1,455 matches
-
printre pietre și pene de cintezoi / într-o zi am găsit / ceva ce găsești numai o singură dată în viață / ceva fără formă ceva fără gust și culoare / ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă" (Ceva ). Totul e grațios, liniștitor, trist surîzător, în încercarea de-a diminua, de-a distorsiona, de-a disimula marea frustrare de existențial, abia punctată ca un suspin... Petre Stoica nu ezită a se propune el însuși ca personaj al tărîmului d-sale cochet-anacronic. Trăsăturile acestuia
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
lucru mai avantajos decît să le pui pe seama Nenorocului; el explică și justifică totul, are virtuți aproape magice: cu el sîntem absolviți în ochii tuturor... Nenorocul reușește acolo unde Providența a dat greș. Fără ideea Nenorocului și a virtuților sale liniștitoare, ar fi tot atîtea sinucideri cîte eșecuri! Îndată însă ce ne gîndim la El, ne calmăm; suportăm totul și sîntem aproape mulțumiți să fim loviți de soartă. Explicația prin Nenoroc e cel mai mare șiretlic din cîte sînt în lumea
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
este suficient. În primul rînd, poveștii nu i se dă un sfîrșit, ea rămîne suspendată, atîrnată de un fir invizibil și fragil, în al doilea rînd, dacă există o concluzie a acestor istorii gnomice, ea nu mai este una integratoare, liniștitoare. Stîrnită din nimic, violența dobîndește un caracter sistematic, aproape teleghidat, aparent imposbil de oprit, iar banii devin pur și simplu un pretext. De ce? Aproape că nu mai are nici o relevanță, violența își este sieși rațiunea ultimă, istoria cu care debutează
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
le tragi de barbă e, totuși, să nu uităm, fratele morții. În figura lui, de moșneag cumsecade, aducînd însă în odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se strînge tot tîlcul poveștii. Nimic din ce crezi că-i de-al locului și liniștitor nu-i de-adevăr. A doua zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu altfel pățește oul ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
îndelung o asemenea apariție. Însă toate acestea sunt observații, într-un fel, preliminare. De pe aceste poziții, Ștrumfii afară din fabrică! s-ar defini corect ca produsul de lux al corporației Ianuș. Un monolit de atitudine. Autentic și emoționant. Îndrăgostit și liniștitor. Nu voi cita pasaje disparate, ci semnale continue ale implicării, în care poezia se naște de la sine și în care vituperanța moare frumos: "N-am scris ca să fiu Number 1// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
din epave recondiționate cu filme despre cum a fost, să mai faci o flotă, fie ea și de fantome, iată ambiția lui Dimitrie Stelaru. Navele pe care-și pune steagul, o zdreanță cusută cu povești, duc spre un nicăieri tandru, liniștitor, un clopot de vid în care doar ideea de mare urlă cu furie, iar întîmplările vieții se preling pe pereți, fără să poți vreodată să alegi ceva, să apuci ceva din, colorată, apa lor. Viața e ceva ce trebuie testat
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
lucrând asupra corpurilor lor, condiție sine qua non a carierei cinematografice la Hoolywood. Marlene Dietrich și-a scos măselele de minte, ca să aibă obrajii mai supți. Statisticile arată că bărbații sunt mai puțin atinși de obezitate decât femeile. În ciuda cifrelor liniștitoare, bărbații secolului XX sunt mult mai atenți la aparență/e decât înainte. În fapt, s-a schimbat doar direcția preocupărilor lor. În secolul al XIX-lea pântecul masculin proeminent era semn al puterii și al dominației. Un secol mai târziu
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
decenii, este repetiția generală a secolului nostru. E foarte greu de spus dacă fenomenele la care asistăm sunt derapaje periculoase, mode și / sau evoluții normale și ireversibile. A circula, cu ajutorul laserului, în interiorul corpului, așa cum odinioară, într-o lume ficțională și liniștitoare, o făcea Gulliver, nu mai reprezintă o secvență de science-fiction. A corecta, încă din embrion, greșelile atribuite lui Dumnezeu sau genelor, pare posibil. "A copia" celule, ca să vindeci maladii precum cancerul, este din ce în ce mai la îndemâna medicilor. Aceste victorii sunt incontestabile și
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
