586 matches
-
revistei "Ateneu", din iarna anului 1985, cu un scurt comentariu semnat de poetul Sergiu Adam. Debutează cu poezie în anul 1987, în revista "Limba și literatura română pentru elevi" (București). Publică poezie, proză și interviuri în revistele literare: "Ateneu" (Bacău), "Literatorul" (București), "Luceafărul" (București), "România literară" (București), "Dacia literară" (Iași), "Convorbiri literare" (Iași), "Tribuna" (Cluj Napoca), "Steaua" (Cluj Napoca), "Ecart" (București), "Literatura și Arta" (Chișinău), "Lumină lină" (New York), "Haemus" (în limba albaneză, București), "Bana armânească" (în aromână, București) ș.a. De-a lungul timpului
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia "Și toate", scrisă cu un an înainte, semnată V. George. În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind - între anii 1898-1904 - funcțiile de ziarist acreditat la „Capitala” (1898), prim redactor la „L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur” (1902), secretar de redacție la „Literatorul” (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la „România Jună” (1900) și „Economia națională”. Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea nouă” (între 1896-1898), cultivând o amiciție trainică cu poeții George Tutoveanu și Ilarie Chendi, cu viitorul prozator Jean Bart
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și gălățenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefănescu-Est. Articolele literare, de sociologie, economie, estetică, filozofie, istorie, artă, substanțiale și sintetice: din „Noul curent literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie Chendi: "Ștefan Petică, "în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p.50, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
octombrie 1898. "De frica armatei", semnat Ștefan, IV, nr. 1279, 24 octombrie 1898. "Consiliul Sanitar și febra tifoidă," semnat Ștefan, IV, nr. 1280, 25 octombrie 1898. "Bandele de teroare," semnat Ștefan, IV, nr. 1282, 29 octombrie 1898. Lumea nouă, 1899 Literatorul, Anul XX, 1899 "Noul corent literar," XX, n. 1, 20 februarie 1899. "Amurg parfumat, "XX, nr. 1, 20 februarie 1899. "Hymn profan", XX, nr. 2, 5 martie 1899. "Curtezana", XX, nr. 3, 20 martie 1899. "Serenada, "XX, nr. 4, 5
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
literară a lui Ștefan Petică", în „Ethos”, I, nr. 1, 1944, pp. 31-37. BRATU 1963: Savin Bratu, "Lupta de idei în critica noastră literară (1900-1916)", în „Viața românească”, 15, nr. 6-7, iun. - iul. 1963, pp. 202-203. BUCUR 1968: Marin Bucur, "Literatorul. Tribună a simbolismului", în „Marin Bucur. Reviste literare românești din secolul al XIX-lea”, Ed. Minerva, București, 1968, pp. 374-375. BUȚURCĂ 1978: Ștefan Buțurcă, Expoziția "Creion și mină", în „Viața Nouă”, Galați, 26 mai 1978, pp. 5-6. CAION 1905: Caion
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică", în „Dunărea de Jos”, revista lunară a Centrului Cultural "Dunărea de Jos" din Galați, nr. 100, iunie 2010, pp. 54-56. IBRĂILEANU 1926: G. Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Iași, Ed. Viața românească, 1926, pp.39-44. ILIESCU 1968: Adriana Iliescu, Literatorul. Studiu monografic, E.P.L., 1968, p. 27, 163-164, 234-235, 239, 241, 250, 274, 292. IONESCU-SION 1905: G. Ionescu-Sion, "Doi morți: Ștefan Petică și D. Neculuță, "în „Revista poporului”, nr. 2-3, 1905. IONESCU 1970: Mircea Ionescu, "Omagiu poetului Ștefan Petică", în „Viața
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
pionierul", în „Tribuna”, XIV, nr. 31 (705), 30 iulie 1970, p. 14. MICU 1904: Ștefan Micu, "Ștefan Petică, omul și poetul", în „Românul”, 48, nr. 39, 14 nov 1904, p. 279. MIHAIL 1993: Mihail S., "Ștefan Petică. Manuscrise dramatice", în „Literatorul”, 7 mai 1993, no. 18, p. 10. MIHĂESCU 1936: N. O. Mihăescu, "O constelație de poeți lirici, "în „Cele trei Crișuri”, 17, nr. 1-2, ian-febr. 1936, p. 9. MIHUȚ 1976:Ioan Mihuț,în vol. „Simbolism, modernism, avangardism. Îndrumări metodice”, Editura
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
limba și literatura română, în prezent la Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” din București. De la debutul publicistic din anul 1977, a publicat constant articole, studii de istorie și critică literară, eseuri și recenzii în revistele „Manuscriptum”, „Viața românească”,„Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Memoria”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română”, „Mitropolia Olteniei”, „Revista de istorie a Muscelului” etc. Din 1984 a fost un colaborator constant la Radio România și a participat la numeroase emisiuni culturale pe teme de istorie literară ori de
