165 matches
-
de noapte. Întorcându-se la lavoar, simți, ca de obicei, un mic junghi de vinovăție la gândul fetei În casă a cărei sarcină era să o arunce, dar Îi era prea lene să Își pună halatul și papucii și să lipăie pe culoar până la WC, pe urmă Înapoi În dormitor, să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat și bluza de pijama, tremurând un pic, căci focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
târziu, cei doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat. James stătea pe pat, butonând leneș și privind la zecile de canale TV americane. Majoritatea păreau dominate de „clipurile publicitare“ frenetice care făceau reclamă la orice: de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încet, tachinându-și prada. Apoi, când James părea că e pe punctul să explodeze, Julia l-a tras adânc în gură până când a simțit cutremurul grăitor, care indica faptul că treaba ei era aproape încheiată. După câteva secunde, Julia a lipăit către baie, unde a scuipat în chiuvetă. Sperma era mult prea plină de calorii ca s-o înghită. —Ești bine, dragule? a întrebat ea scoțând capul de după ușă și uitându-se la soțul ei care nu se mișcase din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai profunde de-atât. —Ai dreptate, a spus ea schițând un zâmbet. Măcar a fost în stare să încerce să zâmbească. —Iartă-mă. Sunt doar exagerat de emoțională. Nick a sărutat-o pe obraz, după care a ieșit din baie lipăind cu picioarele goale. Susan știa că peste numai câteva secunde, bărbatul avea să cadă într-un somn profund, generat de alcoolul din el, iar de a doua zi dimineață amândoi aveau să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care a introdus albumul „The Space Between Us“, al lui Craig Armstrong. Album cunoscut pentru muzica grozavă, numai bună pentru o partidă de sex, s-a gândit Julia zâmbind melancolică. În continuare, femeia s-a ridicat și s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de înțeles că asta era încă una din anomaliile vieții de cuplu căsătorit. Și tu nu vrei un copil? Fiona a luat o bucățică de pâine și-a uns-o cu unt. Draga mea, dacă aș fi vrut s-aud lipăit de piciorușe prin casă, atunci mi-aș fi încălțat pisica... dacă aveam pisică, a replicat Julia și-a luat o gură de vin. I-am spus c-o să mă mai gândesc în speranța că n-o să mai deschidă subiectul. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
motiv făcuse și efortul de a lua avionul până la Marrakech. Perioadele fertile erau puține și la distanțe destul de mari una de cealaltă, așa că femeia considera că nu avea timp de pierdut. Tocmai atunci Alison a auzit o bătaie în ușă. Lipăind cu picioarele goale pe podea, s-a dus să deschidă. —Bună, dragule, a spus ea, pentru ca apoi să-l sărute pe Luca pe obraz și să se dea la o parte din ușă ca să-i facă loc să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru ca apoi să ia o gură de apă. Îmmmmm, delicios! Milly a început să râdă încântată. —I-am spus lu’ tati că mâncarea mea o să-ți placă mai mult. Acum trebuie să mă duc la pipi. După ce fetița a ieșit lipăind din cameră, Susan a făcut o grimasă și și-a ascuns farfuria cu pâine cu unt sub pat, apoi a întins mâna ca să ia un sandwich cu șuncă. —Mulțumesc. În timp ce mesteca, Susan l-a studiat pe Nick, care se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copiii! Lui Paraschiv îi era foame. Înghiți cu lăcomie și așteptă să isprăvească și ceilalți. -Bună? -Bună. -Tine de cald? - Ține. - Pâine pe blană! Peste groapă căzuse o podoabă de noapte, albastră și rece. Ucenicul auzi iarba foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule, spuse, așternîndu-i pe pământ. Stăpânul îi despică dibaci, și miezul roșu, plin de semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi? întrebă Piele rânjind. - Îmi place, râse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os se afla sub laba sa. Toți priveau pieziș. Îl rupea așchii-așchii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De acum putea să spună că e și el călit și nu-i mai fu frică. Prin ușa deschisă, văzură cerul limpede de vară. Sergentul se schimbase. Era unul bondoc și iute. Îi chemă afară. Iar urcară treptele de ciment. Lipăiră cu picioarele goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
