245 matches
-
de pădurari”" asistă la un sobor tainic al animalelor și păsărilor care își exprimă îngrijorarea față de planurile de defrișare a pădurii. După semnarea contractului, prințul simte unele mustrări de conștiință. Un număr mare de oameni se opune tăierii pădurii: țiganii lingurari care trăiau în apropiere, feciorul boieresc Marandache, pădurarul Neculai Peceneaga, fostul răzeș Sofronie Leca (administratorul moșiilor boierești) și chiar sora prințului, Kivi Mavrocosti. În plus, în aceeași vară se obține o recoltă abundentă de grâu cu care s-ar fi
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
lirice ca o formă a superiorității intelectuale în prezentarea unor întâmplări. Astfel, inginerului francez Bernard venit în Moldova pentru exploatarea lemnului îi dispar rapid și inexplicabil unele obiecte de valoare valoroase din cabana construită în apropierea unui sălaș de țigani lingurari, considerați ca urmași ai unor imigranți pecenegi. Străinul este nedumerit de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Descriptio Moldaviae" (1714), despre țigani aurari. Nume de familie ce reflectă prelucrarea lemnului și aurăritul practicate de romi apar în documente din Transilvania din prima jumătate a secolului al XVIII-lea: în 1735 cel al unei femei pe nume Kalános („lingurar” în maghiară) condamnată pentru vrăjitorie; în 1737, nume cu același sens pe o listă de aurari a autorităților; în 1744, numele Bojásul (prima atestare cunoscută a cuvântului „băiaș”); în listele din 1746, 1749 și 1752, același nume și în alte
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
prima atestare cunoscută a cuvântului „băiaș”); în listele din 1746, 1749 și 1752, același nume și în alte variante, precum și cel de Linguraru. O serie de articole ale preotului luteran Samuel Augustini Ab Hortis din 1775-1776 tratează și despre romi lingurari care se ocupă cu aurăritul în timpul verii. În 1778, un călător german, Friedrich Wilhelm von Bauer, îi amintește ca un subgrup al romilor pe rudarii din Țara Românească, care se ocupă cu colectarea aurului și cu dulgheria. În 1788, Stephan
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
amintește ca un subgrup al romilor pe rudarii din Țara Românească, care se ocupă cu colectarea aurului și cu dulgheria. În 1788, Stephan Ignaz Raicevich, aflat în slujba curții imperiale austriece, îi semnalează într-o carte în limba italiană pe lingurarii din Țara Românească și din Moldova. Un autor sârb, Spiridon Jović, într-o carte apărută în 1835, relatează despre țiganii care trăiau în regiunea graniței militare din Slavonia a Imperiului Austriac, și dintre care o parte făceau obiecte din lemn
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
într-o carte apărută în 1835, relatează despre țiganii care trăiau în regiunea graniței militare din Slavonia a Imperiului Austriac, și dintre care o parte făceau obiecte din lemn, mai ales albii. Termenul „băiaș” tradus printre altele cu "Löffelzigeuner" „țigan lingurar”, apare și în 1836, într-o lucrare a preotului luteran Andreas Clemens din Sibiu. Într-o lucrare în limba franceză din 1837, Mihail Kogălniceanu menționează ca două subgrupuri ale țiganilor domnești rudarii sau aurarii și lingurarii, pe aceștia din urmă
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
altele cu "Löffelzigeuner" „țigan lingurar”, apare și în 1836, într-o lucrare a preotului luteran Andreas Clemens din Sibiu. Într-o lucrare în limba franceză din 1837, Mihail Kogălniceanu menționează ca două subgrupuri ale țiganilor domnești rudarii sau aurarii și lingurarii, pe aceștia din urmă calificându-i drept „cei mai civilizați”. Primul autor croat care menționează prezența unor băieși în Slavonia este învățătorul Ferdo Hefele, într-un articol din revista "Vienac" din Zagreb, în 1890. Un călător german, Heinrich Renner, pomenește
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
endonime în unele comunități de băieși și exonime în altele. În România sunt cunoscuți cu denumirea de băieși sau băiași în Ardeal, băniași în Banat, cea de rudari este specifică Olteniei și Munteniei, iar în Moldova se numesc aurari sau lingurari. În Oltenia se mai numesc și albieri, rotari și corfari (de la „corfă”, cuvânt regional pentru „coș”). În Bulgaria sunt numiți mai ales "rudari", uneori cu varianta "ludari", dar și "lingurari", "kopanari" (de la "kopanka" „covată”), "vretenari" (de la "vreteno" „fus”), "aurari" sau
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Olteniei și Munteniei, iar în Moldova se numesc aurari sau lingurari. În Oltenia se mai numesc și albieri, rotari și corfari (de la „corfă”, cuvânt regional pentru „coș”). În Bulgaria sunt numiți mai ales "rudari", uneori cu varianta "ludari", dar și "lingurari", "kopanari" (de la "kopanka" „covată”), "vretenari" (de la "vreteno" „fus”), "aurari" sau "baeši". În Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
