560 matches
-
are loc acțiunea, punctând-o. Nimic nu apare întâmplător în decorul acțiunii filmului: stivele de coșciuge, grămezile de scaune, vrafurile de bocanci, nenumăratele obiecte din camera logodnicei, lucrurile aruncate anapoda din castel sau ciudata boală a pădurii, arăturile uscate, lumina lividă a întinderilor. Toate aceste contribuie din plin la definirea acțiunii ca una sumbră, bolnăvicioasă, tensionată și lipsită de orice speranță, cea care era de fapt a războiului și care i-a cuprins și pe participanții. Acestea sunt cauzele pentru care
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
băutură în care intră și suc de mac, cade într-un somn profund; membrele i se răcesc, ochii devin ficși, o sudoare abundentă apare pe corp, fața devine palidă, buzele i se umflă, ligamentele maxilarului inferior se relaxează , unghiile devin livide, ochii îi cad in orbite. Cu toate acestea, nu trebuie să te sperii de acest aspect, însă trebuie să îi admistrezi repede bolnavului o băutură caldă, preparată din vin amestecat cu miere și să i se scuture corpul cu energie
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
înființării unei bănci de emisiune, care imprimă hârtie-monedă în funcție de cerințele trezoreriei imperiale. Împinsă de curiozitate, se duce să-l vadă în închisoare pe fostul țar Ivan al VI-lea. În fața ei stă un tânăr de 22 de ani, cu chip livid și privirea rătăcită. Proclamat împărat la vârsta de două luni, detronat nici doi ani mai tărziu de Elisabeta, el descinde în linie directă din Ivan al V-lea, cel Prost, fratele mai vârstnic al lui Petru cel Mare. La nouă
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
nu întrebe de ce. În ultima săptămână, Grant Munro a observat că în căsuța dărăpănată aflată în apropiere de locuința sa se mutase cineva. Uitându-se într-acolo a văzut la o fereastră de la etaj o persoană cu o față galbenă lividă, cu trăsături nefirești și neomenești, care i-au dat fiori. În acea noapte, tulburat de cele văzute, el nu a putut să doarmă și a văzut-o pe soția sa îmbrăcându-se în grabă și ieșind pe furiș din casă
Fața galbenă () [Corola-website/Science/325160_a_326489]
-
ul (pronunțare: "scorbút") este o boală care apare din cauza aportului insuficient de vitamina C și duce la formarea de pete livide pe piele, gingii moi și sângerări ale practic tuturor membranelor mucoase. Petele sunt mai abundente pe coapse și picioare, iar o persoană cu această afecțiune este palidă, depresivă și este parțial imobilă. ul era la un moment dat comun printre
Scorbut () [Corola-website/Science/301450_a_302779]
-
privirea spre cer, a rostit cuvinte din Coran. Odată acest mic ritual sfârșit, Saladin a intrat în cortul bogat împodobit cu mătăsuri și s-a așezat pe un tron improvizat. Au fost introduși prizonierii. Cu capul gol, hainele în dezordine, livizi, lipsiți de vlagă, clătinându-se, abia se țineau pe picioare. Sultanul a observat privirea rătăcită a regelui, mistuit de sete, chinuit de temeri de tot felul, stăpânit de dorința ca sfârșitul să-i fie cât mai grabnic. De îndată, el
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
își dădu seama că unchiul său avea de gând să-l ochească, dar nu putea face nimic. Ceilalți stăteau în jurul lui, la fel de nemișcați ca pietrele de pe o tablă de go. Șefului bandiților din Mikuriya i se dăduse șah. Se făcu livid la față. Dinspre Koroku radiau flăcări de furie nevăzute. Expresia de pe chipul lui îi spunea lui Tenzo că vorbele ar fi fost zadarnice. — Tenzo! — Da? — Sigur n-ai uitat lucrurile pe care ți le-am spus în repetate rânduri? — Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
