207 matches
-
am găsit, jupâne!” - zic. Aizic face niște ochi cât cepele și se holbează la mine ca la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vorbi infantei doña María, nici nu se putea apropia de ea sau de oricare altă doamnă din familia regală. Cu toată deferența, se vor vedea doar În treacăt, și cu asta basta. Eu Însumi am căscat gura pe stradă cu liota nesfârșită de curioși, și recunosc că spectacolul a fost o culme a galanteriei și fineței, cu crema Madridului Îmbrăcată de-ți lua ochii; Însă, În același timp, din cauza acelui incognito oficial al vizitatorilor noștri, toată lumea s-a purtat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și mâine o zi, de poimâine să nu mai vorbim... — Făi, Vetuță, se repezi Caterina, să nu uiți mâine să-mi dai șablonul ăla de cruce. — Uit io! Tu uiți, că te-ai ramolit. Vai de sufletul tău de păcătoasă. Liota se stinse. De dincolo de gardul părculețului, un leagăn scârțâia sub vânt. Veni noaptea. Prin luminator se mai auzi o vreme zdrăngănit de cratițe, apoi luminile apuseră prin geamuri. Pe hol, pe la miezul nopții, se auzi tropăit, apoi blocul sucombă sub
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un leagăn scârțâia sub vânt. Veni noaptea. Prin luminator se mai auzi o vreme zdrăngănit de cratițe, apoi luminile apuseră prin geamuri. Pe hol, pe la miezul nopții, se auzi tropăit, apoi blocul sucombă sub cerul întunecat, de primăvară timpurie. Dimineață, liota de mămăici cu scăfârlii roz se încolonă pentru tura matinală de piață. — Da’ cu Vetuța ce-i? Că ea e prima mai mereu! — Las’ că apare ea. Mai stăm acilea și plecăm noi... Babele se înșirară pe gărduț ca vrăbiile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bărbatul ve nind mai în lumină. — Vai, domnu’ polițist. Bine c-ați venit, că nu mai știam ce să ne facem! Io-te că Vetuța nu a mai venit și noi ne am cam fi dus... Polițistul inspectă din ochi liota de babe, tocul ușii. Și-și drese vocea: — Este cineva dintre dumneavoastră proprietarul casei? Babele începură să dea din colț în colț. Florica, mai hotărâtă să plece la nea Marian al ei, care deja îi pregătea de câteva ceasuri bune
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
va prinde o fărâmă din apropoul lui. Mămăița oftă. Che Guevara, nu. — Aveți copii? îl abordă frontal mămăița... — Nu... nu m-am însurat..., se descumpăni el, gândindu-se la ce ar fi însemnat pentru traducerea poemelor în metru antic o liotă de puradei agitați. Lasă, mamă, că ești băiat tânăr. Să te tot însori, trecu ea la per tu fără vreun preambul. Așa o fi... — Eu i-am zis și lui Ionel, băiatul ăl mare, să găseas că o fată cuminte
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tone de grafice și kilometri de calcule mărunte cât bobul de orez, de s-ar fi îngălbenit de invidie, dacă așa ceva nu ar fi fost pleonastic, întregul neam chinezesc, văzând lucrătura de un detaliu amețitor la care se înhămase scrupuloasa liotă de afaceriști. La finele unei luni năucitoare de muncă, epuizați, dar mulțumiți că totul pe lumea asta are un sfârșit, făcură publice concluziile la care ajunseseră: de când lumea și pământul, mai exact de la inventarea diazepamului, nu se întâlniseră vreodată cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
neapărat cu încărcătură religioasă. Doar că Plictiseală nu avea de unde să știe că autorul compunerii „Patria Mea“ nu îi adu cea sendvișul cu salam decât atunci când se hotăra să nu i-l mai paseze cățelei Milupa, cea cu o veșnică liotă de pui. Având în vedere faptul că era o demnă purtătoare a unei zgărzi roșii, semn că a fost deposedată de putința de a produce pui, trupa de patrupede minuscule încălca în mod categoric orice manual de biologie, legile firii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sută impozit, și că va trebui ca tu, scriitor și gazetar opărit, să stai lunar la trei cozi, decavându-te să ți exfoliezi ceapa degerată, în vreme ce faianțarul, cizmarul, croitorul, zugravul, lăcătușul, depanatorul TV, reparatorul de țevi și, în general, toată liota muncitorească umflă diafan, fără contract, chitanțe și, fără să clipească, zeci de milioane, în totala sfidare a normelor fiscale. Asta, ca să nu mai spun de manelistul care ia-n trei minute cât iei tu într-un an și stă călare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
odăi! câte morminte goale! Un neam întreg poate să stea acolo pân-la sfânta judecată. Păi nu puteai, mă, să faci niște case, colo, la șosea, să trăim și noi ca oamenii, să-ți îmbraci copiii, că mi-ai făcut o liotă, asta ai știut să-mi faci, tu cu foloasele, eu cu ponoasele. Nu puteai? Ce te-ncălzește cavoul dacă crapi? Ori te-aruncă în stradă să te-ntinză câinii, ori în cavou de marmoră, nu ți-e totuna? Mai știi tu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
negre. Câțiva țigănuși purtau prapure grele, decolorate de intemperii. Unul era agățat și la intrarea în curte. Ținîndu-se de marginea din spate a dricului și bocind, în haine negre, grosolane, veneau Ma'am Ca-tana și rubedeniile, iar în urmă toată liota din curte și de pe stradă, mâncând semințe și pălăvrăgind. Maria auzise de la Leana Nebuna, care-o călca din când în când în noua casă de pe Ștefan cel Mare, că murise Catana, și sosise și ea să-l vadă pe bătrân
