161 matches
-
fondul fără formă ne ține în loc de aproape două secole. Fondul de care avem trebuință astăzi este o societate civilă. O democrație a indivizilor și grupurilor care să controleze democrația statului. În locul ei sau pe necoagularea ei, s-a înălțat valul localist, izolaționist al extremei drepte. Nu există aproape nici o responsabilitate individuală și nici o reacție spontană. Solidaritatea este exclusiv de tip mafiot. Economia este de tip subteran. Politica este acaparată de grupuri de interese. Forma nouă a statului român continuă a fi
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
cu o limpede geometrie a valorilor. Întrebările secolului 20 Am văzut pe canalul Digi 24 o emisiune de semnalat: Digipedia, realizată de Emil Hurezeanu, aflat în formă maximă, ca mai totdeauna când abordează subiecte de anvergură și iese din mâzga localistă. Subiectul: cine l-a ucis pe Stalin? Întâi, a fost difuzat un film documentar realizat de britanici, care încerca să răspundă la această întrebare răscolitoare, creând o tensiune ca în romanele Agathei Christie: evident, atâția oameni din preajma dictatorului aveau motivația
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
Ea cum se vede? Încă și mai dificil de răspuns. Îmi pot imagina tot soiul de scenarii. O supraviețuire destul de amărâtă, de sărăcăcioasă și de izolată. O pierdere deplină a identității într-o universalitate apăsătoare. O abilă "descurcare" individualistă și localistă. Un joc regionalist cu amăgiri îndemânatice (pontic, central-european, balcano-levantin, estic?). Probabil încă vreo jumătate de duzină de opțiuni. Stagnarea momentană ("momentană" de peste 10 ani!!) pare tocmai un fel de evitare a oricărui scenariu de acest fel, pare o dorință de
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
Nu ne gândim la fervori culturale în Pașcani - de acest oraș vorbim acum -, am fi utopici. Ce ni se arată ochiului privind Casa de cultură - municipală, desigur -, pe frontispiciul căreia e numele lui Mihail Sadoveanu, personalitate-simbol pentru pășcăneanul cu orgolii localiste? În dreapta imobilului cu arhitectură proletcultistă, mai precis, în interiorul său, o crâșmă și un magazin "mixt", în stânga hardughiei, o berărie, ca să nu-i zicem tot crâșmă, la demisol, niște birouri pentru lucrări cadastrale, la etaj, unde, cândva, era o bibliotecă cu
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
evenimentele de la Lepanto, unele din best-seller-urile ultimilor ani purtînd titlu Mamă, vin turcii!" Pe bună dreptate Nu sunt, din păcate, prea multe lucruri de citit în numărul 7-8 al revistei craiovene Scrisul românesc, în afara câtorva articole destul de conformiste sau - vai - localiste. Mă gândesc, de pildă, la editorialul cu iz de fișă de dicționar dedicat de Florea Firan lui Ion D. Sîrbu (din care totuși se cuvine reținută cel puțin bogata fototecă pusă la dispoziție de soția autorului Jurnalului unui jurnalist fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
nu apar la Paris, la New York, la Budapesta istorii ale literaturii române care să proiecteze fenomenele în amplitudinea unor spectacole de idei, dezbateri, ideologii... ? Nu cred că de vină e doar faptul că astfel de idei, dezbateri, ideologii sunt prea localiste. Poate că de vină sunt tot felul de complexe, de care nu numai că nu reușim să scăpăm, dar de care nici nu suntem conștienți. Cu literatura noastră e cam aceeași poveste precum cu industria din comedia lui Caragiale. Orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sobru al Sabinei poate avea varianta ludică a romanelor lui David Lodge. Vladimir Pasti și Cornel Codiță și cu mine. Kristina este medic și cercetătoare în microbiologie. O personalitate a domeniului ei în țara ei (Macedonia), așa ca noi toate „localistele” aflate la marginile construcției europene, dar cu acces să vedem cum merge Uniunea în sistemul de referință al domeniului nostru. Vălului. Nici la noi nu a fost foarte diferit, de aproape un secol mai devreme. Femeile care au devenit militante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Temeiul teoretic al elaborării unei astfel de pedagogii îl constituia metoda monografică; aceea care a dus și la constituirea sociologiei românești. Din cerințele specifice mediului natural în care se află așezată școala, decurgea necesitatea organizării ei potrivit principiului regionalist sau localist. Din luarea în considerare a cerințelor specifice muncii decurgea un alt principiu al activității și comunității (38, p. 165). Școala să ia ca model țăranul obișnuit să învețe prin munca proprie, desfășurată în comunitate: "Munca e o dovadă impresionantă a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
