528 matches
-
parcă au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau treiș’ șapte, cocoțate pe bancheta mea. Semiconștientă, își leapădă și pantofii, cu un singur pleoscăit pe linoleumul ud, și începe să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun asta fiindcă eu oricum n-aveam o țintă, plecasem de acasă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
observ, o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă topită de la picioare. Părea o ființă civilizată, până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil mă-sa, l-a ridicat frumos și i l-a dat, așa de pe jos, să lingă la el. Printr-un fel de autosugestie, căldura cu miros dezagreabil a vagonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au fost în stare să ne dea părinții ăia.. 2 Asta fusese într-un martie friguros - rămăsese singură cu Mugurel, de doi ani pe atunci, în garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i rupă degetele, să i le taie cu cuțitul, și mai mult nimic, să-și recupereze inelele. Păi, nu-ncăpea tocmeală, idiotu’ dracului. Bine c-a dat Dumnezeu să scape de el. Dormea cu Mugurel pe o pătură întinsă pe linoleum și n-ar mai fi prididit să se încurajeze de una singură, că las’ că tot răul spre bine. Aia e, și-o făcuse cu mâna ei. N-ai fi avut la ce să-ți pară rău, Mirelo, da’ nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se asigura prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mi-ar face plăcere să-l văd pe tatăl tău din nou. — Vorbești serios? — Nu am cine știe ce treabă la cămin, iar dacă vin aici, sunt tratat cu castraveți. Midori și-a încrucișat brațele și a lovit cu tocul pantofilor în linoleum. — Aș vrea să mai merg cu tine la băut, spuse ea, înclinându-și ușor capul. — Și cum r\mâne cu filmul pornografic? — Bine, mergem mai întâi la film, apoi bem ceva... și vorbim toate prostiile din lume. — Nu eu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de fapt, destul de spațioasă. Constituia o rămășiță a vechilor aranjamente din Institut, care precedaseră Camerele din Ennistone. Camera Pruncilor, cum i se mai spunea, păstra stilul spitalelor de la începutul epocii victoriene, neîmpodobit, cu podele din dale de piatră acoperite cu linoleum negru. Singurul farmec al încăperii îl constituia bazinul în sine, căptușit cu plăci de faianță albă, rotund, de o adâncime care-ți ajungea până la piept, îngropat în podea și ocupând aproape întregul spațiu al încăperii. Inițial fusese destinat băilor ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Daniel. O pasăre ar face orice ca să nu arate că e rănită. Fratele ei își conducea corpul precum cel mai prost șofer începător. Uneori se repezea înainte, trecând ca un vârtej peste orice limită de viteză. Alteori, o ruptură din linoleum îi tăia elanul. În unele zile rezolva orice puzzle inventat de terapeuți. În altele, nu putea să mestece fără să-și muște limba. Nu-și amintea nimic despre accident. Dar era din nou capabil să formeze noi amintiri. Karin era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mi se pornește și-am ajuns deja la Wolfgang Koeppen Death in Rome, Zweig, Rilke, Goethe, Goethe, Goethe, Wim Wenders Emotion Pictures... Nevasta (presupună unuia dintre cei doi indivizi care se tot holbează la mine își face drum peste linoleumul albastru (exact ca ecranul din Blue al lui Jarmană al sălii de așteptare și se proptește în picioare în dreptul meu. Vrea ceva, vrea ceva de la mine și orice-ar vrea, sunt sigură că n-am să-i dau. Aș vrea
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
o serie de exerciții pentru întărirea diferitelor grupe de mușchi. Am învățat exercițiile pe de rost și le-am făcut în fiecare seară înainte de a mă băga în pat și în fiecare dimineață înainte de a mă îmbrăca; cu picioarele pe linoleumul rece ca gheața, la început tremurînd în vestă, dar încălzindu-mă din ce în ce, pe măsură ce programul înainta. Cu gleznele ancorate sub muchia patului, mă ridicam din poziția lungit pînă cînd nasul îmi atingea genunchii și repetam asta de o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apărut un șir de dale de culoarea covorului, ceea ce mi-a permis să-mi părăsesc scaunul, dar îmi era greu să merg pe ele, pentru că nu-mi mai vedeam picioarele, și cînd am ajuns în capăt, în loc de dalele de culoarea linoleumului de pe culoarul liftului, n-am mai văzut nimic: golul din față și din spate era absolut. Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu simțeam nimic în afară de tălpile picioarelor sprijinite în podeaua de sub ele. Brusc m-am simțit mult prea obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