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care a plecat. A intrat în hiperspațiu? Confirmând parcă ceea ce văzuse Heyyn Tars, navele clonelor porniră pe direcții de evadare din câmpul gravitațional al Tengysului. Zeții și forțele imperiale nu le urmăriră. În doar câteva secunde pe orbită rămăsese numai liota de nave pe care o condusese înapoi spre planeta capitală colonelul Rotte. * * * - De unde-ai știut de atacul clonelor? îl întrebă Bella pe Zuul, care, ca de obicei, se legăna pe picioarele sale firave părând gata să cadă. - Părinții simt când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vedem noi. De ce nu vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă pot întovărăși cu lepădături ca Daurel Cocioabă și, alții ca el. Aiștia nu au nici cenușă în vatră. Ce au ei de pus în tovărășie cu mine? O liotă de puradei, femei leneșe și în rest doar beție și cerșeală... Eu dacă aș fi în locul tău - cu atâtea bube-n cap - aș lăsa-o mai moale. Ce vreți să spuneți cu asta? Păi, să le numărăm pe degete: Cine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de om, devenite, parcă, Încă mai umane, Gregor Samsa redevine ceea ce fusese, mereu, În familie și În afara ei. Pentru cobaiul imposibilului, expatrierea nu era doar o variantă extravagantă a Înstrăinării. Expatrierea fusese uneori o somație imediată, urgentă, chiar demonică. „Jegoasa liotă - așa i-am auzit vorbind despre evrei”, ne mărturisește Kafka În una dintre scrisori. „Eroismul de a persista În același loc, În pofida a toate, este eroismul gândacului”, adăugase. Metamorfoza poate fi văzută, din acest punct de vedere, ca una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și unchi și veri mai mari, încercând să-i țină la distanță, să nu se piseze unul pe celălalt până or ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
arde molcom, doica irlandeză îmbăiază copiii înainte ca Mama să-i culce în pătuțurile lor, iar suplul fost manechin, fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei Saint Laurent și în botoșei, cufundându-se gânditoare în lectura unui roman de Samuel Beckett... stând pe o blană alături de soțul ei, Despre Care Vorbește Toată Lumea, Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
este mai jegos decât poliția politică. Se poate și asta. Pe de altă parte, putem condamna colectiv comunismul, vă întreb, altfel decât printr-o asumară individuală a lui? Este de preferat un fost securist capabil care-și mărturisește fosta apartenență, liotei de mincinoși care taie și spânzură în numele unor idealuri de care-și bat joc demagogic. Vă amintiți de răposatul senator Dan Amedeo Lăzărescu ce ditamai anticomunistul fu dumnealui și ce harnic lucrător al securității s-a arătat mai apoi. E
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
domnule profesor, de ce crapă din senin un vas, o vază, o cană albă de cacao velină ca o caolină, un pahar, o cupă de șampanie, o ceașcă de cafea de Saxa?... — ?! — Deoarece nu prea ne crapă obrazul de rușine, nouă: liotei noastre, vreau să zic, de atomistici fără Dumnezeu sau de dezastrofizicieni, veseli ca niște spermatozoizi și cu un dar fără pereche al înjosirii unei lumi, a unui cosmos, a unui univers mirabil, la geneza și aspectul căruia, desigur, n-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ar fi răbdat până atunci. Dar Otilia era dușmănită de Aglae și putea, în cazul morții bătrânului, să fie oricând izgonită. Îi lăsase bătrânul ceva prin testament sau nu făcuse nici un testament? Și dacă făcuse testamentul, Stănică și cu toată liota ar fi putut să-l caute și să-l fure. Avea ceva bani în buzunar, s-ar fi prezentat la tribunal într-un caz fatal, luând informații asupra consiliului de familie care-l tutela și pe care nu-l aflase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
profunzime pe care o asemenea experiență o presupune. Această aberație, care a luat mari proporții și lucrează permanent împotriva spiritului artistic al umanității, și-a creat și tipul de „specialiști“ care susțin amatorismul pervers al acestei cauze. Până la urmă, toată liota și-a creat chiar un drept de instituție, care dictează valorile și piața publică a expresiei artistice. Toți devin „persoane publice“, adică indivizi cu un destin cu totul opus operei artistice, cea care cere mereu o perseverență secretă într-un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
scoate monedele pregătite din buzunar și-și face drum până la scaunele din față, printre trupurile înghesuite. Numai muncă și muncă, asta a fost viața ei, de la unșpe ani, de când a murit mămica și-a rămas singură-n lume și cu liota de frați după ea. Că tăticu plecase-n război și, dup-un an, în vară, mămica a făcut friguri tifoide, a făcut tifos, ea știe ce-a făcut, c-a murit, biata mămica. Și a murit și Sile, ăla micu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da ea, și Ilie, și Niculaie, ei a trăit, că era mai mari, și a avut zile. Și-a stat ei singuri în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica, a stat singuri, ea și cu liota de frați mai mici după ea ; care trăise, trăise, care murise, murise, care cum le-a fost și lor norocu... Ce mai venea să-i vază mă-sa mare, grecoaica, aia de se ținea de cucoană. Parc-o vede într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mai bine muream io și rămânea el, că io l-am crescut, i-am fost ca o mamă, da pe căldura asta în câteva ore se duce dracului, dacă n-o prăjești. Și ce-o să le dai diseară la toată liota când s-o întoarce de la cimitir ? Că-ți vine toată liota-napoi, și biata mă-ta ce-o să le dea să mănânce ? Se strică bunătate de carne, sunt bani cheltuiți, învață să-i respecți și să-i respecți și pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]