130 matches
-
lipom și LS bine-diferentiat sclerozant. "LS bine-diferentiat de tip lipom:" este constituit în special din lipocite mature grupate în cîmpuri de mărimi diferite prin septuri colagene. Printre lipocite există și lipoblasti cu nuclei hipercromici și pleiomorfi. De aceea, în cazul lipoamelor profunde este important să fie recoltat cît mai multe fragmente de țesut pentru excluderea celulelor atipice. În situația în care în LS de tip lipom este întîlnită o componentă inflamatorie ce pare să fie dominantă, se poate vorbi de o
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
colagene. Printre lipocite există și lipoblasti cu nuclei hipercromici și pleiomorfi. De aceea, în cazul lipoamelor profunde este important să fie recoltat cît mai multe fragmente de țesut pentru excluderea celulelor atipice. În situația în care în LS de tip lipom este întîlnită o componentă inflamatorie ce pare să fie dominantă, se poate vorbi de o varietate inflamatorie de LS bine-diferentiat, asemănător țesutului fibro-adipos flogistic. "LS bine-diferentiat sclerozant:" este mai puțin frecvent în țesuturile moi ale membrelor decît în retroperitoneu și
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
citoplasmatice, aspect ce duce la confuzia cu lipoblastii. Colorația pentru lipide are importanță relativă deoarece există celule ce conțin lipide și în alte sarcoame și carcinoame (ale rinichiului, ficatului și sînului). - leziuni inflamatorii: liponecroza și reacția la implantele de silicon. - lipomul pleomorfic. - mixomul intramuscular - lipoblastomul - la copii - condrosarcomul mixoid - cordomul - histiocitomul fibros malign în varianta să mixoida. Pentru LS mixoid pledează: pleomorfismul celular mai evident, mitozele mai frecvente, celulele gigante mai numeroase. - rabdomiosarcomul embrional: diagnosticul este tranșat de prezență rabdomioblastilor - limfomul
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
anatomie al lui Poirier și Charpy (17, 57). Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul pelvin (44). Fascia presacrată este o porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul hipogastric inferior și vasele rectale mijlocii - atunci când există. Anterior mezorectul se întinde până la fascia Denonvilliers; de altfel fascia perirectală este uneori confundată cu
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]