273 matches
-
celor mai mari disperări. Deci o reîntoarcere la perioada de dinaintea Reformei, la cușca medievală. Sfîrșitul revoluțiilor, începutul revoltelor, convulsiilor și jacqueriilor. Cele din urmă, dacă e să-i credem pe istorici, sînt și mai crude decît primele. Michelet, din nou: "Literatule, ia seama că omul fără carte și cu o cultură slabă are drept recompensă ceva care le înlocuiește: este stăpîn peste dureri." TREI EPOCI ÎN ACELAȘI TIMP Nu-i puteți refuza unui adept al lui Auguste Comte, pentru a-și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
iarna îngropându-i sub nămeții care blocau intrările în curți. Delicată sau nu, fapt este însă că pe strada Naipu, la numărul 20, a ființat, acum treizeci de ani și mai bine, un fel de mic falanster al unor tineri literați români, unul dintre ei fiind Nichita Stănescu, în împrejurări pe care le voi înfățișa în continuare. Din grupul noilor angajați, în toamna lui 1958, la Gazeta literară, doar Matei Călinescu nu era în situația neplăcută de-a nu avea unde
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rezista... „Noi“ sunt eu - un obicei vechi de la curtea Spaniei. În astă-seară mă consolam la gândul de a părăsi aceste nefericite și prăfuite Spanii, atât de compromise în aceste timpuri din urmă, și de a mă întrupa într-un rentier literat, un iluminat din timpurile Renașterii sau din secolul al XVIII-lea... Trebuie să mă consult în această privință cu Estremadura. și într-adevăr, până la urmă, când ne săturam de Spanii, de mauri și de curvăsăraie, ne retrăgeam în dulcea Toscana
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
1919- 1928) Încearcă să-și descurce aci poziția avută față de colaboratori și cititori. Puțină istorie lite rară despre cei cu mâncărimi de condei, scârțai-scârțai pe hârtie, poligrafi, diletanți, debutanți și talente larvare cu destin aven turos. - Faceți Însă loc tinerilor literați care scriu de capul lor; și mai Încet cu pedagogii, sociologii și econo miștii. - Asta chiar peste capul directorului străin de literatură, peste capul criticu lui atitrat al revistei, autohtonist și tradiționalist, și chiar peste capul și Înțelegerea bietului cititor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de s-a putut ca, În același timp În care apărea un reportaj ilustrat despre bibliotecile americane, un număr festiv la tricentenarul lui Shakespeare, un panegiric de la moartea lui Remy de Gourmont și altul la aniversarea lui Stéphane Mallarmé, amândoi [literații] abia cunoscuți [de] publicul nostru, cât și scrisorile unor corespondenți din Ger mania, Franța și Anglia În război - revista să tipărească Întâm pinarea „ciorăparului“ din Ploiești, Ilie Stroescu, care apăra adventismul Împotriva prigoanei popilor noștri, și asta, vă asi gur
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câțiva prieteni și apropiase pe unii străini. Intelectuali toți, ei se simțeau răs punzători de orice clipă de inacțiune. Farurile se stinseseră de vreme rea și pe scările rupte trebuia să Îndrăznească cineva până sus cu făclia aprinsă. Gânditori sau literați, ei erau legați, peste gusturile și creațiile personale, de convingerea că inteligența trebuie, cu conștiință și entuziasm, cheltuită ca un bun social. Datoria dintâi era o curățire a drumurilor de ruine. Într-o vreme de gra nițe Închise de dușmănii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cerea să fie crezut pur și simplu pe cuvânt, dar vedem azi că avea dreptate. Chiar dacă vroia doar să șocheze (cum a părut și un an sau doi mai târziu cu volumul Nu) și oricât am ști că orice tânăr literat, chit că nu o mărturisește, se socoate un geniu, pretenția lui exorbitantă s-a dovedit după câteva decenii un pariu câștigat, fiind azi un loc comun al culturii mondiale. Și în privința lui Nu lucrurile stau la fel. Intenția de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiind și eu nobil. Nu știu. În corabia lui Noe se aflau trei frați, n-am aflat care era nobil și nu cunosc din care mă trag. Voltaire: Academia instituție în care intră titrați, prelați, medici, demnitari și uneori chiar literați. Voltaire: Bun trebuie dovedit; frumos nu. Ce întreabă lumea când se informează de cineva? După asta poți cunoaște caracterul fiecărui popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru? Olandezii: Câți bani are? Englezii: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sălbatecă de interese, trădări, denunțuri și false idealuri. Mi-am oferit