catedralei ortodoxe "moldovenești" de la Timișoara. Gestul deliberat de diminuare a specificului local în detrimentul celui "național" -inevitabil construit, artificial și eclectic -pare să sugereze de asemenea o atitudine politică. în speță, este un act de destabilizare a spiritului regional - autonom și localist prin definiție - puternic mai ales în Transilvania și Banat, care și astfel, la nivelul simbolicii urbane, trebuia să cedeze în fața avansului nivelator al statului național cu centrul în București. Acestui peisaj trebuie să îi aducem degrabă și corecții: destule dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
scriitori români stabiliți în străinătate sunt expresia unui fenomen complex și profund, net superior simplului exil. Sunt exponenții unui tip deosebit de scriitor, încă nu bine cunoscut și mai ales înțeles la noi. Mentalitatea noastră publică este, vrând nevrând, încă prea localistă, prea izolaționistă, ca să nu spun prea naționalistă. Or, în toate aceste cazuri precise avem de-a face cu un tip superior, specific și foarte pozitiv de cosmopolitism literar modern. încă din perioada Renașterii și Umanismului a apărut în Europa o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o chestiune de mentalitate, expresie directă a unei pături sociale și intelectuale citadine. Europa este o concepție cu origini, tradiții și forme de manifestare specific citadine. Satul nu poate fi european pentru că orizontul și mentalitatea sa profundă, spirituală, este fundamental localistă, etnicistă, izolaționistă, cu tendințe inevitabil naționaliste. Cât timp rămânem (pentru a relua o expresie a lui E.M. Cioran) sătenii eterni ai istoriei, europenizarea nu se poate produce. Doar orașul este, în mod organic, receptiv la ideologia și integrarea europeană. proces
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
2012; plus scenarii de film în Ana Sens și imagine, 2014). Profil vasăzică de artist și intelectual complex, deschis spre limbaje creative multiple; sau om de teatru cu sofisticate preocupări complementare. Orizont larg de cunoaștere și de reflecție, fără limite "localiste". Plus altruismul pedagogic, răsplătit de contactul regenerator cu "valurile" succesive de tineri profesioniști în formare. Personalitate puternică, tăioasă, de artist ofensiv (anunțat de un facies impresionant: trăsături apăsate, ochi pătrunzători, barbișon impunător), dar și cu fragilități, sensibilități și timidități mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
31 4.1.1. Ergativitatea ca variație sintactică............................................... 31 4.1.2. Ergativitatea ca variație actanțială............................................... 31 4.1.3. Ergativitatea ca tip de construcție................................................ 33 4.2. Alte utilizări ale termenului ergativ....................................................... 34 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste........................................................... 34 4.3.1. Cazul ergativ la Hjelmslev........................................................... 35 4.3.2. Cazul ergativ la J. M. Anderson.................................................. 36 5. Ergativ și pasiv din perspectivă tipologică...................................................... 37 5.1. Definiția pasivului.................................................................................. 38 5.2. Relația dintre ergativ și pasiv................................................................. 38
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
instrumental, ceea ce nu este foarte exact: Dixon (1994: 58 − vezi supra, 3.1.2(c)) arată că forma de ergativ poate avea și alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situație este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există și alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuția despre relația dintre construcția ergativă și diateză, Tchekhoff (1979: 38) subliniază incompatibilitatea dintre cele două concepte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru una dintre accepțiile din studiile de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru una dintre accepțiile din studiile de sintaxă și de semantică 57, care asociază ergativul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru una dintre accepțiile din