222 matches
-
păstăi, curățate sau necurățate de păstăi: 0710.21.00 -- Mazăre (Pisum sativum) - 45.5 0710.22.00 -- Fasole (Vigna spp, Phaseolus spp.) - 45.5 0710.29.00 -- Altele - 45.5 0710.30.00 - Spanac, ghizdei (spanac de Nouă Zeelandă) și loboda - 45.5 0710.40.00 - Porumb dulce - 18.2 0710.80 - Alte legume. 0710.80.10 -- Măsline - 27.5 -- Ardei din genul Capsicum sau Pimenta: 0710.80.51 --- Ardei dulci sau ardei grași - 41 0710.80.59 --- Altele - 41 -- Ciuperci
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
Fiindcă înaintînd pe hartă nu mai găsesc explicație pentru o seamă de 'intrări" al căror nume mă fascinează: intrarea Epocii plasată între cea a Colierului și cea a Jugului e doar un exemplu. După aceste dovezi de fantezie onomastică intrarea Lobodei, a Frunzei, a Foșnetului sau intrarea Violoncelului - nu mă mai miră, iar intrarea și strada Colaborării mă încîntă de-a dreptul și mă fac să visez la un spirit comunitar mai rar de găsit printre bucureștenii zilei de azi. Nu
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-altă mie De melci mirifici, de izvoare-ovale. Așează-te-n genunchi și-a tale șale Îndoaie-le. Clădesc o-mpărăție De vorbe dulci ce-ți umplu pîn
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16144_a_17469]
-
patul. Numai de nu mi s-ar îngărgărița! În rest, ce-mi pasă?! Câte griji aveam anul trecut în vremea asta? Ba cu aratul, ba cu semănatul, ba să plivesc neghina și pălămidele din grâu. Acum, umblu că Vodă prin loboda, cu capul gol. Aștept. - Ce așteptați, taica? Să plouă cu bucate? - Nu, mă... Aștept moartea. A dat a mea cu bobii... - Ei, si? - A zis că mai e un bob zăbava. Asta înseamnă o săptămână, o lună, poate un an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Și el îmi spunea numirile tuturor florilor, ierbelor și buruienilor, arătîndu-mi chiar și pe acelea care sunt bune de leac: Ceea ce este dobrișor și cealaltă ghizdei; asta e laptele stîncei și astălaltă zîrnă-mițoasă; ici iată brîndușe și colea dedeței; apoi lobodă și drob, vîzdroagă și siminos, iarba-ciutei și piperig, pojarniță și sefterea" și altele multe... Dar cine le mai ține minte! De-aș fi stat să le însemnez pe toate... Din norocire, bisoceanul meu nu știa nimic despre chipul cum ne
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
devine legendă. Și-atunci, după mai mulți ani, Pe un nou Campo di Fiori, Pana poetului aprinde mânia. Învățătura Din clipa, când în casa cu streașină joasă Doctorul de la oraș a tăiat cordonul, Iar în livezi se-nmulțeau ștevia și loboda, Cuiburi de pere stropite cu alb mucegai, Eram în mâinile oamenilor. Puteau sugruma Primul meu țipăt, apăsând cu mâna lor mare Gâtul firav, ce le stârnea gingășia. De la ei am preluat nume de păsări și fructe, În țara lor, nu
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
el”, Îi spune locotenentul, „credeai că el ar putea să moară?” și scoate o revistă pe coperta căreia chipul lui se uită În zarea stepei nesfârșite. „Uită-te la el!” și izbucnește În plâns, Îi curg lacrimile În ciorba de lobodă și stau la masă, beau secărică și plâng În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scoate o revistă pe coperta căreia chipul lui se uită În zarea stepei nesfârșite. „Uită-te la el!” și izbucnește În plâns, Îi curg lacrimile În ciorba de lobodă și stau la masă, beau secărică și plâng În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că se rezolvă și l-au chemat pe unul și i-au zis”: „să-i dai casă imediat!”, madam Lulu s-a dus la hingheri și la scos pe Gerilă cu 25 de lei... Plânge șoferul plutonier În ciorba de lobodă și tatăl Întors din misiune plânge În ciorba de lobodă, „nu poți continua misiunea când apare un asemenea caz, aici este vorba de o chestiune extrem de gravă și de importantă”. O catastrofă fără proporții. „Toa’lent, ce chip mândru! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
i-au zis”: „să-i dai casă imediat!”, madam Lulu s-a dus la hingheri și la scos pe Gerilă cu 25 de lei... Plânge șoferul plutonier În ciorba de lobodă și tatăl Întors din misiune plânge În ciorba de lobodă, „nu poți continua misiunea când apare un asemenea caz, aici este vorba de o chestiune extrem de gravă și de importantă”. O catastrofă fără proporții. „Toa’lent, ce chip mândru! Și cum poți crede că s-a dus?! El e mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la madam Chanel, eu vreau să mă întâlnesc fără pașaport și travesti cu oamenii mei de legătură din Paris, de pe timpul lui Corneliu Mănescu! declară rituos babacul, înfoindu-se mulțumit în pene. O să umblăm prin tot Occidentul, ca vodă prin lobodă! Ce tot spuneți voi acolo? îi contrazise Camelia, apucându-l în mod ceremonios de braț pe Bart. Mai bine pregătești o cazare la Waldorf Astoria, că doar n-o să mergem în voiaj de nuntă la turci ori la albanezi!... Bart
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mărturisiri, la revelații, simțeam că e un balon suprasaturat cu informații, gata să plesnească. S-a abținut. Nu mi-a spus absolut nimic, nu m-a atins, nu m-a mângâiat. A spus doar: - Dacă fac acum o ciorbă de lobodă, o mănânci? Am spus: - O mănânc diseară. Acum trebuie să mă duc la servici. * persoana își pierde simțul mirosului și eu o ajut, pe urmă gustul, nu mai e nimic. gătește prost. BIXTONIM ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