să fim fericiți de contemporaneitatea pe care o traversăm. Au un singur mare defect: nu par a avea sfârșit. Sky is the limit, spune un refren. Când e vorba de medicina (de biotehnologie, dacă doriți), acest lucru nu e întotdeauna liniștitor. Distanța între monstruos și perfect este din ce în ce mai subțire. Faptul că femeile pot să își permită luxul maternității, la orice vârstă, antrenează pierderi colaterale care nu sunt de ignorat. Domnia lui "cu orice preț" ne transformă în ființe febrile și grăbite
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
Virgil Nemoianu - Biedermeier, afin cu tot ce l-a precedat și dispus la mezalianțe cu tot ce-i va urma. Formula acestei varietăți rezidă nu în stilistică și nu în program, ci în atitudine. Departe de a fi senin și liniștitor, cosmopolit și postmodern, doldora de teorie de ultimă oră și isteț-ludic, optzecismul poetic care supraviețuiește cu adevărat - dacă urmărim raționamentul lui Bogdan Crețu - își poartă disperarea cu sine, exploatează până la macerare criza și ia doar act de prezența limbajului, pe
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Cronicar Rareori se întîmplă ca, deschizînd o revistă de cultură, să trăiești senzația liniștitoare că pășești într-un spațiu primitor, civilizat și aranjat cu bun gust. Mereu apare ceva care îți tulbură seninătatea: un articol prost scris, o tehnoredactare deficitară sau o polemică născută din nimic în cursul căreia semnatarul se folosește de o
Tancul rusesc al lui Mușina by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9243_a_10568]
-
prins într-un verdict ideologic. În realitate, aplecarea apăsată spre analiză abstractă are mai curînd rostul de a-i liniști pe cei care o practică, și asta fiindcă marele dar al nuanțelor analitice este acela de a întreține o iluzie liniștitoare: că o primejdie poate fi atenuată comentînd-o; că așadar teoria e calea regală de îmblînzire a fiarelor. Mai toți intelectualii care s-au aplecat asupra Islamului au oferit același simptom al neputinței discursive, și anume acela că, convertindu-și stupoarea
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
flori, fiindcă grădina cu flori a bunicii era nemaipomenit de bogată. De la mărgăritar, care era cea mai mică, până la moțul curcanului, care era cea mai mare. Toate felurile de flori. Înghesuite în așa fel de neobișnuit pentru ochi, așa de liniștitor în același timp și purtător în alte spații... pentru că, mă gândeam eu, această copilărie este o copilărie și a spațiilor exterioare, și a celor interioare. Fiindcă foarte multe lucruri se desfășoară înăuntru. Pe temeiul celor din afară. Și e vorba
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
prin univers în așteptarea reîncarnării.... Ne e mai teamă de iadul de dincolo decât de cel de aici". Metafora, care face copilăria fericită (poveștile sunt citite în special seara la culcare, tocmai pentru că universul lor simbolic oferă siguranță și refugiu liniștitor) poate fi utilă terapeuților, celor care au înțeles că pe măsură ce societatea își revendică triumful funcționării eficiente... alienarea și depresiile nu sunt un moft". Tensiunea, stress-ul, nefericirea "care bântuie o lume croită grandios, care își are însă prețul și victimele eiť
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
obișnuită a artistului implicat, artist acuzator care identifică facil vinovații, nici pe aceea a artistului formalist îndrăgostit de perfecția semnelor teatrale. Nu, de astă dată Mnouchkine urmărește destine individuale, privilegiază intimul și privirea de aproape pe un fond muzical profund liniștitor. Plasați în tribune bifrontale, spectatorii asistă, la cursul vieții care face să apară, în mod succesiv, momente de viață prezentate pe scene izolate deplasate de manipulatori abili... senzația e cinematografică și romanescă. Astfel Mnouchkine povestește istorii ce reconstruiesc Istoria și
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
dau silința, între mine și ea se ridică tot felul de diguri, momente de nea-ten-ție, obstacole, uit pentru ce am venit, îmi pierd timpul încercând să mă apropii de ea și n-o văd niciodată. Totuși, marea e atât de liniștitoare! Mi-ar plăcea s-o privesc. - Ce tot bateți câmpii acolo? Noi nu ne ocupăm de deplasări. - Sau măcar cele patru persoane care sosesc în zori - așa cred, pentru că, trezindu-mă, continui să le văd -, ar trebui să pot scăpa