își spunea că, dacă soția lui bolnavă putea vedea frumusețea culorilor și a cerului de toamnă, avea să se bine dispună. Doamna Tsukiyama părăsise odaia de convalescență și stătea în mijlocul camerei de primire, cu o expresie înghețată pe fața ei lividă. În timp ce răspundea, își îngustă sprâncenele: — Lasă-le închise. Nu era tocmai o frumusețe dar, cum ar fi fost de așteptat din partea unei femei crescute în mediul privilegiat al unei familii bogae, tenul ei avea un luciu fin. În rest, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mele. Îi ridicai apoi capul, i-l pusei pe pernă și revenii în hol. Nu uitasem de dorința mea de a reciti acea poezie din Baudelaire. Alături de trupul ei care ardea, o recitii de câteva ori... în privirea ei, cer livid din care se naște uraganul, la doaceur qui fascine, et le plaisir qui iue. Un éclair... puis la nuit! - Fugitive beauté Dont le regard m'a fait soudainement renaître, Ne te verrai-je plus que dans l'éternité? Aïlleur bien loin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției de poliție de pe Ana Ipătescu, punând o frână ca-n filme, cu fum, cu scârțâit, tot tacâmul. Polițiști opriră în spatele Audiului meu, coborâră din mașină și se apropiară de portiera mea. Erau livizi și transpirați. - Actele dumneavoastră, zise unul dintre ei, supărat nevoie-mare. Am încercat să cobor din mașină, dar m-am dat bătut, observând că nu mă prea țineau picioarele. - Bă, șefule, bă, i-am zis, tu știi, bă, pe cine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
saloane, alt telefon. Tot eu, Mona. Ei, te-ai hotărât, când înaintezi divorțul? Domnișoară, duduie, sunt în orele de program, așa că... și-i închise telefonul. Începu vizita, absent, cu gândurile toate plecate dincolo de porțile spitalului. Una dintre surori observă fața lividă a doctorului Teodoru. Vi-e rău, domnule doctor, să vă aduc un pahar cu apă? Nu, nu-i nevoie Vica, mă doare puțin capul. Abia aștepta să termine vizita obișnuită de dimineață prin saloane, să se așeze într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așeza pe un scaun ca un om sfârșit. Așa îl găsea asistenta șefă când intra în biroul său pentru a completa diverse documente și pentru a aproviziona saloanele cu medicamente și alte obligații de serviciu. Când îl vedea pe doctor livid, cu capul rezemat de birou, nu se putea abține să nu-l întrebe: Vă e rău, domn' doctor? Nu, nu... S-a ivit vreun caz? Stați liniștit, odihniți-vă puțin, ați fost și de gardă astă-noapte... Vă închid ușa, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de fậntậna din vale. Din gura mortului se prelungea subțire un firicel de sậnge care se îngroșa treptat, șuvoind negricios apoi către bulgării de tină. Copil fiind, am avut cea dintậi tresărire în fața confruntării cu destinul. Stăteam împietrită lậngă trupul livid al celui trecut dincolo de fruntariile vieții și încercam neputincioasă să-i caut sufletul printre păduri și dealuri, printre livezi și dumbrăvi. Cea dintậi reprezentare a morții a fost pentru mine întocmai precum a ciobanului mioritic. Mi se părea atật de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
febril almanahurile și publicațiile. — Pe Sângele Domnului, pe Numele Domnului, cum am putut fi atât de prost? Îi insulta pe Nuñez și pe Spenser. — Așa-i că trebuie să mă gândesc eu la toate? Cosmograf de cizmă, a urlat el livid către Nuñez. Și apoi: Amanasiel, Zorobabel, a strigat. Iar Nuñez a fost lovit ca de un berbece invizibil În stomac, s-a dat Înapoi câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule, i-a zis Dee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
blestemelor, căci Dumnezeului lui n-apucă nici măcar să-i rostească numele. Naiv ce eram, credeam că am dus Marea Operă la bun sfârșit. Ca izbită de un vârtej, Încă o dată se deschide ușa magherniței și apare o făptură cu chipul livid, cu mâinile chircite pios pe piept, cu privirea fugind În toate părțile, ce nu reușește să-și ascundă natura, pentru că poartă hainele negre ale negrei sale Tovărășii. Un fiu al lui Loyola! — Crétineau! strig eu, indus În eroare. El ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
față și cu noi, sau cu unii dintre noi...“ „Ce vrei să spui, Salon?“ Întrebă Agliè, cu o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise Madame Olcott. Era ea, o recunoșteam din afișul acela. Lividă, Într-o rochie măslinie, cu părul lucind de uleiuri, strâns pe creștet, cu vocea de bărbat răgușit. La librăria Sloane mi se păruse că recunosc chipul acela, iar acum Îmi aminteam: era druidesa care alergase spre noi, gata să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
