194 matches
-
un focar de aleasă cultură. Viitorul domn Neagoe, nepotul Craioveștilor a fost printre primii veniți pentru a căpăta ""în tinerețea lui cunostința de limbă și de literatură"". Se pare că aici ar fi fost tipărită prima carte în limba română, ""Liturghierul"" (conform unui hrisov al lui Mihnea Vodă, aceasta a apărut la 10 noiembrie 1508). Încă din secolul XVII aici funcționează o școală, atestată documentar pe un manuscris a lui "Constantin grămatic" din satul Corbeasa-Vâlcea: ""să se știe că am șezut
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
deosebită valoare pentru istoria scrisului romanesc: "Codicele de la Ieud" în care sunt cuprinse și trei manuscrise în limba română datate în prima jumătate a secolului XVII, cel mai probabil între anii 1610-1640, un Ceaslov tipărit la 1715 la Târgoviște; un liturghier datând de la 1759, tipărit la Iasi; un penticostar tipărit la București în 1743. Ieudul este o localitate păstrătoare a unor valori tradiționale, etnografice și folclorice. Tradiții din localitatea Ieud Ieudenii au întemeiat o tradiție a locului. Nu s-au grăbit
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
boierul moldovean Luca Stroici și tipărit în Polonia în 1593. La sfârșitul secolului al XVI-lea diaconul Coresi face primele încercări de standardizare a ortografiei. Prin cărțile pe care le-a tradus și tipărit în românește ("Întrebarea creștinească" în 1560, "Liturghierul" în 1570 etc.) el pune bazele unei limbi române literare și liturgice unitare. Dimitrie Eustatievici din Brașov este autorul celei mai vechi lucrări dedicate gramaticii limbii române care s-a păstrat (1757), în care se enunță o serie de reguli
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi. Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți pentru slavi, greci și arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei remarcabile opere tipografice multi-script, "Liturghierul greco-arab" din 1701, care a fost una dintre primele cărți tipărite cu litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706, aceeași instalație tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
timp de câteva secole. Datorită limbii liturgice slave, mulți termeni slavi vor intra în limba liturgică, în timp ce termenii romani - probabil galici - din popor se pierd încet, cu trecerea timpului. Diaconul Coresi a tradus și tipărit românește câteva cărți liturgice, precum "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570, 1577), însă acestea nu aveau dreptul de a fi folosite în cult. Îndeosebi psaltirea sa slavo-română ajuta citeții să înțeleagă sensul cuvintelor pe care le recitau în slavonă. Totuși, în a doua parte a vieții, Coresi a
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
cu o jumătate de veac mai târziu. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română, aici s-a oprit pierderea termenilor vechi romani și înlocuirea lor cu termeni slavi. Din această cauză, "Liturghierul" ortodox din 1950, tipărit de patriarhul Iustinian Marina, are uneori termenii slavi, urmați între paranteze de termenii romani. Iată o listă cu termeni diferiți. Cei din stânga semnului egal sunt fie de origine străbună, fie împrumutați din limbile vecine geografic, și
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
care-l întrebuințează acea Biserică. În lume sunt următoarele ramuri și rituri. Cele scrise cu violet sunt rituri dispărute, iar cele cu verde sunt rituri "înviate". De pildă, ritul mozarab nu a fost folosit timp de mai multe veacuri, apoi liturghierele vechi au fost scoase de la praf și reutilizate. Între paranteze sunt notate bisericile ce folosesc riturile respective. O7 = "Biserici ortodoxe ale celor șapte sinoade" RC = "Biserici răsăritene unite cu Roma" RS = "Biserici ale Reformei, dar care au păstrat succesiunea apostolică
Rit () [Corola-website/Science/298753_a_300082]
-
până la moartea lui, în aprilie 1508. Cinci dintre fiii lui au fost domni ai Țării Românești. A avut 5 copii din căsătoria sa cu domnița Cătălina din Sărata: A mai avut și doi fii nelegitimi: În timpul domniei sale a fost tipărit Liturghierul slavon al lui Macarie (1508) în spațiul românesc, reprezentând prima carte românească în istoria literaturii române, finalizat la data de 10 noiembrie 1508. Este înmormântat la Mănăstirea Dealu din Târgoviște.