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
de întâmplări și evenimente comprimată sever, scriitorul înalță o construcție speculativă în al cărei labirint, dispus vertical, urmează să intrăm. Două personaje, un bărbat și o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. În apropiere e o mlaștină, după o anumită distanță începe deșertul: adevărate embleme spațiale în imaginarul lui Octavian Paler, cu o funcție simbolică bine determinată. Conturul realității care îi hăituiește și îi îngrozește pe cei doi este destul de șters. Amenințarea
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
lui Mihai Eminescu, în nota editorială, că respectă normele academice pentru că și I. L. Caragiale le-a respectat la bătrânețe și pentru că este mai mult ca sigur că Eminescu, dacă ar fi trăit, le-ar fi acceptat și respectat. Argumentul este liniștitor, dar nu ține cont de realitate. Desigur, Eminescu ar fi acceptat și respectat normele academice de la 1904 - pentru simplul motiv că le acceptă și le respectă pe cele de la 1881 și de dinainte de această dată. Una este, însă, sistemul ca
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
anii de sus ai gloriei lor?/ Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele,/ Caii și flintele haiducilor?") și avînd în prim plan, pe ecran, textul: "Peste 30 miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva?". Desigur, episodul e urmat, liniștitor, de îndemnul înțelept și legal " Accesează fondurile europene prin CEC Bank". Esențială este însă componenta afectivă a argumentării, care readuce în atenție - cu o clipire complice din ochi către spectator, cu o aluzie la stereotipuri mai mult sau mai puțin
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
dacă spui, te iartă și nu pățești nimic, te lasă În pace și-ți vezi liniștit de treabă. Poate dacă ar spune unui om de Încredere și s-ar sfătui cu unul din frații ei din Sauca ar primi răspunsuri liniștitoare. Ori de câte ori gândurile ajungeau În acest punct, Mariei Îi apărea imaginea de groază În care ea atârna spânzurată de limbă În cuiul din grindă. Apoi, sufletul ei bun și credința În care crescuse Îi spunea că așa este bine să faci
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
1953, în satul Pietrești, județul Gorj. Nici că se putea un început mai concis, mai convingător și, în același timp, foarte modern. Totuși, ceva îl neliniștește. Pune în apa fierbinte un pliculeț cu ceai de tei, cunoscut pentru efectul lui liniștitor. Bea ceaiul cu înghițituri mici. Deplin liniștit, știe ce-i lipsește din începutul memoriilor ca să fie perfect. Redeschide caietul, transformă punctul de după Gorj în virgulă și adaugă: România. Așa da: toți cititorii francezi vor înțelege despre ce e vorba. Stinge
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tot cred că ar 1 Cuvinte atribuite lui Pavel Puiuț (în interpretarea lui Gheorghe Dinică) și preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002, Filantropica. trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi, nu trebuie. Chiar dacă vrei să mă alini, asta este o născocire mult prea stângace, pentru a putea privi cu încredere la ea. Să nu uiți vreodată că, în ochii mei, praful
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
O ținuse într-un plâns continuu, marcată de o tristețe care depășea orice limită. Alex îi respectă încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta zbucium sufletesc din partea Inei, oare merită? Căută câteva cuvinte liniștitoare: - Ina dragă, nu cred că faci bine, te poți îmbolnăvi. Înțeleg, dacă ar sluji la ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care o masca cu greu pentru a nu-i spori durerea Inei și așa ajunsă în punctul cel mai înalt al disperării. Așa își lăsa Alex soția, în pragul fiecărei noi zile, fără să poată să-i aducă un răspuns liniștitor. * Toate metodele de investigare ordonate de colonelul Priboi, deși aduseseră unele elemente noi în derularea cazului, nu erau în măsură să conducă la rezultatul scontat. Cele trei săptămâni scurse de la primul contact cu băiatul acela blond din tabăra unde bulibașă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că nimeni nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]