cuvânt regional pentru „coș”). În Bulgaria sunt numiți mai ales "rudari", uneori cu varianta "ludari", dar și "lingurari", "kopanari" (de la "kopanka" „covată”), "vretenari" (de la "vreteno" „fus”), "aurari" sau "baeši". În Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În maghiară denumirea lor
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
din apropiere pentru a-și valorifica produsele prin vânzare sau troc. Ocupația lor tradițională este reflectată și de unele etnonime din cele înșirate mai sus, precum și de unele nume de familie. Astfel, în Ungaria se întâlnesc nume ca Lingurár, Kanalas („lingurar”), Kalányos („lingurar”), Orsós („fusar”). După război, modul lor de viață s-a schimbat mai mult sau mai puțin, în funcție de împrejurări. În general s-au mutat în sate, în cartiere aparte. În Oltenia, un asemenea cartier se numește rudărie. Meseria lor
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
pentru a-și valorifica produsele prin vânzare sau troc. Ocupația lor tradițională este reflectată și de unele etnonime din cele înșirate mai sus, precum și de unele nume de familie. Astfel, în Ungaria se întâlnesc nume ca Lingurár, Kanalas („lingurar”), Kalányos („lingurar”), Orsós („fusar”). După război, modul lor de viață s-a schimbat mai mult sau mai puțin, în funcție de împrejurări. În general s-au mutat în sate, în cartiere aparte. În Oltenia, un asemenea cartier se numește rudărie. Meseria lor tradițională a
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
IUCN; astfel: pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), gârlița mare ("Anser albifrons"), gașcă de vară ("Anser anser"), rata fluierătoare ("Anas penelope"), rata mare ("Anas platyrhynchos"), rata pestrița ("Anas strepera"), rata sulițar ("Anas acută"), rata cârâitoare ("Anas querquedula"), rata lingurar ("Anas clypeata"), rata cu cap castaniu ("Aythya ferină"), rata moțata ("Aythya fuligula"), rata scufundătoare ("Aythya marila"), rata sunătoare ("Bucephala clangula"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete vânat ("Circus cyaneus"), chirighiță-cu-obraz-alb
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
uliu păsărar ("Accipiter nisus"), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"),pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), rață sulițar ("Anas acuta"), rață lingurar ("Anas clypeata"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață cârâitoare ("Anas querquedula"), gârliță mare ("Anser albifrons"), gâscă cenușie ("Anser anser"), fâsă-cu-gât-roșu ("Anthus cervinus"), fâsă de pădure ("Anthus spinoletta"), lăstunul mare ("Apus apus"), acvilă țipătoare
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre speciile de păsări prezente în sit se află: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), ciocârlia-de-câmp ("Alauda arvensis"), rața lingurar ("Anas clypeata"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață pestriță ("Anas strepera"), gârliță mare ("Anser albifrons"), gâsca de vară ("Anser anser"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), fâsă de luncă ("Anthus pratensis") fâsă de munte ("Anthus spinoletta") fâsă de pădure ("Anthus
Balta Tătaru () [Corola-website/Science/330221_a_331550]
-
arealul sitului (alături de pelicanul creț) este semnalată prezența mai multor păsări cu specii de: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcar-de-mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcar-de-lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcar-de-rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), ciocârlia-de-câmp ("Alauda arvensis"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), rața lingurar ("Anas clypeata"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață cârâitoare ("Anas querquedula"), gârliță mare ("Anser albifrons"), gâscă cenușie ("Anser anser"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), rață-cu-cap-castaniu ("Aythya ferina
Suhaia (sit SPA) () [Corola-website/Science/330322_a_331651]
-
malul drept, “al nostru”, ascunse de vegetația bogată a luncii râului se ivesc prin verdeață, pereții albi sau acoperișurile multicolore ale căsuțelor de basm ale Oroftienei. Dinspre sud, prin văi ascunse de pădure, se strecoară doi afluenți timizi: Poiana (Valea Lingurari sau Pelihaciu) și Duruitoarea care se înfurie doar când precipitațiile depășesc limitele normale. Spre sud, pe distanță de 3-4 km se aliniază în șirururi aproape paralele spinări de “cueste” și văi, parțial împădurite, ce coboară lin până dispar în fața albiei
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
