532 matches
-
El parcursese jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau ce? Stai o secundă jos. — Bea niște apă. — Bea niște brandy... Liftul era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
confesiuni unui tip ca mine? Barul Începuse să se umple. Grupul de puștani, o prostituată de culoare, bătrânul cu un teanc de ziare sub braț, bărbatul de vârstă mijlocie cu costumul șifonat care bea vodcă cu Înghițituri mari, o gravidă lividă la față care de-abia se mai ținea de perete, un grup de muncitori care beau un pahar Înainte de a pleca la schimbul de noapte. — Nu contează cui te confesezi. E suficient ca cineva să te aprobe. În rest, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-a răpit pe Galois lângă Gentilly; fie soarele satanic al pubertăților violente, sublimând geniul lui Rimbaud - cu mult înainte ca soarele Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi răpește pe-acești semizei ochilor noștri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare, renunț, nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum: la birou, acasă, pe stradă...Tușesc, expectorez, put oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
treaza Și lauri veșnici fruntea-ți încununa. * * * * * Străbați genune și te-ntrupi aieve Cutrierând adâncuri răcoroase Și te-nsoțesc ondine luminoase Născute chiar dintr-ale apei seve. * * * * * Se risipesc în urmă tulburi nouri Și zvonuri de daimonic frig, hlamida Desăvârșesc privirea ta livida Și blânde se aud pe rând, ecouri; * * * * * Te rătăcești fecund în somnul firii Străluminând o lume fără seamăn Alături de Hyperionul geamăn Născând un vis cu prețul nemuririi... ORICÂT AȘ MURI Și iarăși devin anonimă captivă năucitorului vis -travesti- cum numai
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
spus: - Ce bine că ați venit, fată... Te-a căutat cineva la telefon, de mai multe ori... Insista, era agitată... Era o femeie și voia doar cu tine să vorbească... A spus să o suni. - Cine? întrebă Emanuela speriată, devenind lividă la față cu fiecare cuvânt rostit de mama ei... Cine a sunat? - Nu mi-a spus numele, maică..., deși am întrebat-o... Doar repeta să o suni. Emanuela puse mâna tremurând pe telefon și o sună pe Simona, gândindu-se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
Selenity Publicat în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului “Dacă cineva nu mănâncă nimic, cu excepția unei mici bucăți de pâine, suferă îngrozitor la început. Însă după un timp, durerea devine surdă. Se transformă într-o indiferență lividă. Dintr-o dată, te vezi împresurat de obstacole pe care nu le poți depăși. Treptele devin dificil de urcat. Raftul prea sus pentru a ajunge la el. Zăpada prea departe pentru a o topi în apă. Nu vrei decât să stai
IUBIRE ŞI DRAGOSTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363015_a_364344]
-
bumbac alb pe mâini. - Bună Getuța! Cărui motiv îi datorez plăcere de a te avea ca oaspete în grădina mea? - Lasă, nu aici, hai în casă și dă-mi un pahar cu apă, simt că mă sufoc, răspunse ea precipitat, lividă în obraji din cauza evenimentelor ce au surprins-o, cu ochii adânciți în orbite și fără de sclipirea de inteligență ce-o avea de obicei. Părea un om dărâmat de efectele unui eveniment căruia nu-i putea face față. - Dar ce ți
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
ea?!Sursa: artelesistiintelevietii.wordpress.com... ÎI. MECANICĂ CHIFTELEI, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014. Diluții agregate din gheață și fier se scurg foarte încet pe marginea mesei și amestecătura de amare închipuiri apropie clisa livida de-un lat de palmă într-o chiftea molfăita. Mă uit mai bine-n oală de lut ce zace pe mobilă compactă, roze, și-mi zic că mai bine o arunc. N-am de ce s-o mai țin în adâncitura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