publicitar de la Apple Computers: „Secouez-vous les puces“ (puricii sunt acei buggs, greșelile de program). Soft-Hermes. Dir Temurah. Acum sunt pe rue du Temple, o străbat și ajung În colț cu rue de Bretagne, unde se află scuarul Templului, o grădină lividă ca un cimitir, necropola cavalerilor sacrificați. Rue de Bretagne, până la intersecția cu rue Vieille du Temple. Rue Vieille du Temple, după intersecția cu rue Barbette, are niște magazine ciudate de lampadare electrice bizare, În formă de rață, de foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dublura hainelor trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că dansează step. Frații mei păreau niște fantome livide și letargice. Tatăl meu se uita la noi ca și cum ne-ar fi privit pentru ultima oară. Polițistul a arătat ce găsise În haina mea. Mi s-a tăiat respirația. Și apoi i-am auzit pe polițiști râzând. Abia atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rană de la un tăiș otrăvit. E sistemul de a ucide al asasinilor mongoli. Nici un tratament nu are vreun efect. Moartea survine, de obicei, În câteva ore. Contele are o conformație puternică, dar nu va mai prinde zorile... Contesa se făcu lividă. Medicul tuși, negăsind un răspuns la această problemă cu totul necunoscută. O privi pe contesă, cerând parcă aprobarea de a utiliza o metodă mai „neconvențională”. Indiferent ce fel de reproșuri i-ar fi putut face lui Oană, contesa Fabiana știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mongolii atâta vreme cât se află lângă trupul lui Amir... moartea unui mare conducător nu poate fi murdărită... moartea e mai presus de noi, și dacă nu o respectăm, se va abate asupra noastră. Sultanul Îl trimise, cu un gest, Înapoi. Era livid de furie. Ceea ce se Întâmpla era imposibil. Dar mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Se cheamă: „Celor care-au trecut sau au rămas prin Balta Brăilei”. „Mai văd fantomele din Baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Tânjind spre lumea cea Înaltă, precum pohodul la Sibir;/ Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate,/ Alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate./ De-a lungu-și mână-n-nepăsare puhoiul apei ucigașe/ Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe./ Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe/ Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acele fețe pe care citi o curiozitate nătângă, Îl liniștiră. Era chipul lui Brandan. Probabil unul din numeroasele chipuri și, cu siguranță, de data aceasta, ultimul. Călugărul nu avusese vreme să adopte o poză studiată, iar acum, pe trăsăturile sale livide se citea doar spaima unei morți violente. Priorul, ridicând ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul era acoperit de vânătăi. Probabil că se izbise violent de fundul apei. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totul altul. El era oare curcubeul meu, M.C.-ul meu, rațiunea mea de a trăi? Șase ani. Era ciufulit, ca și altădată, însă părul lui nu mai avea pic de strălucire și se subțiase. Fața i se buhăise și era livid, iar ochii foarte roșii. Îi lipseau câțiva dinți din față, însă gura îi mergea întruna. Îmi făcea impresia unei maimuțe bătrâne, cocoțată într-un colț de cameră. M-a observat una dintre fete și i-a făcut un semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
asemeni unui nou Hristos sau unei Magdalene, și avea statutul de profesor universitar, acea stare de grație a becherului cărturar, mă cucerea din start. Pe Padilla îl lăsa rece, cu nasul lui țeapăn de mumie a lui Gizeh și peticele livide ale ochilor, cu cripta îngustă a umerilor și a spatelui și pasul lui dur și iute de pe lespezile ce deveneau venerabile cu fiecare clipă care trecea. Manny venea dintr-o mahala de munte și avea o dispoziție ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
transformaseră în grote și forme cambodiene. Șopârlele erau într-adevăr gigantice, cu volane sau vele imense - acele membrane antice. Aici mirosul era șerpesc, și păream să ne aflăm într-o epocă a șerpilor printre veninurile iuți ale gardeniilor verzi și livide. Am așteptat, iar băiatul precaut a plecat să caute pe sub frunze cu un par lung, căci iguanele erau sălbatice. Acolo, pe o treaptă de piatră de deasupra noastră am zărit una care se uita la noi, dar atunci când am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]