196 matches
-
papei așa-zisul Sacramentarium Leonianum, ceea ce înseamnă Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile ce sunt rostite în timpul liturghiei la Roma, adică forma cea mai veche a Liturghierului Roman. Culegerea apare într-un manuscris din secolul al șaptelea, păstrat în Biblioteca Capitolară din Verona, și trebuie să fi fost alcătuită tot în secolul al șaptelea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai era încă în viață; la sfârșitul secolului al nouălea, regele Alfred a tradus-o personal în saxonă. Ca om al Bisericii, conștient de importanța liturghiei, i se atribuie două texte la fel de celebre: un Sacramentariu Gregorian (Sacramentarium Gregorianum), adică un liturghier, și un Antifonar pentru slujbă (Antiphonarius Missae), adică o culegere de cântece corale, textul de bază al viitorului cânt gregorian. Cercetări mai recente au stabilit totuși că nu tot ansamblul format din aceste opere i se datorează lui Grigorie. b
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de români la slujbele religioase în cursul Evului Mediu. S-au păstrat numeroase manuscrise în această limbă. limbi romanice - limbi care au la baza formării lor limba latină, vorbită la Roma și în Imperiul Roman (vezi formarea limbii române). liturghier - carte religioasă, cu regulile după care se slujește sfânta liturghie. Lumea Nouă - parte a continentului american, cunoscută Europei medievale prin marile descoperiri geografice (vezi marile descoperiri geografice). Lumea Veche - parte a lumii cunoscută înainte de marile descoperiri geografice. Ea cuprindea Europa
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
islamice după cucerirea Orientului Mijlociu de către otomani. Sub îndrumarea marelui cărturar Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, originar din Iviria-Gruzia, care a instalat tipografii la mânăstirile Snagov și Râmnic, s-au tipărit în limba arabă, la Snagov, în 1701, un Liturghier și un Ceaslov, în 1702. La întoarcerea sa în Siria, în 1705, principele Constantin Brâncoveanu i-a dăruit întreaga tiparniță care a fost instalată la Alep, unde patriarhul și-a păstrat funcția de mitropolit, tipărind în ediții succesive, între anii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
tipărit În 1708 la Buzău, Volume din Minei , apărute tot la Buzău, Ceaslovul, care a fost tipărit la București În anul 1709, Antologhion, apărut la Râmnic În anul1705, Apostolul, apărut În1704 la Buzău, Molitvenicul, apărut În anul 1699 la Buzău, Liturghierul grecesc și arăbesc, Penticostarion și Psaltirea, apărut În anul 1701 la Buzău, Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă, apărută la Buzău În 1691, Slujbele Sfintei Parascheva și a Sfântului Grigorie Decapolitul, Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena apărută la Snagov
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
iunie. Ieșind de la liturghia oficiată în paraclisul patriarhului Miron Cristea, Principesa Elena i-a spus arhimandritului Filaret, în limba greacă: ,, Mi se pare că nu voi mai sta mult timp în țară, deci să-mi câștigi pentru micul Mihai un liturghier mic cu explicația sfintei liturghii și să-i las această carte la plecare”. În aceeași zi are loc ceremonia depunerii jurământului de către cercetași, la care a asistat regele și Familia Regală. 15 iunie. Moneda metalică cu efigia și inscripționată „regele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și Nicopole. Cronicarul scrie într-o limbă apropiată prin imagini de cea populară. Tot lui i se datorează și traducerea din slavonește în românește a Pravilei de la Govora (1640), pe care o iscălește Mihail Moxalie. Ar mai fi tradus un Liturghier între 1620 și 1630. SCRIERI: Hronograful lui ..., îngr. N. Simache și T. Cristescu, Buzău, 1942; Cronica universală, îngr. și introd. G. Mihăilă, București, 1989. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 488-489; Margareta Ștefănescu-Serghi, Cronica lui Manasses și literatura româno-slavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
activitatea de creare a bibliotecilor sătești, a rețelei de biblioteci școlare susținute de Casa Școalelor, precum și un Institut național pentru educația permanentă. Alexandru Odobescu (1834-1895), pasionat colecționar bibliofil, a realizat primul studiu sistematic aplicat cărții vechi. A descoperit „incunabulele“ românești Liturghierul lui Macarie (1508); Tetraevangheliarul (1512) -, a publicat o foarte importantă bibliografie Bibliografia Daciei (1872) -, a donat Bibliotecii Academiei, iar o parte a vândut Școlii normale superioare din București, valoroasa sa bibliotecă de peste 8000 de volume, catalogată de el însuși. Bogdan
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