Derussi, Cerlenti, Chrisoveloni, Ioannidi, Muller, Elias, Papazoglu, Levy, Ascher, Nedekovici, Nacu, Rietz, Oppler, Graboski, Panaioti, Stelorian, Marghiloman, Pr. Demetrescu (armean ), Th. Ștefănescu (bulgar), Eliad, Lapati, Dimitriadi, Villacros, Pascaly, Verussi, Eustațiu, Gobl, Pandrav, Fundescu (se pretinde bosniac, ezităm între ciurar și lingurar ), Sergiu, Arghiropol, Halfon, Culoglu, Schina, Perticari, dr. Severin (recte Bosnagi; nu știe romînește), Arion, Caramanlîu, Cavadia, Vermont (recte Grunberg ), Sim. Mihălescu (recte Hagi Ivat, bulgar), Hilel Manoach, Djuvara, Pilidis, Lazaridis, Calerghi, Mavrus, Enciulescu (bulgar), Stăncescu, Zaharidi, Dancovici, Pencu, Staicovici, Radovici
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
versanții modelați de eroziune și alunecări de teren. Spre deosebire de versanți, pe interfluvii, argilele si marnele nu apar la suprafață, ele fiind acoperite de luturi loessoide . Dintre interfluviile sculpturale, de pe teritoriul comunei, deosebim: Dealul Boului, Dealul Jigoreni, Dealul Cioatele, Dealul Rotunda - Lingurari. Versanții au inclinare diferita, sunt puternic afectați de procesele de degradare, datorita proceselor de alterare de la suprafață a argilelor si marnelor, care au fost transformate în luturi de panta. Acestea au un caracter eluvial sau au fost acoperite de deluvii
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
a se adapta nevoilor lor speciale, de inegalitatea accesului la servicii de protecție socială, de lipsa oportunităților de muncă etc. O parte a țiganilor fără nici o sursă de venit trăiește în condiții mizere. Dacă meseriile lor tradiționale (ursari, fierari, cazangii, lingurari etc.) nu sunt căutate în economia actuală, mulți apți de muncă trăiesc pe seama celor puțini care lucrează, a copiilor care primesc alocație, a bătrânilor care au pensii... Mulți așteaptă "venitul minim garantat" sau se "descurcă"... Numărul mare al nașterilor este
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
țară și străinătate pentru care plăteau 240 lei pe an după 1830; cu toptanul și cu amănuntul numai în țară plăteau 120 lei pe an; negustori numai cu de-amănuntul plăteau 60 lei pe an l) Meșteșugarii - morari, zidari, dogari, lingurari, străchinari etc., nu erau scutiți de bir. Breslele românești își au rădăcina în pământul acestei țări, cu toate că mulți dintre breslașii cei dintâi vor fi străini de neamul nostru, pentru că străinii au contribuit la dezvoltarea lor, dar fără să aibă ei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
controlul total al metalelor prețioase, multor rromii fiindu-le confiscate averile lor În aur (monede imperiale austriece- ducați, precum și celebrii ”cocoșei” din salbele femeilor rrome). Cea mai mare parte dintre aceștia s-au profilat pe prelucrarea lemnului devenind rudari, respectiv lingurari sau blidari. O parte au Învățat să confecționeze cărămizi și să poată asigura astfel sursa de venit necesară comunității. Cărămidăria a devenit o meserie căutată În special Începând cu prima jumatate a secolului al XIX-lea când țăranii au Început
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
și alte meserii mai nou apărute care să le asigure un nivel de trai; - cărămidari / cărămizari - rromi care tradițional se ocupau de confecționarea cărămizilor din lut nearse (chirpici), proveniți -mai ales după secolul al XIX-lea- În marea lor majoritate din lingurari, ursari, vătrași sau rudari; - argintari - rromi care În mod tradițional se ocupă cu prelucrarea argintului și aurului, confecționează În special bijuterii și alte obiecte de podoabă, pentru piese de harnașament (catarame, scărițe, pinteni) sau pentru uz casnic și bisericesc (castroane
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
De pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când găsirea aurului a devenit tot mai anevoioasă, mulți s-au dedicat prelucrării lemnului. Rudarii sunt descendenții străvechilor aurari din India (figura nr. 7). Ei mai sunt cunoscuți și sub denumirile de: băieși (= mineri), lingurari, blidari. 5.6. Cocalarii. Fabricau obiecte din oase de animale (piepteni, mânere, ornamente etc) După ce, odată cu industrializarea, produsele lor n-au mai avut căutare, majoritatea cocalarilor s-au orientat, devenind În special gunoieri sau negustori de fulgi și pene de
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
sedentarizare forțată și asimilare din Imperiul Austro-Ungar, rromungre s-au așezat În localități, devenind parte integrantă din comunitatea care i-a acceptat, ocupându-se de agricultură, construcții, cărămidărie și prelucrarea materialului lemnos. Puțini și-au păstrat unele ”meserii tradiționale” de lingurari, ciurari, fierari, prelucrări și montări de scocuri și burlane, comerț ambulant. Azi unele ramuri ale acestei seminții de rromi se ocupă de cărămidărie și de prelucrarea artizanală a răchitei, papurei și pănușilor de porumb, de olărit și comerț ambulant. Limba
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]