Radu cel Mare () [Corola-website/Science/307025_a_308354]
-
prefață de Gabriel Ștrempel. București, 2003; "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare". Ediție îngrijită, traducere, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 2005; "Epilogurile celor trei cărți tipărite de ieromonahul Macarie (1508-1512)", în "Liturghierul lui Macarie 1508/2008. Studii introductive și traducere", Arhiepiscopia Târgoviștei - Biblioteca Academiei Române, 2008, Târgoviște, "175-185" (†Dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei, "Cuvânt înainte", "5-13"). Tr.: R. A. Budagov, " Problemele studierii limbilor literare romanice". București, 1962; S. B. Bernstein, "Gramatica comparată
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
de 18 martie 1984 în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973), "Octoihul Mare" (1975) și a revizuit ediția "Liturghierului" din 1980. Prof. Braniște a publicat și alte studii, recenzii, predici, dări de seamă în următoarele reviste: “Biserica Ortodoxă Română", “Ortodoxia”, “Studii Teologice", “Glasul Bisericii", “Mitropolia Olteniei”, “Mitropolia Banatului” ș.a. Menționăm următoarele:
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
în culori de apă. Catapeteasma datează din anul 1913 din timpul starețului Nectarie Cotruță. Tot atunci a fost înlocuit pavajul de pe jos cu mozaic. Printre odoarele de preț ale bisericii se numără două evanghelii în limba slavonă din 1766, un liturghier din 1759, un tripod din 1768 etc. În curtea bisericii se află un paraclis de lemn, o clădire pentru chilii, un cimitir și câteva anexe gospodărești.
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
satului Nicolae Nicoară"." Biserica "Cuvioasa Paraschiva" a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). La mănăstirea Feleacu a fost copiat un liturghier slavon, în 1481, și un tetraevanghelier, în 1488, din ordinul arhiepiscopului Daniil care-și avea reședința aici.
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
prin osârdia ieromonahului Macarie” Locul tipăririi cărții, este tipografia ce funcționa în mănăstirea Bistrița din Oltenia. Octoihul este o carte voluminoasă, numărând 200 de file, grupate în 25 de caiete, cu 22 de rânduri pe pagină. Ca și în cazul Liturghierului, meșterul tipograf ce realizează Octoihul din 1510 este același ieromonah Macarie ce aparține grupului de tineri transilvăneni plecați în străinătate să deprindă arta tiparului după cum adeveresc documentele de epocă. Octoihul din 1510 este o lucrare deosebită ce aduce contribuții însemnate
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
grecească, slavă, melkită, românească, și altele. Pentru prima dată, monahii de la Mănăstirea Chevetogne au publicat diferențele dintre greci și slavi în slujirea liturghiei, în cartea de slujbe « La Prière des Églises de rite byzantin», precum și în manualele de slujbă ulterioare - liturghier, arhieraticon, etc - alcătuite de arhidiaconul Denis Guillaume. Între timp, parohiile și mănăstirile de rit bizantin din Occident au adoptat uzajuri diferite, dintre care cele mai multe au restaurat obiceiuri liturgice vechi de dinainte de reformele liturgice. Monahii de la Mănăstirea Cantauque, de aparteneță ortodoxă
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
timp, parohiile și mănăstirile de rit bizantin din Occident au adoptat uzajuri diferite, dintre care cele mai multe au restaurat obiceiuri liturgice vechi de dinainte de reformele liturgice. Monahii de la Mănăstirea Cantauque, de aparteneță ortodoxă română însă de tradiție melkită, au publicat un liturghier în două ediții, în care prezintă, sub formă de note finale, cele mai mici detalii între greci, slavi, melkiți și români, precum și diferite specificități din diferite colțuri ale lumii. Totuși textul de bază reprezintă o recuperare largă a uzajurilor vechi
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
două ediții, în care prezintă, sub formă de note finale, cele mai mici detalii între greci, slavi, melkiți și români, precum și diferite specificități din diferite colțuri ale lumii. Totuși textul de bază reprezintă o recuperare largă a uzajurilor vechi. Acest liturghier e folosit ca bază a articolului nostru, precum și liturghierul grecesc de la Atena. În ritul bizantin, liturghia cuvântului este împletită fie cu tipicele, fie cu vecernia. În cazul în care e împletită cu tipicele, conține o pregătire, o formulă trinitară, trei
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