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
zadarnice de Sisif nația va fi oprită cel puțin o sută de ani în dezvoltarea ei naturală, daca nu va pieri chiar. Astfel am văzut cum sub degetele magice ale roșilor trădătorii devin oameni mari și respectați, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranții și proștii - administratori ai statului român, cum în ochii lor e merit tot ce-n ochii omului cuminte e rău și vrednic de despreț și de pedeapsă. Până când aceasta? Noi nu ne-ndoim că adevărurile noastre vor pătrunde în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
formula tocmai în interiorul noului curent, al celui din ambianța macedonskiană, prin Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, George Orleanu, Gabriel Donna, Al. Petroff ș.a. Mai curând pseudosimbolism, mișcarea pe care încerca să o provoace revista „Literatorul” aducea în poezie ceva nou în opoziție cu eminescianismul și cu mișcările neoromantice paseiste de orientare rurală (sămănătorismul, poporanismul). Se promova inspirația citadină și exotică, cultivarea livrescului, rafinamentul formal, experimentarea de tehnici noi. Poezia orașelor, lirismul de sursă intelectuală, vitalizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D. Copilu și C. Pompilian), pref. Mircea Tomescu, București, 1967; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968; Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Ciopraga, Lit. rom., 143-170; Micu, Început, 125-171; Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, București, 1972, 127-140; Al. Dima, Aspecte naționale ale curentelor literare internaționale,București, 1973, 9-28, 32-39; Dan Grigorescu, Direcții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
jurnalism etc., un portret al lui H. Taine, scris cu pătrundere și o bună cunoaștere a operei criticului francez, traduceri din versurile lui Jean Richepin și Catulle Mendès. Lui Al. Macedonski i se retipărește poezia Precum..., apărută mai întâi în „Literatorul” din 1880. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288171_a_289500]
-
de dezorganizare și derută al anilor 1898-1899, însingurat, se îndreaptă spre simbolism, în care vede o răzvrătire superioară împotriva unei lumi nedrepte și urâte. Intră în cercul lui Al. Macedonski, este, din februarie până în iunie 1899, secretar de redacție la „Literatorul”. Își trecuse bacalaureatul în București (1898) și urma, tot aici, cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Facultății de Matematică. Pentru a se întreține, face gazetărie. Redactor la „Capitala” (1898-1899), „Economia națională” (1902-1903) și „La Roumanie” (1902), colaborator la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
vârstă de douăzeci și șapte de ani și este înmormântat în curtea bisericii. Poemele din ciclurile Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, cuprinse în volumul publicat de autor în 1902, au apărut anterior, uneori sub alte titluri, în „Literatorul” (1899), „România jună” (1900), „Literatură și artă română” (1899-1901). Cântecul toamnei și Serenade demonice vor fi editate în volum postum, în 1909. După versificările începuturilor, pe teme umanitare, P. își găsește un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
în limbi străine, precum și la publicații de specialitate, științifice, academice sau universitare („Limbă și literatură”, „Analele Universității București” ș.a.) și la o seamă de cotidiene. După 1989 e prezent în ziarele „România liberă”, „Adevărul”, „Evenimentul” și în revistele „România literară”, „Literatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Tribuna”, „Steaua”, „Caiete critice”, „Ramuri” cu articole, eseuri, recenzii, cronici, articole, studii critice sau istorico-literare. A folosit ocazional pseudonimele Dan Milcu, Duiliu Marcu, Damian Mihuț, Dionisie Mirea, D. Meseș ș.a., numele Micu fiind luat oficial în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
toate întrunirile Societății Învățătorilor și are inițiativa introducerii școlii în aer liber. Datorită acțiunilor de binefacere a fost numită Maica Smara. În 1893 a scos „Altițe și bibiluri”, publicație literară, destinată deopotrivă studierii portului și artei cusăturilor populare. Debutează la „Literatorul”, în 1881, cu o traducere din E. A. Poe, iar editorial în 1888, cu plachete Din pana suferinței. A colaborat la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Convorbiri literare”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Generația viitoare”, „Revista poporului”, „Românul”, „Tribuna, „Universul”, „Școala română” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