faci o ascunzătoare. — Hai să scoatem cutiile mari mai întîi, zise Coulter. O porniră prin gunoi, strîngînd materiale, apoi le duseră la un loc neted, între două stînci mari. Folosiră canistre de benzină pentru pereții ascunzătorii și le acoperiră cu linoleum întins peste stinghii de lemn. Tocmai terminau de umplut găurile rămase cu pînză de sac, cînd Thaw auzi pași și se uită în jur. Un păstor cobora pe o cărare îngustă, acoperită de ferigi, aflată la stînga lor. Bună ziua, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o transforme în horn și-l întrebă: — Ce ți s-a-ntîmplat? Ascunzătoarea asta n-are nici un rost. E prea aproape de cărare. Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult, și-i zicea că-i un ipocrit leneș. Pînă la urmă, domnul Thaw a ajuns să facă toate treburile casnice: spăla și călca rufele în weekend, pregătea micul dejun dimineața și menținea o oarecare curățenie în casă. între timp, linoleumul, mobila și ferestrele deveneau tot mai murdare. La școala Whitehill, în aparență, Thaw nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Părea mare, poate și pentru că singurul mobilier era un closet într-un colț fără colac și lanț de tras apa. El stătea în colțul opus, pe diagonală, pe o platfomă mai înaltă cu cîțiva centimetri decît podeaua, și acoperită cu linoleum roșu. Ușa avea o suprafață metalică și își dădu seama că era încuiată. îl durea capul, se simțea împuțit și era sigur că se întîmplase ceva îngrozitor. Trase păturile în jur, își mușcă buricul degetului mare și încercă să gîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici. Ești un caz periculos. Dar te voi ajuta. Deschide spațiul de refugiu, domnișoară Thing. în fața biroului era o carpetă cenușie din lînă. Domnișoara Thing îngenunche și o trase la o parte, dezvelind o placă rotundă din oțel afundată în linoleum. Vîrî degetul mare și arătătorul în două deschizături mici din mijloc și o ridică ușor, deși avea un diametru de șaizeci de centimetri și o grosime de cinci centimetri. — Iată drumul spre acasă, spuse Monboddo. Uită-te înăuntru. Vei recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
câte zile a mai avut de trăit. Doamna Reilly oftă și privi spre podea ca să vadă dacă puiul de gândac mai era pe acolo și nu pățise nimic. Prea era bine dispusă ca să facă rău cuiva. Pe când cerceta cu privirea linoleumul, se auzi sunând telefonul de pe holul îngust. Doamna Reilly puse dopul la sticlă și o ascunse în cuptorul rece. — Alo! spuse ea la telefon. — Hei, Irene? întrebă o voce răgușită de femeie. Ce faci, fetițo? Sunt Santa Battaglia. — Tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din dos. Mama lui și agentul de stradă Mancuso stăteau la masă, în jurul sticlei de Early Times din care rămăsese mai puțin de un sfert. Mancuso părea mai abătut ca niciodată, dar doamna Reilly bătea tactul cu un picior în linoleum și râdea timid, privind la ceea ce se petrecea în centrul camerei. O femeie scundă și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sfert. Mancuso părea mai abătut ca niciodată, dar doamna Reilly bătea tactul cu un picior în linoleum și râdea timid, privind la ceea ce se petrecea în centrul camerei. O femeie scundă și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii care se bălăbăneau și șoldurile care se roteau când înainte, când îndărăt, în spațiul dintre masă și sobă. Deci aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa? Ținând brațele ridicate în sus, femeia tropăia pe fâșia de linoleum. — Doamne! exclamă doamna Reilly, râzând în hohote și aplecând sticla de whisky spre paharul ei. Ce-ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius! — Santa! exclamă doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
La urmă mi-a spus: „N-ai nimerit deloc. M-am angajat ca vânzător de crenvurști.“ Mi-a venit să leșin, Santa, să cad jos, acolo, pe dușumeaua bucătăriei. Asta mai trebuia, să zac cu capu’ spart acolo jos, pe linoleum. — Nici nu i-ar păsa, ăstuia nu-i pasă. — Nici un pic! — Nici într-un milion de ani! Nu-i pasă de biata lui mamă, spuse doamna Reilly. Cu educația lui, gândește-te! Să vândă cârnați afară pe stradă, în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Santa.“ Salonul era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Era hotărâtă să nu lase fantoma lui Ignatius J. Reilly să-i bântuie sindrofia, așa cum se întâmplase în multe seri la popicărie. — Ai casă frumoasă, Santa, spuse cu respect doamna Reilly. E curată. — Mda, da vrau să-mi iau un linoleum pentru salon. Ai folosit vrodată perdelele alea de hârtie? N-arată rău. Am văzut unele drăguțe la Maison Blanche. — Am cumpărat unele drăguțe pentru camera lui Ignatius, dar el le-a smuls de la fereastră și le-a rupt. Spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]