s-o mai țin în adâncitura din maxila căci e otravitătoată de gânduri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/author/artelesistiintelevietii/ Citește mai mult Diluții agregate din gheață și fierse scurg foarte încet pe marginea meseiși amestecătura de amare închipuiri apropie clisa livida de-un lat de palmăîntr-o chiftea molfăită.Mă uit mai bine-n oală de lutce zace pe mobilă compactă, roze,și-mi zic că mai bine o arunc.N-am de ce s-o mai ținîn adâncitura din maxilăcăci e otravitătoată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
cu idealuri Ce zbucium de finaluri și-nceputuri... Se-ntrec pe ceruri mii de Perseide Doar serafimii scriu cu aripi albe Pe-ntunecimi ce se întrec, perfide, Să-ntoarne stele, înșirate-n salbe, Spre un pătrar de lună deocheată. Pe frunți livide, umbre răsucite Din evantaiul lui „a fost odată” Trec spre apusuri reci, nestingherite, Rodind văpăi și limbi de foc șirete. Nisipul fin s-a-namorat de valuri Doar visele-au rămas să se îmbete Când amuțesc viorile pe maluri... --------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne! Doamna Romașcanu, ați pățit ceva, doamnă? V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată, puțin. Nu eram atentă... furtu... Nu a apucat să termine, însă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
ca și cum l-ar fi strâns într-un cerc să nu-i plesnească. Fata n-a făcut nici o mișcare. I-am făcut semn să ia banii. N-a schițat nici un gest, stătea neclintită. „Leul” meu învins și-a descoperit fața: era livid. Luând banii și ridicându-se greoi, s-a îndreptat inspre ea.. I-a pus banii în palma ei micuță, închizând-o, apoi, într-un pumnișor. Cu palmele puse cruciș, ca-ntr-o rugăciune, i-a acoperit pumnișorul și l-a
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de cărți, cerneluri, tablouri și flori în ghivece uriașe.În acest microcosmos ea își desăvârșea meditația din timpul zilei, în acest rai avea toate viziunile
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
sinceră a ta de a începe ascensiunea în viață în mod independent, sau s-a întâmplat ceva, care te obligă să recurgi la această soluție? La această întrebare directă ea a simțit un gol s-a înecat cu dumicatul devenind lividă, fiindcă fusese luată pe nepregătite. A întins mâna după paharul cu apă și a băut până la fund, între timp recăpătându-și prezența de spirit, conștientă de faptul că trebuia să-i dea un răspuns convingător. A spus dregându-și vocea
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNTRE NOI ESTE UN VID, Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1259 din 12 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Între noi este un vid, spuse Liviu livid, avea o biluță, o tărtăcuță, harem în amintiri te chem, mătăsuri parfumate, omoruri blestemate, herem, harem, blestem. O pânză de păianjen, pe-ntins deșert turanic, un înger negru-alb, un scalp, un rai în tot seraiul, privighetoare- vaier, nici Marea Odaliscă
ÎNTRE NOI ESTE UN VID, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349808_a_351137]
-
neliniști interioare, el intră într-un Sibiu ca un zeu: „Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna Mai mult alunecând decât cu pasul Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul. Într-n Sibiu livid, sătul de viață Dar pregătit pe străzile uitate În fiecare clipă să dau față Cu mortul care umblă prin cetate” (Nocturnă) Motivul morții, presimțirile funeste care au cutreierat marile singurătăți ale poetului au o esență tragică. Moartea e o „afacere
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
țară agonizantă, cu o economie muribundă și cu locuitori fără o cât de câtă perspectivă, căzută acrobatic, direct în groapa morții, cu frunza metastazei pe siglă...! O țară cu femei călătoare ce-și întrețin tenul în Occident și cu bărbații livizi și singuratici prin taverne mizerabile și ieftine, o țară cu „moși crăciuni”, săraci lipiți, cu traista goală, ori „moși crăciuni” turmentați, bâjbâind pe la uși, ca să ceară ceva, nu ca să dăruiască, trăiește an de an, la sărbătorile iernii, nopți de coșmar