piept, ne-am tăvălit și ne-am cărăbănit la pumni pe unde nimeream. Auzind tărăboiul, a venit mama care ne-a despărțit. Ne-a luat în ogradă, tata nu era acasă, ne-a dat să mâncăm broș cu fasole cu lobodă roșie și urzici și ne-a împăcat. Tata n-a știut mult timp de lipsa cuțitului, nu prea avea el bani să cumpere sticle înfundate de vin sau rachiu, așa că tirbușonul zăcea bine mersi în fundul fântânii. Dar într-o zi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și pâinea-i bună, numai s-o ai! Și apoi, când mănânci pâine, e la fel de veche în fiecare zi? Nu, în ziua următoare poate fi și mai veche, ferească Dumnezeu de mai bine, c-o luăm haihui, ca vodă prin lobodă și ne punem atunci întrebarea: ce-am avut și ce-am pierdut, să ne mirăm ce ne-a găsit. Cum ar fi și cu scrisul acesta, îți alunecă penița pe lângă idee încât, când te bușește o dată, ori îți spargi capul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
continuare și, cine știe, că Dumnezeu e mare! Așa că aștept cu nerăbdare anunțul de la Mica publicitate dar, totuși, fără măsălariță, nu sunt sigur pe ea. În lipsa știrului și a celorlalte componente amintite mai sus mănânc borș cu urzici și cu lobodă, cică subțiază sângele și te face suplu.; de carne m-am lăsat, că face jenă la ficat și pentru că mi-am amintit de anii '46-'47 când nu mâncam carne deloc din cauză că măcelăriile erau închise pentru alte noi, săracii. Unul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să curgă. O presimțire de primăvară a început să adie prin București în acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să-mi fac cumpărăturile, simțeam din ce în ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă în grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Evident, În realitate era mai degrabă un mers zduguit, Însă am zis „ca vodă prin lobodă” ca să redau cît mai exact sentimentul pe care-l trăiam. Văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Evident, În realitate era mai degrabă un mers zduguit, Însă am zis „ca vodă prin lobodă” ca să redau cît mai exact sentimentul pe care-l trăiam. Văzusem fiecare film de la Rialto, unele dintre ele de multe ori, Însă nu mă plictiseam niciodată de ele. CÎnd am ajuns la ghișeul de bilete, Jerry m-a Împins mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Sub ochi, mandibulele și maxilele, căngi și cleștișori minusculi, se tot mișcau cu foame. Cleștii cei mari articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu greu peste tăblia camionului și-o luă la goană, lateral, pe picioarele subțiri, dispărând după lobodele din fundul grădinii. Din oul lui Ester ieși vedenia cea mai hâdă. Era scheletul unui cal călărit de scheletul unui călăreț. Bucăți de carne putredă, fâșii de piele, tendoane uscate le mai atârnau de oasele galbene. Rînjindu-și dinții, cu ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apa era tulbure, după ploaie, cu râmă groasă, vermuști sau carabeți, dar era prea static și plicticos, iar peștii prinși aveau dimensiuni reduse, fiind reprezentați în mare parte de mrene, porcușori, ochene și boiști, buni doar pentru un borș cu lobodă și leuștean. Nu sunt laude exagerate sau nelalocul lor, ci doar sumare aprecieri la varietatea și densitatea mare de pește din apele curgătoare de munte, ce au generat in timp diverse moduri de pescuit ilegal, dar de mică amploare, în comparație cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vrui să mă subtilizez, depășit de vraja rea a clipei: lasă-mă să te las în mătasea misterului! Dacă el, Lepidopterul vorace, mă depista în preajma-i irizată? Poate că-și aștepta firoscos următoarea victimă: curioși de-alde mine, slobozi prin lobodă, topiți de gratuitatea Ăde-o nebunie delicioasă!) a voiajelor cu trotineta în jurul glumei finale!!! Fragedul cufăr. Cam la două-trei săptămâni, mama mă băga cu tandrețe într-un cufăr uriaș. Îmi amintesc zâmbetul ei umed, victorios, însalivat la colțurile vinovate ale gurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
halofilă - alcătuită din bălănică (Atropis distans), steluță (Aster tripholium), peliniță de sărături (Arthemisia salina), lăptuca de sărături (Taraxacum bessarabicum), sica (Staticae gmelini) ș.a. Pe marginea drumurilor, pe lângă gardurile ce împrejmuiesc gospodăriile sătești cresc și specii ruderale ca: holera (Xantihium spinosum), lobodă porcească (Artiplex tatrica), urzica (Urtica dioica), boz (Samucus ebulus), cucuta de baltă (Conium maculatum), brusturul (Arctium retroflexus) ș.a. 2. FAUNA. În răspândirea geografică a diverselor elemente ale faunei de aici, se observă, deși mai puțin evidentă, aceeași zonare în altitudine
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
om de vreo 52 kg, adus de spate, se strecură iute înăuntru, repezindu-se să ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu ciulama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu ciulama. Atât am apucat să văd, pentru că apoi signora a închis ușa de la bucătărie, iar fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu ciulama. Atât am apucat să văd, pentru că apoi signora a închis ușa de la bucătărie, iar fereastra e astupată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]