studiile de sintaxă și de semantică 57, care asociază ergativul cu agentul acțiunii, înțeles în sens larg. Dintre aceste teorii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se subordonează distincția dintre spațial și temporal) vs caz pur sintactic 62. Diferența dintre limbile acuzative și limbile ergative − arată Anderson (1971: 5) − constă în organizarea de suprafață diferită a cazurilor nonlocale. Inconvenientul acestei distincții − curentă în studiile de tip localist − constă în faptul că numărul cazurilor morfologice este diferit de la o limbă la alta, iar utilizările asociate fiecărui caz sunt departe de a fi constante. În plus, pentru cazurile sintactice, este pertinentă numai prima dintre cele trei dimensiuni identificate de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
plus, pentru cazurile sintactice, este pertinentă numai prima dintre cele trei dimensiuni identificate de Hjelmslev, adică direcția (Anderson 1971: 6). Anderson (1971: 10−11) își propune, pe de o parte, să elimine dificultățile și inconvenientele din studiile anterioare de orientare localistă și, pe de altă parte, să păstreze, în esență, punctul de vedere localist. Cele două obiective pot fi îndeplinite dacă se adoptă o concepție mai abstractă asupra cazului − relațiile gramaticale în care sunt antrenate nominalele exprimă natura participării lor la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de Hjelmslev, adică direcția (Anderson 1971: 6). Anderson (1971: 10−11) își propune, pe de o parte, să elimine dificultățile și inconvenientele din studiile anterioare de orientare localistă și, pe de altă parte, să păstreze, în esență, punctul de vedere localist. Cele două obiective pot fi îndeplinite dacă se adoptă o concepție mai abstractă asupra cazului − relațiile gramaticale în care sunt antrenate nominalele exprimă natura participării lor la proces sau la stare −, care este reprezentat la nivel superficial sub mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pot fi interpretate ca implicând subordonarea unei structuri ergative care are trăsăturile [− Locativ], [+ Direcție], corectând, într-un anumit fel, identitatea stabilită de Lyons (1995 [1968]) între structurile tranzitive cauzative și structurile ergative. Deși interesante sub aspectul evoluției teoriei lingvistice, teoriile localiste nu mai sunt astăzi utilizate în calitate de cadru teoretic, iar terminologia folosită de adepții localismului nu mai coincide − uneori este chiar contradictorie − cu cea din modelele teoretice mai recente. 5. ERGATIV ȘI PASIV DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ După cum se poate observa din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
terminologică de către Dixon −, se manifestă la nivelul unităților lingvistice ale majorității limbilor, deci nu reprezintă un criteriu de clasificare a limbilor. În discuția despre accepțiile termenului ergativitate (vezi supra, 4.), am insistat în mod special asupra cazului ergativ în teoria localistă, deoarece în acest domeniu trebuie căutată originea unei înțelegeri diferite a ergativului (criticată de Dixon) prezentă la autori ca Lyons, Halliday, Burzio etc. (vezi supra, 4.2. și 3.4.). În secțiunea 5. am încercat explicarea confuziei frecvente, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu dă seamă de distincția dintre pasivul cu se și verbele ergative reflexive, punct asupra căruia autoarea va reveni în studii ulterioare. 2.3. În DSL sunt prezentate diversele accepții ale termenului ergativ (în concepția morfologică asupra cazului, în teoria localistă, în clasificarea tipologică a limbilor). De la acestea, termenul s-a extins la verbe și construcții din limbi care nu cunosc cazul morfologic ergativ, denumind clasa de verbe intranzitive caracterizate prin selecția unui singur argument având rolul de Pacient, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să identifice următoarele clase: ergative incoative (a amorți), psihologice (a enerva), de percepție (a răsuna, a scârțâi) și de mișcare (a alerga, a balansa). Definiția și clasificarea propuse de Ușurelu (2005a,b) urmează linia lui Lyons, cu influențe din teoria localistă, îndepărtându-se destul de mult de accepția curentă dată verbelor ergative (inacuzative). Ușurelu (2005a: 156−157) explică existența perechilor de verbe prin cauzativizare (intranzitivul cu formă reflexivă este derivat de la verbul tranzitiv, iar intranzitivul cu formă nereflexivă este bază pentru derivarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]