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
mea regină. -Mai am și eu nevoie de odihnă, răspunse regina cu nonșalanță. Unde e Talestri? -Prințesa a venit de aseară în cetate, împreună cu mine și cu amazoanele mele, răspunse Burnesha. -S-a întâlnit iar cu el? întrebă regina cu fața lividă. -Ce mai contează, Diossippe! răspunse Burnesha vădit deranjată. A făcut-o dintotdeauna, iar acum avea nevoie de sfaturi bune înainte de acest drum lung. -De parcă nu i-am dat noi destule? Eu, tu, Druida-Mamă?... Fata asta îmi dă mari emoții
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului ULTIMA DORINȚĂ autor, Bertoni D Albert Feciorul meu, cănd timpul va decide Că roadele din viața mi-am cules Iar chipul meu cu-nfățișări livide Îți va grâi că nu am de ales Să fii bărbat, si să-nțelegi că soarta Aleargă pe-ale vieții bulevarde E rândul meu, să îmi închidă poartă Pe-un catafalc de lemn, tu mă vei arde Nu-mi trebuie
ULTIMA DORINȚĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366315_a_367644]
-
aprind făclii, se aprind ruguri, Tâmplarii au gata coșciuguri. Bat clopote de-alarmă în dungă Ne calcă o oaste nătângă Cu gând să ne fure din aur Să ne lase fără tezaur Bat ploile fețe cupide, Cu tremur de buze livide Și zile deja numărate - Tirani se-mbracă de moarte. APEL PENTRU REÎNTREGIRE (Doamnei Vitalia Pavlicenco) Popor român, urmaș de daci, Trezește-te din amorțire, Nu mai cerși la sfinți și vraci, Aspiră la reîntregire Popor român, popor viteaz Refuză ruga
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
bumbac alb pe mâini. - Bună Getuța. Cărui motiv îi datorez plăcere de a te avea ca oaspete în grădina mea? - Lasă, nu aici, hai în casă și dă-mi un pahar cu apă, simt că mă sufoc, răspunse ea precipitat, lividă în obraji din cauza evenimentelor ce au surprins-o, cu ochii adânciți în orbite și fără de sclipirea de inteligență ce-o avea de obicei. Părea un om dărâmat de efectele unui eveniment căruia nu-i putea face față. - Dar ce ți
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
într-un miez de noapte, Eli și Geo - alt tip din clică - au ieșit la plimbare prin cartier și, nici una nici două, au dezlegat toate bărcile de pe lacul din apropiere, mânând-le în larg. După ce au provocat o debandadă exemplară, livizi și cu suflarea tăiată, s-au înființat la ușa Argentinei, salvându-se în ultima clipă din urmărirea încleștată a forțelor de ordine, care începuseră deja să strige „stai că trag!” Prietenii Argentinei erau cu toții în jurul vârstei de treizeci de ani
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
rămâne insa cea a medicului Șerban Milcoveanu, care, bazându-se pe declarațiile unor martori care l-au văzut pe Marin Preda imediat după moarte, este convins ca a fost otrăvit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifică tuturor cadavrelor, ci era de culoare "rubinie, de un roșu deschis", culoare specifica a celor morți în urma inhalării cianurei. De aceiași părere este și fosta soție a scriitorului, Elena Preda, care este convinsă că soțul ei a fost otrăvit
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
o ușă prin care trecem toți o amăgire vegetală un val și chiar mai multe înșirate la bîlciul deșertăciunilor- supraviețuitori în jungla unei iluzii, în fața unui foc stins cu un cuțit ruginit descifrînd o piatră, un foșnet, o întîmplare, flori livide cu care ne ascundem cutele vieții și eu vămuită cu altă prăpastie în suflet, strivită în priviri fără spațiu și timp fără limite, fără să cer nimic- un chip cioplit fără ochi, fără gură doar îndrăgostit de tine, atît. Și
STRIGĂT PE VALURI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346629_a_347958]