384 matches
-
muzeul Louvru. Tiberiu l-a chemat într-o zi pe astrologul Thransyllus, despre care auzise numai lucruri bune. Acesta nu a ezitat să îi prezică tot felul de fericiri și victorii. Deoarece împăratul a bănuit că Thransyllus este un șarlatan lingușitor, l-a întrebat la sfârșit cu un zâmbet mascat: Pentru că ești atât de destoinic, mi-ai putea spune cât timp mai ai de trăit?". Astrologul înțelese amenințarea din această întrebare. Păstrîndu-și tot sângele rece, ceru îngăduința să-și refacă tema
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
polițaiul încalcă legea și-l arestează abuziv pe Cațavencu, doar pentru că primise "ordin verbal" de la prefect; "curat violare de domiciliu, dar umflați-l". Ghiță Pristanda este înzestrat cu șiretenie primitivă, poate fi arogant sau umil, după împrejurări, lipsit de demnitate, lingușitor față de Cațavencu: "eu gazeta d-voastră o citesc ca Evanghelia totdeauna". Nu se dă în lături de la furtișaguri, prevenit de soția lui: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând". Comicul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston); politicianul demagog (Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi); cetățeanul alegător (conu Leonida, Cetățeanul turmentat); funcționarul (Rică Venturiano, Candidatul); confidentul (coana Efimița); raisonneurul (Nae Ipingescu, Brânzovenescu); funcționarul servil și lingușitor (Ghiță Pristanda) după Pompiliu Constantinescu. Comicul de nume sugerează o trăsătură dominantă, un caracter: Zaharia Trahanache amintește de zahariseală (ramolisment); trahana (cocă moale); Ștefan Tipătescu june prim, tip abil, cuceritor de inimi; Ghiță Pristanda trimite la jocul popular pristanda, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este perfid și caută să câștige prin înșelăciune, așa cum rezultă din caracterizarea directă făcută de autor și din caracterizarea indirectă. Acesta este "un om spân" (nu-i crește barba), "om însemnat", periculos: "De obicei, aceștia sunt răi, cruzi, perfizi și lingușitori" (O. Bârlea). Portretul moral reiese în mod indirect, din faptele, vorbele și atitudinea personajului, din relațiile cu alte personaje. În relația cu Harap-Alb, spânul este lingușitor și umil ("să nu-ți fie cu supărare, drumețule"). Este prefăcut, viclean, îl atrage
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-i crește barba), "om însemnat", periculos: "De obicei, aceștia sunt răi, cruzi, perfizi și lingușitori" (O. Bârlea). Portretul moral reiese în mod indirect, din faptele, vorbele și atitudinea personajului, din relațiile cu alte personaje. În relația cu Harap-Alb, spânul este lingușitor și umil ("să nu-ți fie cu supărare, drumețule"). Este prefăcut, viclean, îl atrage pe fiul craiului în capcana din fântână; se pricepe la oameni, știe să profite de slăbiciunile celorlalți. După ce îl face captiv pe Harap-Alb, spânul devine răutăcios
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu au încetat să o tot repete: statul se confundă cu regele. Succesor al împăratului roman, el este "împărat în regatul său" și în același timp este la originea întregii justiții, întregii legislații și întregii autorități administrative. Dar suveranul și lingușitorii săi insistă mai ales pe caracterul sacru al monarhiei. Ungerea papală îi conferea deja monarhului o dimensiune religioasă esențială. Bossuet (Politique tirée de l'Écriture sainte) merge mult mai departe declarînd că "Dumnezeu numește regii ca pe miniștrii săi și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
provincialului bucureștenizat. Doar cel din urmă este acceptat de ambele părți, întru totul, pentru că este o punte. Din fericire, există destule excepții care nu intră nici în categoria scriitorului bucureștean disprețuitor (ori chiar grobian), nici în aceea a scriitorului provincial lingușitor, pisălog și vasal. *** În perioada dintre alegerile parlamentare și cele prezidențiale din 2004, studenții mei (de la Jurnalism și Litere) mi-au precizat destul de ritos că, în cazul în care nu va fi ales un președinte democratic, au de gând să
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Koeningstein, zis Ravachol, reluase aceleași critici privitoare la societate; dar și Emile Henry: "Mi se spusese că instituțiile sociale erau fondate pe dreptate și egalitate, dar eu nu vedeam în jurul meu decît minciuni și viclenii, în care doar cinicii și lingușitorii puteau ocupa un loc bun la banchet" (Jean Maitron, op. cit., pag. 103). Callemin, în memoriile sale Pourquoi j'ai cambriolé, pourquoi j'ai tué, formulează o aceeași critică la adresa societății, dar mai întîi la adresa familiei, pentru a justifica acțiunea sa