a doua cu 36 de rânduri. Se mai păstrează exemplare scrise pe pergament, dar și pe hârtie. 16. Cine este primul tipograf român și ce cărți se tipăresc în atelierul său din Târgoviște? R: în atelierul lui Macarie se tipăresc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512). 17. Unde și când se tipărește prima carte în limba română? R: Prima carte în limba română se tipărește la Sibiu, Catehismul de la 1544, de către Filip Moldoveanul. 18. Cine este cel mai însemnat tipograf și
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2000; Catalogul preliminar al colecțiilor de carte veche din județul Vâlcea (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2001; Toponimia Țării Loviștei, București, 2001; File din cronica Berevoieștiului (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2002; Eminescu și literatura veche, București, 2003; Liturghierul (1508), prima carte tipărită în spațiul românesc (ipoteza vâlceană), Râmnicu Vâlcea, 2003. Ediții: Folclor din Țara Loviștei, Râmnicu Vâlcea, 1974. Repere bibliografice: Vasile Lucaciu, „Istoria cărții vâlcene”, TR, 1981, 10; Ion Gheorghe, Elogiu cărții românești, L, 1981, 23; Voicu Bugariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
a săvârșit.(1625).” O altă refacere a suferit-o în 1820. - In 1714, Nicolae Mavrocordat voievod - în a doua domnie - a făcut la Sfântul Sava o tipografie și o școală. Tipografia a tipărit printre altele un Sinopsis în slavonă, un Liturghier, tot în slavonă, cu tipicul în românește. Despre acestea, mărite Spirit, vorbește Axinte Uricariul: „Dedemult avea gând Nicola-Vodă să facă două lucruri bune în țară, ce nu erau: întâi tipografie, ca să tipărească cărți, și al doilea să facă școale, ca să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a liniei, exuberantă și magică. Literele folosite au, pe lângă precizie caligrafică, note pline de fantezie, iar ritmările cromatice conferă ideilor tematice îndrăzneală și sentiment, eleganță și sobrietate. Numeroasele pagini ale unor tetraevangheliare (de la Humor, de la Agapia, de la Căldărușani, de la Sucevița), liturghiere și psaltiri aflate în altarele bisericilor ieșene sunt înzestrate cu frumoase ornamente și inițiale, cu asocieri de culori, cu ilustrații care încântă ochiul. Sunt numeroase figuri de monarhi și ieromonarhi, de cărturari care au fost îndrăgostiți de arta de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de putrezire. În 1971 biserica a fost electrificată, oprație în timpul căreia pisania a fost grav deteriorată. Biserica nu deține obiecte de valoare artistică sau istorică din metale prețioase, dar deține câteva cărți vechi cu valoare bibliografică între care cităm: 1. - Liturghierul publicat de mitropolitul Antim Ivireanu în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu la 1713. 2. - Penticostariul, tipărit la București la 1743, de mitropolitul Neofit dela Criț, sub domnia lui Mihail Racoviță. 3. - Antologhion, sau înflorirea cuvintelor, tipărit la 1745, la Râmnic de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de litere de tipografie. În 1914, economul casei, don Giobatta Battisti, a încercat să facă un salt de calitate: a cumpărat două mașini plane scumpe, diferite litere noi și o mare cantitate de hârtie specială. Concepuse planul imperios al tipăririi Liturghierului Roman (Messale Romano), în latină. Din păcate, odată cu izbucnirea războiului hârtia specială a început să lipsească. Trebuie să mai spunem că munca s-a revelat destul de dificilă. Au reușit să tipărească doar unele părți ale liturghierului. Opera a rămas incompletă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
planul imperios al tipăririi Liturghierului Roman (Messale Romano), în latină. Din păcate, odată cu izbucnirea războiului hârtia specială a început să lipsească. Trebuie să mai spunem că munca s-a revelat destul de dificilă. Au reușit să tipărească doar unele părți ale liturghierului. Opera a rămas incompletă. Au trebuit zece ani pentru achitarea marii datorii contractate de prețul mașinăriei. Cu toate acestea, activitatea tipografiei nu s-a oprit nici măcar în perioadele cele mai grele ale războiului din 1915-1918. S-au multiplicat publicațiile: evangheliare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
existența unor școli de grămătici, ce pregăteau știutorii de carte folosiți în cancelariile domnești. Limba de predare în astfel de școli era slavona sau latina. Tot în această perioadă se plasează începuturile tiparului, atunci când călugărul Macarie scria în limba slavonă Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Tetraevanghelierul (1512). Acestea par a fi primele scrieri tipărite. Din a doua jumătate a secolului XV sunt amintite documentar primele școli mănăstirești, înființate pe lângă episcopii și mitropolii (Neamț, Putna, Voroneț, Suceava, Bistrița etc.). La școala mănăstirească de la
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