departe de piața de flori, într-o fundătură, o casă îngustă, jumătate din ce aveam la Granada, a cărei ușă de intrare era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât nu puteai ajunge până acolo fără să lipăi printr-o băltoacă de noroi. Când ne-a propus casa asta, el ne-a explicat că era locuită de un negustor andaluz care se hotărâse să meargă să se așeze în Cetatea cea Mare a Constantinopolului, spre a-și desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă și un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă, apusul de soare și farul, Înfățișate pe acea găletușă, dar nu-mi pot aminti numele câinelui, ceea ce mă enervează. În răstimpul celor două luni cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îi cunoașteți deci de trei ani? ― Da. Iertați-mă, nu vreți să luați o picătură? Nu beau niciodată dimineața, dar vestea asta m-a dat pur și simplu gata. Deschise ușa și strigă, undeva, pe coridor: ― Nana! Se auziră pași lipăind apoi un schimb de șoapte. Cristescu învîrtea absent scrumiera. Era un suvenir din Olanda, o farfurioară de ceramică albă pe fundul căreia fuseseră pictate, cu albastru-cobalt, o moară și niște saboți. Îi plăcea încăperea cu mobilele ei vechi. Emana o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prindem pe tip încă în pat, ar fi amuzant, apropo, ce zi e azi, sâmbătă, azi e sâmbătă, nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu garda jos, cu moralul scăzut, repede, repede, care e viteazul care se prezintă ca voluntar să pregătească micul dejun, Eu, spuse al doilea adjutant, știind foarte bine că nu exista un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în cele din urmă ați venit dumneavoastră, presupun că din cauza scrisorii, Da, din cauza scrisorii, confirmă, fără alte comentarii, inspectorul, Intrați, intrați. Agentul a fost primul, în unele cazuri ierarhia acționează invers, apoi inspectorul, apoi comisarul, în coada cortegiului. Bărbatul înaintă lipăind din papuci pe coridor, Urmați-mă, veniți pe aici, deschise o ușă care dădea într-un mic living și spuse, Luați loc, vă rog, dacă-mi dați voie, mă duc să încalț niște pantofi, ăsta nu e un mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ieșit 12, de la Vasilica 21, așadar n am câștigat nici una. Dar lucrul mi se pare neînsemnat acum. Aseară, pentru prima dată, am uitat să merg la Jacques să-i spun noapte bună, cum fac de când abia mă țineam pe picioare, lipăiam desculță spre leagănul lui și papa nu-mi dădea voie să-l ating. Mă tem să nu devin egoistă: iată un defect pe care încă nu-l aveam. Poate și din cauza Saftei, de care simt că mi se rupe inima
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cazați și să vă dați jos hainele alea ude, nu? Capul ei dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17 O adiere invizibilă de vânt Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe coridor înaintea noastră, cu urechile date pe spate, cu coada în jos, alergând așa cum fac pisicile atunci când nu le place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sărmanul maior Stone. Doctorul și Poole se puteau Întoarce dintr-o clipă Într-alta și, oricît ar fi fost de sigur că n-aveau nici o putere asupra lui, se temea totuși de pedepsele inimaginabile la care se expunea. Papucii lui lipăiră din nou pe coridor și apoi pe scările murdare, pînă ajunse la primul etaj. Acolo domnea o tăcere mormîntală; nu se mai auzea nici măcar tic-tacul pendulei. Deasupra ușii unei Încăperi, ce părea să fi slujit cîndva drept cămară, atîrnau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să spună ceva? Cum adică încotro mergem? Și el știe cu adevărat ce spune sau dorește numai să mă impresioneze? Să fie oare el? Să fie oare ea? Întunericul a adus cu sine mâzga rece de București, în care pantoful lipăie și cauciucurile mașinilor fâșâie până departe, desfășurând orașul închipuit. Străzi, bulevarde, ulițe, alei, alei printre blocuri la mahala, alei în parcuri livide, clipind sub câte un felinar mlăștinos, se desfac suluri-suluri în auzul celui care stă pe întuneric cu fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și uite ce mănÎncă, mai spuneau, pentru că leul cel bun mînca doar paste și creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi beau sîngele lipăind, lip-lip, ca niște pisici mai mari. Se opreau doar ca să mîrÎie sau să ragă În hohote și să rîdĂ de aripile lui. Chiar că erau niște lei răi pînĂ-n măduva oaselor. Dar leul cel bun se așeza și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]