prietenia celor doi - Gabriel și Andrei - Într-un moment când lor „le mergea foarte rău”, Într-un fel, ca filosofi, situația lor era chiar mai disperată decât a noastră, literați având un nume, un public larg și o critică, care, prin câteva nume prestigioase, ne sprijinea. Inteligenți, școliți la acea ciudată „universitate” a lui Noica de la Păltiniș, pe care, mai mult decât scrierile filosofului, o făcuse celebră cartea lui Liiceanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stilistică mi-a lipsit Întotdeauna, concizia, claritatea; și, bineînțeles, pletora de exegeți care mi-au comentat textele de-a lungul anilor nu s-au privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în timpul revoluțiilor, tocmai pentru că autoritatea este abolită și pentru că, în absența puterii, el poate să-și închipuie că totul se rezolvă prin atitudine sau frazeologie. Nu este oare reve lator că oamenii din ’89 s-au inspirat din Rousseau, mai literat decât oricine, și nu din Montesquieu, spirit solid și profund, care nu decade niciodată în facilitățile talen tului? În Caietele sale, citim despre secolul său și despre influența pe care au exercitat-o femeile în acea perioadă; o observație care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Bucureștiul aduce speranța unei revitalizări a spiritului cerchist, însă Ion Negoițescu (Scri- soa rea din 30 aprilie 1947) întâmpină cu o mare mefiență capitala ; este vorba de o inaderență constitutivă și de o respingere orgolioasă a cercului de preocupări ale literaților bucureșteni. O vizită făcută lui Noica nu face decât să-i sublinieze alteritatea și să-i întărească refuzul. „Față de lumea literară am o rezervă firească, fiindcă ea nu cores- punde, în forma ei actuală, idealurilor mele - deci alor noastre comune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de preotul Scorobeț Liviu în anul 1971. Noi le vom însera nu într-o ordine cronologică naturală ci în ordinea aleatorie în care au fost scoase din filele sfintelor cărți, respectând strict ortografia autorului. Începem cu cele descifrate de profesorul Literat: 1. Octoihul tipărit la 1746 la București în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. Pe ultima pagină a acestuia găsim: - « Să se știe că în anul 1833 au fost lipsă de bucate cât ș(i )au vândut oamenii vitele de au cumpărat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
este „dinamică”, lărgind, cum se spune, tot mai mult orizontul cunoașterii legilor materiei, iar cu ultimele, colosalele descoperiri ale fizicii cuantice sau astrofizice, implantându-ne, cumva, În cosmos. Pentru că artele se află „de la Început În punctul lor culminant”, așa-ziși, literați „ratați” refuză, după primele Încercări, să creeze, cu justificarea veche de când lumea că „totul a fost spus!”, Sigur, acest argument indică În primul rând absența vocației, dar, dacă e să-l luăm În serios, vom răspunde că da, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca niciodată! Același Eu - valet sâcâitor, persiflant și, ciudat, profet uneori! -, libertatea mea - aceeași, insuportabil de aceeași, Îngustă cât o palmă de copil -, literatura: hazardul meu, ei bine, până azi el joacă, se pare, În favoarea mea, dar atenție: numai a „literatului”, a individului care se dedică total, fără nici un fel de mofturi, oricât ar părea ele de justificate unui spirit rațional și realist, artei sale, prozei, adică, romanului - În specie, ficțiunii, cum se zice! Când autorul părăsește acest „teren”, care, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poate să ne afirme integral și să aprindă o lumină de Înțelegere În mințile editorilor și criticilor francezi sau nemți. Ei uită, vorbesc de cei care au făcut carieră În țară sau la București că un nume al unui tânăr literat, oricât de Înzestrat, se afirmă În timp, cel mai adesea Împreună cu un grup literar cu care are afinități, ajutați de un critic de prestigiu sau de un alt mare scriitor, influent În lumea edițiilor sau a unor periodice prestigioase, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să publice În litera românească - și Într-o literatură liberă, mândră! -, acel București, acei București nu puteau să dispară și iată, el renăștea - pentru mine cel puțin, dar sunt convins că și pentru alții, și nu numai pentru emigranții români, literați sau nu! -, el renăștea, profund și strident paradoxal, din Însuși modelul său! Din matricea sa, din acea Franță, din acel Paris pe care și l-a ales ca formă ideală istorică, ca loc real al Libertății, al Frumosului. Acel le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