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
preotului că nu-și redobândește liniștea sufletească. Preotul îi zise atunci: Mi-ai spus tot? Nu. Atunci spune-mi adevărul întreg! Apăi, continuă omul mărturisirea, era ceva la capătul funiei. Ce era? Era... era... o vacă! 80. Să nu fim lingușitori! Un rege al Persiei, voind să-și aleagă un sfetnic bun, a chemat la palat într-o zi pe cinci dintre cetățenii cei mai de vază din oraș și le-a zis: Iată, am cinci inele pe degetele mele; ele
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și de mine nu a cunoscut acest lucru - era croit din cu totul altă stofă, un om deosebit. Dar nimic din toate acestea nu mă împiedica să-l venerez pe unchiul Abel și să-i dau târcoale ca un cățeluș lingușitor. Cel puțin în copilărie. Mai târziu, din cauza lui James, m-am arătat mai demn și mai distant. Să fi fost oare vreodată tatăl meu îndurerat pentru că-l socoteam pe unchiul Abel atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în fier vechi la periodice și edituri, mută reședința de județ etc. Militant în Frontul Salvării Naționale, fruntaș apoi al PNȚCD, apologet, când găsește cu cale, al fostului regim totalitar, Onacă poartă, nu fără succes, masca ardeleanului bonom, sfătos, curtenitor, lingușitor la nevoie, vorbăreț din calcul, scontând pe efectele unei limbuții colorate de pronunție regională, de ziceri mucalite și înjurături pitorești - mască sub a cărei acoperire își face drum spre orice țintă urmărită. Personajul din romanul anterior, Miron Goia, ajuns ziarist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
și Bubulache, primarul a simțit că manifestării, ca să fie și mai artistice, îi trebuia încă două, trei culori, pe lângă acelea ale steagurilor festive. Albastrul era, într-adevăr, liniștitor, favorabil unei plimbări pline de spiritualitate și de calm celest - cum foarte lingușitor se exprima în fața doamnei Marinache autorul proiectului -, dar niște tarabe cu mici și bere, cu roșul excitant al tocăturii și cu galbenul auriu al halbelor, ar fi făcut mai suportabil calmul celest al unei alei de trei sute de metri. Sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Motru l-a descris cel mai bine: "Ciocoiul suferă din contactul cu mulțimea"1237, "nu are o ocupație anume rezervată pentru sine"1238, "este lipsit de dragoste pentru o ocupație, pentru un ideal"1239; "Mândru cu cei mici, ciocoiul este lingușitor și târâtor cu cei mari..."1240; "iubește puterea pentru putere și nu pentru gândul de a face ceva cu puterea"1241, "a trecut timpul domniilor fanariote și s-au dus ciocoii, dar ne-au rămas amintirile despre ei, dimpreună cu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
anturajul lui direct. Mai exact, dacă acești oameni sunt, toți, niște yesmeni care în fiecare zi îl laudă ești cel mai bun, mai drept și mai viteaz -, acesta chiar începe să se creadă mai presus de muritori și își copleșește lingușitorii cu favoruri și sinecuri, făcându-i dependenți de el. Chavez, de exemplu, n-a cerut în referendum numai dreptul lui de a candida, la nesfârșit, la Președinție, dar și dreptul parlamentarilor, al primarilor, al guvernatorilor de a candida nelimitat. Aceștia
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
să pun la îndoială spusele lui Truman. Președintele vorbea pentru SUA, SUA simboliza adevărul. Am învățat de-a lungul anilor să fiu mai critică, la fel ca majoritatea americanilor, unii chiar până în punctul de a deveni nerespectuoși. Nu subscriu stilului lingușitor, dar cred că ar trebui într-adevăr să ținem cont de imensa dificultate a misiunii președintelui și de incomparabila istorie a funcției în sine. Sper ca noul șef de stat să fie acela pentru care am votat și în care
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
se stăpânească pe sine, va încerca să îi stăpânească pe ceilalți, viața lui fără control fiind silită să se desfășoare doar în spiritul concurenței. Încercând o descriere sintetică a tiranului, acesta poate fi prezentat astfel: trăiește ca un sclav autentic, lingușitor, cu adevărat sărac, nesătul, plin de spaime și dureri, invidios, lipsit de credibilitate, nedrept, fără prieteni, fără ceva sfânt și cultivă orice fel de răutate care îi apare în minte. Trecând la demonstrarea pe baza criteriului rațiunii, Socrate reoperează o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
celelalte adunări despre lucrurile drepte și nedrepte, ci doar le convinge.” Între demagogia contemporană și cea a anticilor nu există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al Antichității, decât un simplu lingușitor al conștiințelor. Democrația „intermitentă” (la alegeri) se pretează excelent unui astfel de demers. Există în continuare acele produse demagogice ale inteligenței virusate care ascund cu greu amprenta mahalalei sub glodul unei pretinse erudiții. Nu rigoarea logică face, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