greacă și română, catifea și finituri argint. 24.Evanghelie de la sfințirea Mitropoliei, argint aurit. 25.Evanghelie română, ferecată catifea, argint. 26.Evanghelie română, ferecată catifea, argint, email. 27.Tetraevanghel român, ferecat argint, email. 28.Tetraevanghel grec, ferecat argint, email. 29.Liturghier ferecată, argint, email. 30.Evanghelie greacă și română, ferecată catifea, argint, email. 31.Cutie cu literă de argint (formă ovală). 32.Trei cutii cu sfinte vase argint aurit. 33.Cutie cu o salbă. 34.Cutie cu procovețele reginei Elisabeta. 35
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
manuscrise rare: în țară, câteva, sau în biblioteci din Rusia, Germania, Polonia, Austria. Rigoarea compozițiilor, fantezia plastică, diversitatea repertoriului iconografic (transpusă în viniete, frontispicii, portrete și autoportrete) fac strălucirea unor piese unicat, împodobite cu anluminurile ierarhului, precum Tetraevanghelul de la 1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
portrete și autoportrete) fac strălucirea unor piese unicat, împodobite cu anluminurile ierarhului, precum Tetraevanghelul de la 1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de biserici, în frescele faimoase ale vremii) pun în valoare fin comunicarea. Rafinat colorist, interpret delicat al literaturii creștine, tălmăcind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Cantemir, Opere complete, IV, Istoria ieroglifică, ed. S. Toma, București: Editura Academiei, 1974, 51-289. CIst.1700-50 Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești. Ed.: Istoria Țărâi Rumânești atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, ed. O. Dragomir, București: Editura Academiei Române, 2006, 145-202. CL.1570 Coresi, Liturghier. Ed. Al. Mareș, București: Editura Academiei, 1969, 127-148. CLM.1700-50 Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei. Ed.: M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, București: Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958, 41-201. CM.1567 Coresi, Molitvenic. Ed.: Coresi, Tâlcul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lui S. sunt contribuții la istoria culturii noastre. SCRIERI: Antropomorfisme și antiantropomorfisme în limba română, Brașov, 1900; Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; O nouă publicație românească din secolul al XVI-lea: liturghierul diaconului Coresi tipărit la Brașov, în 1570, Târgu Mureș, 1927; Catehismele românești din 1544 (Sibiu) și 1559 (Brașov). Precizări cu privire la izvoarele lor, Târgu Mureș, 1936; Minunata cetate a Brașovului. Cărturarii brașoveni ai secolului al XVI-lea ca ctitori ai limbei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
ctitori ai limbei noastre literare, Brașov, 1943. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. -or. din Brașov, Brașov, 1902, 597-598; Ilie Cristea, Un portret: N. Sulică, „Mureșul”, 1923, 41; Margareta Ștefănescu, „O nouă publicație românească din sec. 16: Liturghierul diaconului Coresi”, „Arhiva”, 1927, 3-4; N. I. Herescu, „Clasicismul greco-roman și literatura noastră”, RC, 1930, 1; Al. Graur, „Clasicismul greco-roman și literatura noastră”, VR, 1931, 2; Al. Procopovici, „Catehismele românești din 1544 (Sibiu) și 1559 (Brașov)”, DR, 1943, 2; Curticăpeanu, Mișc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
Viena, în 1823, tomul al II - lea al Antologiei, tipărit la Buzău, în anul 1827, tot al lui Macarie, alături de cele ale lui Anton Pann: cele trei tomuri ale Noului Doxastar (1841 și 1853), Irmologhionul sau Catavasierul (1846), Păresimierul (1847), Liturghierul (1847), Heruvico-Chinonicarul (1847), Anastasimatarul (1847), Priveghierul (1848), Noul Anastasimatar (1854) - deci, toate cărțile celui considerat de Eminescu „ isteț ca un proverb”. Se adaugă cele două tomuri ale Idiomelarului lui Dimitrie Suceveanu, tipărite la Mănăstirea Neamț, în anii 1856 - 1857, Utrenierul
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Heruvico-Chinonicarul (1847), Anastasimatarul (1847), Priveghierul (1848), Noul Anastasimatar (1854) - deci, toate cărțile celui considerat de Eminescu „ isteț ca un proverb”. Se adaugă cele două tomuri ale Idiomelarului lui Dimitrie Suceveanu, tipărite la Mănăstirea Neamț, în anii 1856 - 1857, Utrenierul și Liturghierul lui Ioan Zmeu, tipărit în 1892, Antologia care cuprinde cântări pentru vecernie, utrenie, liturghie, Postul Mare etc, parte compuse, parte traduse de părintele Nectarie Schimonahul, din 1898 etc, cărți de pe care am cântat împreună cu psalții mănăstirii. Reține atenția faptul că
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
și Who's who în România (2002) le prezintă în amănunțime. Toate lucrările sale se îndreptau într-un singur sens: către cercetarea dialectelor și a graiurilor limbii române - dar mai ales, cu o constantă pasiune, către idiomul său nativ, aromâna. Liturghierul aromânesc (1962) a fost cea dintâi lucrare, Dodecalogul aromânilor (1996) și Dicționarul aromân (macedo-vlah) (DIARO), vol I, A-D din 1997 - în curs de elaborare sînt, acum, cele din urmă. Să adăugăm la acestea Compendiul de dialectologie (1975) care dovedește
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]