finale, cele mai mici detalii între greci, slavi, melkiți și români, precum și diferite specificități din diferite colțuri ale lumii. Totuși textul de bază reprezintă o recuperare largă a uzajurilor vechi. Acest liturghier e folosit ca bază a articolului nostru, precum și liturghierul grecesc de la Atena. În ritul bizantin, liturghia cuvântului este împletită fie cu tipicele, fie cu vecernia. În cazul în care e împletită cu tipicele, conține o pregătire, o formulă trinitară, trei antifoane intercalate cu două sinapte, o procesiune de intrare
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
greco-catolic maghiar de Hajdu-Dorogh, în 1873. El a fost înființat în detrimentul episcopiei de Muncaciu, din care au fost rupte treizeci și trei de parohii. Întâiul vicar a fost găsit abia în 1878, în persoana canonicului I. Danilovics, care a tipărit în 1882 Liturghierul în limba maghiară și în 1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrețin, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară, contrar prescripțiilor canonice. Pentru a spori propaganda pentru introducerea limbii maghiare în biserică, rutenii maghiarizați au făcut
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
care lucra pentru Mitropolia Ungrovlahiei. A tipărit primele cărți în limba română "Tetraevanghelul" (1561) - o traducere din Noul Testament a celor patru evanghelii, "Întrebare creștinească" (lucrare cunoscută și sub numele de "Catehism", apărută în 1560 — studiile mai vechi îl datează 1559), "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570). Cărțile erau întrebuințate atât în biserică cât și la școală. Munca de tipar consta din xilogravură și necesita eforturi deosebite. Fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
înscrise în inventarul din 15 noiembrie 1588, toate au fost pierdute sau trimise la alte biserici. Menționăm următoarele cărți: un Tetraevanghel ferecat, două Tetraevanghele neferecate, un Triod, un Penticostar, trei Psaltiri, 12 Mineie, un Tipic, un Ceaslov, un Molitvelnic, șapte Liturghiere etc. De asemenea, mai existau odoare bisericești ca de exemplu: două Chivote de argint, două Potire, două cădelnițe, două sfeșnice, câte un panaghiar, tipsie și taler, două cupe, 12 linguri, tate de argint, două sfeșnice de aramă, numeroase veșminte etc.
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
a slujbelor după o structură teologică din primul mileniu, cu veșminte preoțești și ceremonii fastuoase, cu un limbaj modern, cu o preocupare față de mântuirea colectivă. Ritul din 1662 se bazează pe Common Prayer Book (Cartea de rugăciuni obștești), care corespunde liturghierului și ceaslovului din ritul bizantin sau armean, și care corespunde liturghierului și breviarului din ritul latin. Ritul contemporan se bazează pe cartea numită Alternative Service Book. Articol principal : Ritul anglican. Trei ramuri sunt prezente în Bisericile Anglicane : anglo-catolicii, anglo-evanghelicii, și
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
preoțești și ceremonii fastuoase, cu un limbaj modern, cu o preocupare față de mântuirea colectivă. Ritul din 1662 se bazează pe Common Prayer Book (Cartea de rugăciuni obștești), care corespunde liturghierului și ceaslovului din ritul bizantin sau armean, și care corespunde liturghierului și breviarului din ritul latin. Ritul contemporan se bazează pe cartea numită Alternative Service Book. Articol principal : Ritul anglican. Trei ramuri sunt prezente în Bisericile Anglicane : anglo-catolicii, anglo-evanghelicii, și anglo-liberalii. În general, fiecare parohie își are orientarea ei. În Europa
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
secolul al X-lea, a existat tendința generală de a aduce adăugiri și modificări Liturghiei, ducând și la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiției apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o formă abreviată a Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția a III-a a Liturghierului roman (2002) conține 10 rugăciuni euharistice (adăugându-se încă 6, mai adaptate unor diferite situații pastorale specifice). RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL ROMAN Pe tine, așadar, preamilostive Părinte, cu umilință te rugăm și-ți cerem, prin Domnul nostru Isus Cristos
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
pururea creezi aceste daruri, le sfințești, le însuflețești, le binecuvîntezi și ni le dai nouă. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos ție, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfînt, toată cinstea și mărirea în toți vecii vecilor. Amin. "Liturghierul roman", Arhiepiscopia romano-catolică de București, 1993.
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]