escrocul Pohoață”, „salută” Timpul apariția noului ziar din Bucovina. „Dobitocia dlui Costeanu” (nr.56/29 mai 1931); „Dl. Costeanu borfaș al presei”;”Dl. Costeanu e absolut dobitoc la primărie”; „Secătură universitară”, „Stupiditate. Reclamagiu de profesie. Secătură universitară!” „Primarul dr. Costeanu, lingușitorul și pupă mâna dlui Nicolae Iorga” sunt doar câteva titluri care arată cum nu trebuie să se ducă lupta de idei între doi intelectuali, Timpul continuând cu alte și alte epitete la adresa primarului Costeanu: „O figură caraghioasă. E de o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
februarie 1932). Și tot despre Mișu Fotino la 7 februarie 1932 din cursivul „Ticăloșia de la Teatrul Național”: „Incultul Fotino. Un privilegiat al fustei, un actor bâlbâit, un analfabet, un șmecher în mânuirea fondurilor bănești. Acest pește al favoritismului de la București. Lingușitor, valet de casă, traficant sentimental... El ia adus la Cernăuți pe regizorii Dan de la Craiova, Maican și Sică Alexandrescu de la București, iar Bucevschi al nostru nu are ce lucra”... Din cele de mai sus rezultă că Const. Cehan Racoviță nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
devină o marionetă a Occidentului; fiind un „bun român”, Iliescu a izbutit să scoată țara din plasa țesută de complotiștii occidentali (p. 211)! În această teorie susținută de Dan Zamfirescu este vizibilă râvna fostului istoriograf ceaușist de a se pune lingușitor în slujba noii Puteri, mulțumind cu teoria sa pe aproape toată lumea. De aceea, el construiește teza revoluției române care a decapitat toate conspirațiile posibile, dejucându-le, datorită forței sale stihiale ieșite din comun (mântuitoare, creatoare etc.), datorită muncitorimii și „bunilor români
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2, 9) împreună cu o comunitate restrânsă de profeți prieteni. Ei vor rămâne aici timp de doi ani, până ce vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apropiații regelui Carol I. Personalitate complexă, Carol Davila a fost perceput în mod diferit, uneori contradictoriu, de către contemporani. Sabina Cantacuzino, care l-a cunoscut, scria despre el: „Era un om plăcut, deștept, activ, bun organizator, dar ambițios și, se zicea, lingușitor. El fusese adus de Știrbei, dar se avu bine pe rând nu numai cu toți domnitorii Cuza, Carol, ci și cu fiecare ministru, lucru foarte rău văzut pe vremurile acelea de lupte politice pasionate, neținându-se destul socoteală că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Pătrășcanu. Adesea digresiunile sunt încorporate în biografii sau scene de-a dreptul memorabile. Se constituie în felul acesta o tipologie foarte bogată, unde, alături de numeroși deținuți, însuflețiți de spirit de sacrificiu, demnitate și dăruire umană, sunt surprinși destui egoiști, poltroni, lingușitori, abjecți, dintre care se recrutau de obicei „turnătorii”. Digresiuni sunt, de asemenea, rememorările și anticipările, autorul întrerupând firul narativ spre a relata ce s-a întâmplat după evadarea de la Cavnic sau pentru a urmări destinul unor camarazi după ieșirea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
amărăciune: „În lumea asta prost făcută/ Căcații scriu în loc să pută”. În anul 1946, la conducerea județului Vaslui se afla preotul „democrat” Neculai Sârbu care, pus în fața acestui „plugușor”, o fi ezitat oleacă înainte de a pune rezoluția „Nu se aprobă”, chiar dacă lingușitorul plugar Vasile I. din Hârsova îi ridica osanale. Ținem să-i avertizăm pe iubiții noștri cititori că ortografia nu ne aparține, așa că tot „meritul” și toată “gloria” îi revin autorului acestui patriotic și mobilizator „plugușor”. „Aho - aho - Voinici Feciori Nu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Gazeta de Transilvania”, facându-se referire, în mod special, la articolul intitulat Suspinele unei matroane, care evoca trecutul națiunii române, îndemnând-o să-și recupereze independența politică. Acest articol facea referire la Țările Române, aflate sub suzeranitate otomană și „sub brațul lingușitor al Rusiei”, „făcând aluzii urâte ” cu privire la puterea protectoare și chiar la Austria. In scrisoarea din 5 februarie 848, Nesselrode îl informa pe Kotzebue despre conținutul acestui articol, în care „se evocă amintiri vechi despre naționalitatea română și tinde a incita
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]