era În celulă În noaptea În care a murit Gildas! - Păzit de Morineau. Bravo pentru alibi! Marie simți o dezamăgire atît de vie, atît de penibilă, Încît admise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ciudat. Profitară ca să facă o cercetare rapidă. În timp ce Marie aprindea lumina și se ocupa de cămăruță, Lucas urcă la mezaninul sălii mari. Îl auzi scotocind printre mobile. - Ai dat de ceva? - Nu. Poate că Gwen i-a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe care o făcu spre a se Întoarce, privirea ei prinse extrem de fugar ceva ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]