va obține și calificarea de preot în baza căreia va păstori obștea, multe decenii, până la adânci bătrăneți. Printre alți copii, popa Monea va avea o fiică pe numele ei Ecaterina ce la 06.05.1907 se va căsători cu profesorul Literat Valeriu. Cam după 20 de ani, acelaș for de cultură din Sibiu, îi decernează unui tânăr din Oprea Cîrțișoara, lui Ioan Budac, Testimoniul de cualificațiune, sau mai explicit, ca să înțeleagă toată lumea, Diploma de invețiatoriu, care arată clar că fiind indestulitoriu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Latină ” din Capitala Basarabiei. 24. III. Delegația Românilor din Voivodina a participat la cel de al III-lea Festival de poezie (Casa Pogor) și apoi la ședința Uniunii Scriitorilor din România. A doua zi oaspeții, În cea mai mare parte literați, au vizitat Institutul de Lingvistică și Folclor ” Al. Philippide ”. (Al. Murgu) 26. III. La biblioteca ” Gh. Asachi ” s-a organizat o dezbatere pe marginea volumului tipărit și distribuit prin ” Ginta Latină ” - Istoria Românilor (Basarabia și Transnistria). Au expus : prof. Gh.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
voi spune un lucru pe care l-am mai spus și la Iași: cred că o să fiu obligat să mă mai reîncarnez o dată pentru că nu o să am timp să fac tot ceea ce mi-am propus. Eu nu am fost întrutotul literat, ci și muzician. Dar ca un fel de cenzură transcendentă, de fiecare dată când am vrut să mă apuc de muzică, mi s-a întâmplat ceva. Și, așa, am simțit că în existența asta nu voi putea să-mi duc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prima femeie iubită, aceea rămâne alături de tine. Așa se întâmplă și cu prieteniile... Prieteniile, abia după ce au trecut sau au dispărut, începi să le descoperi adevăratul gust și adevărata valoare, unicitatea. Recunosc, într-o viață am avut printre colegii mei literați șanse nenumărate, zeci, sute, puteam să am mulți prieteni, până la urmă s-au redus la câteva persoane, cu unele, recunosc, am ratat această prietenie, cu altele am reușit-o, dar numai pe segmente foarte reduse de timp, asta a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ale ferestrei, burdușită cu cărți și reviste, mărturisește azi despre o lume dispărută, contemporană cu avatarurile scriitorului. Alte obiecte evocând universul Mauriac: un desen de Wilmart, reprezentând-o pe Jeanne, care citește o carte de André Lafon - unul dintre prietenii literați care obișnuia să-i viziteze la Malagar; o sculptură a Sfântului Francisc din Assisi; două pânze de maeștri olandezi; un mic Larousse, de care se servea scriitorul la jocurile de cuvinte încrucișate; portretele lui Maurice Barrés și Paul Válery, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nong Zheng Quan Shu și multe alte scrieri devenite clasice. La sfârșitul dinastiei, terenurile agricole erau, în majoritate, în proprietatea familiei imperiale și a nobilimii. Populația era împovărată de impozite, contradicțiile sociale devenind din ce în ce mai ascuțite. Mai mulți funcționari de stat, literați și birocrați, conștienți de situația socială tensionată, doreau să schimbe lucrurile, cerând să fie înlăturate privilegiile eunucilor și nobililor. Țineau cursuri, discutau teme politice și erau cunoscuți ca membri ai Partidului Donglin. Acțiunea lor a fost oprită de nobilii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
multor numere sunt prezentate pe larg serbările culturale de la Sibiu și fragmentele intitulate Din predicile lui Petru Maior. Pizma celor răi asupra celor buni. Sunt comemorați Iosif Vulcan, Octavian Goga, Titu Maiorescu. Un articol amplu, nesemnat, se referă la „episcopii literați” (1905). Mai sunt incluse povestiri de Maxim Gorki în traducerea lui I. E. Torouțiu și un eseu de Aurel C. Popovici. L.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
de care acesta din urmă nu avea să se dezică niciodată. După Întoarcerea În țară a celor doi oameni politici, Boerescu i-a luat În repetate rânduri apărarea lui Heliade Împotriva deloc numeroșilor săi adversari politici . Scrisorile pe care bătrânul literat i le adresa lui Boerescu la 1 ianuarie 1864 și 1870 pentru a-l felicita, În stilul grandilocvent care-i era specific, cu dubla ocazie a onomasticii și a zilei de naștere, arată că bunele relații au fost păstrate și
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]