de ani de la dispariția lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922), în ce măsură reușește autorul Vieții la țară să spargă "pereții sarcofagului de vremi". Partitura interpretativă se dovedește astăzi extrem de generoasă în tonalități și game, de la trîmbița elogiului macedonskian la debutul său liric în Literatorul: "Fie ca o altă epocă să înceapă!", trecînd prin celebra arie gheristă a Pesimistului de la Soleni, pînă la "răzbunarea ciupercilor" despre care vorbește, în necrologul său, Camil Petrescu. Și, după cum precizează sarcastic surprinzătorul admirator interbelic, nu este vorba despre ciupercile
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
Evenimentul cultural Iași, [[Foaie pentru minte, inimă și literatură]], Gazeta de Botoșani, Gazeta de nord-vest, [[Gazeta de Transilvania]], Gazeta Nouă Transilvană, [[Glasul națiunii]] ("Duplex Chișinău-București"), [[Haiku]] - "revistă de interferențe româno-japoneze", Limbă si literatură, [[Hyperion]], [[Independentul]], Informația zilei, [[Jurnalul de Botoșani]], [[Literatorul]], Literatur Aktuell, [[Luceafărul]], Mesager, Mesagerul Transilvan, [[Minerva]], [[Monitor]], Noua Gazetă de Vest, [[Observator cultural]], [[Opinia]]/[[Iași]], Ora 24, Origini, Romanian Roots "The International Association of Romanian Writers and Artists", Poesis, Poezia, [[Renașterea bănățeană]], [[Revista V]], [[România Liberă]], [[România literară]], Romanian
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
operă mai de lux: ea caută să adapteze cultura apuseană la sufletul românesc, caută să adapteze la noi formele cugetării apusene. De aceea în Muntenia vom găsi o legiune de patruzecioptiști; în Moldova o legiune de spirite critice și de literatori.” Demonstrația lui I. se dezvoltă pe o idee fundamentală: prin „discernământul” lor critic, moldovenii au lucrat pentru „adevăratul progres”, făcând selecție în procesul asimilării culturii. Au greșit cei ce au imitat fără rezerve cultura apuseană, ca și cei refractari la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
în comitetul de redacție al revistei „Convorbiri literare”. În anul următor îl suplinește la Catedra de istorie a Universității din București pe N. Iorga. A colaborat cu versuri, studii, recenzii, cronici literare, dramatice și plastice la „Revista independentă”, „România literară”, „Literatorul”, „Convorbiri literare”, „Revista poporului”, „Liga literară”, „Românul literar”, „Epoca”, „Revista Societății «Tinerimea română»”, „Economia națională”, „Noua revistă română”. Folosea pseudonimele Polit, pentru a-și semna recenziile, și Z. Miron, pentru poezii. O. vede în critică un instrument de acțiune socială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
Sava”. Este remarcat de profesorul Bonifaciu Florescu, împreună cu care va scoate, în 1890-1891, o „gazetă de familie”, „Duminica”; singur va edita în 1895, ca număr de probă, publicația „Nuvelistul”. Scrie mult, cu precipitare, publicând impresii, schițe, traduceri în revistele macedonskiene „Literatorul”, „Liga literară”, „Revista literară”, precum și în „Peleșul”, „Biblioteca familiei”, „Revista poporului”, „Ilustrațiunea română”, „Revista theatrelor”, „Revista orientală”, „Foaia pentru toți”, „Liberalul”, „Foaia interesantă”, „Foaia populară”, „Tribuna familiei”, „Curentul literar”, „Carmen” ș.a. Prin intervenția lui Al. Macedonski, obține un post de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
Galați. Apare Modelul ontologic eminescian, la Ed. Porto-Franco. Îngrijește vol. I.L. Caragiale, O făclie de Paști, în col. "Biblioteca școlarului", la aceeași editură. 1993. Pentru Modelul ontologic eminescian, i se decernează Premiul Societății Scriitorilor "C. Negri". Începe colaborarea la "Sinteze", "Literatorul", e redactor șef adjunct la revista "Porto-Franco", unde susține "cronica literară" timp de câțiva ani. I se acordă Premiul pentru critică al săptămânalului "Literatura și arta", Chișinău, pentru 1992. 1994. Este onorat cu Diploma "Eminesciana 94", "pentru cărțile: Eminescu Dialectica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
evocă, prin încrâncenarea luptei împotriva tuturor, prin implacabilele afirmații enunțate, prin îndărătnicia cu care-și apără, în fața grupului de denigratori, certitudinile, un spirit apropiat lui D. Caracostea, adică sortit contestării spre a-i fi recunoscute, într-un târziu, marile merite. "Literatorul", nr. 24, 18 iunie 1993 PROVOCAREA VALORILOR, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1997 Constantin TRANDAFIR Legea conservării Da, nimic nu se pierde. Nici măcar nu se transformă. Totul se perpetuează. Observ încă o dată, a nu știu câta oară, că scriitorii noștri au pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]