1,902 matches
-
și subminarea celor false. Relațiile cele mai frecvente sînt de motivare, valorizare, opoziție. Suprafața textuală conține indici de coeziune și emfază, precum repetiția, paralelismul, parafraza. Patternul global este de tip plan și diferă de schemă sau cadru prin aceea că locutorul evaluează elementele în termenii scopului vizat (clasificarea textelor în funcție de patternul global aparține lui R. de Beaugrande & W. Dressler, 1981, Introduction to Text Linguistics, London, Longman). 5.3. Narativul Pentru a afirma că o suită de propoziții constituie o narațiune coerentă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
înțelegem glumele ?" și să oferim repere pentru un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică în cazul glumei orale și mai ales din ceea ce se găsește dincolo de ceea ce se spune) nu este o capacitate strict lingvistică, ci este mai degrabă o aplicare a unor foarte
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de "rule changing creativity" opusă lui "rule governed creativity"). Dar gluma poate la fel de bine țîșni involuntar, din incapacitatea individului de a manevra sistemul limbii; într-o atare situație (cînd individul este manipulat de sistem sau clișeu) o afirmație serioasă a locutorului provoacă rîsul interlocutorilor, efect sancționat de altfel prin comentarii ca: "asta-i bună !", "ce poantă"' etc. Exemplul va fi "o perlă" didactică: după controlul caietelor, profesorul cere unui elev: Și acum lectura textului", la care elevul exclamă candid: "N-am
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pozitivă (de a avea o imagine publică favorabilă) generează numeroase glume. Ori de cîte ori interacțiunea reprezintă amenințarea feței negative a interlocutorului (prin ordin sau cerere) sau a feței sale pozitive (prin reproșuri, critici etc.) sau a feței negative a locutorului (în scuze, acceptarea unei oferte) sau a feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mod ritualurile de "răsturnare" practicate în Evul Mediu, prin care, cu ocazia carnavalului, "nebunul" încoronat rege, săracul înnobilat își lua o revanșă socială (la modul ludic) prin această intervertire de statut. Pentru o receptare adecvată a glumei este indispensabil ca locutorii să folosească un cod comun, să fie complici în opinii, mentalitate, experiență; dacă interlocutorul nu împărtășește universul social, național, cultural al locutorului ("shared knowledge" Searle), textul riscă să nu apară ca glumă sau să reprezinte o gafă (ceea ce reprezintă un
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
socială (la modul ludic) prin această intervertire de statut. Pentru o receptare adecvată a glumei este indispensabil ca locutorii să folosească un cod comun, să fie complici în opinii, mentalitate, experiență; dacă interlocutorul nu împărtășește universul social, național, cultural al locutorului ("shared knowledge" Searle), textul riscă să nu apară ca glumă sau să reprezinte o gafă (ceea ce reprezintă un tabu pentru anumite comunități poate foarte bine deveni obiect al glumei în altele). Nu se pot face glume despre o anumită comunitate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
problema "suporturilor" semiotice (chiar dacă toate părțile corpului par implicate, gradul de participare al acestora variază). Capul participă prin mișcările sale, privire, expresii faciale la o infrastructură a comunicării: * privirea este semnal de emisie și canal de recepție în același timp; locutorul își privește interlocutorul pentru a-și da seama dacă este urmărit și înțeles, receptorul își privește emițătorul manifestîndu-și interesul sau aprobarea; * jocul privirii influențează distribuția luărilor de cuvînt într-o conversație cu mai mulți parteneri, corelată intonației și unei gestualități
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cuvînt într-o conversație cu mai mulți parteneri, corelată intonației și unei gestualități de final. Anumite posturi corespund Gestalt-ului comunicării totale (cf. A. Scheflen): punctul corespunde punctului într-o conversație și este marcat de o modificare a capului și privirii locutorului (același vorbitor utilizează 3-5 puncte pe care le reia în mod constant: ascultare, interpretare, narațiune etc.); poziția are în vedere modificarea a cel puțin jumătate din corp (ea durează mai multe minute și corespunde exprimării unui punct de vedere); în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a relațiilor afective: profesorii recunosc cu ușurință posturile pe care le adoptă auditoriul pentru a compensa plictiseala, nerăbdarea, oboseala etc.), dintre postură și asumarea rolului discursiv (schimbările posturii indică etapele discursului aceluiași interlocutor sau fazele interacțiunii: înainte de a lua cuvîntul, locutorul își "plasează" corpul: își îndreaptă spatele, se sprijină în coate etc.). 8.8. Constrîngerea patternurilor culturale sau convențiile gestualității O altă direcție fertilă de investigare a limbajului gestual ar fi pro-blema convenționalizării, existentă și în limbajul verbal: de la un sens
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
que la démocratie, Paris, Fayard Tuchman, Gaye, 1978 Making News: a study in the construction of reality, New York, Mac Millan Pulication GLOSAR DE SEMIOTICĂ ȘI LINGVISTICĂ ACT DE LIMBAJ (fr. acte de langage; engl. speech act). Enunțul efectiv realizat de locutor într-un anumit context și dotat cu o eficiență pragmatică specifică. Cercetătorii (Austin, Searle, Récanati, Vanderveken etc.) le clasifică în: acte asertive (a afirma, a susține), directive (a ordona, a cere, a întreba), comisive (a promite, a jura), expresive (a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca sistem specific de semne asociat unor reguli de combinare și interpretare; 2. canalul suportul fizic al transmiterii; 3. emițătorul ca sursă a mesajului; 4. receptorul sau destinatarul mesajului; 5. contextul și 6. mesajul. CONOTAȚIE (în raport cu denotație) Atitudine emoțională a locutorului față de semnele pe care le emite sau receptează (astfel cuvîntul tren poate sugera pentru un locutor atmosfera destinsă a vacanței, pentru un altul monotonia unei navete zilnice, amintirea unei catastrofe feroviare etc.). Conotația privește deci un sens secund, supraadăugat sensului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al transmiterii; 3. emițătorul ca sursă a mesajului; 4. receptorul sau destinatarul mesajului; 5. contextul și 6. mesajul. CONOTAȚIE (în raport cu denotație) Atitudine emoțională a locutorului față de semnele pe care le emite sau receptează (astfel cuvîntul tren poate sugera pentru un locutor atmosfera destinsă a vacanței, pentru un altul monotonia unei navete zilnice, amintirea unei catastrofe feroviare etc.). Conotația privește deci un sens secund, supraadăugat sensului prim (denotației); ea poate constitui efectul unei alegeri subiective sau al unei convenții sociale. CONTEXT Noțiunea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se află la același nivel de generalitate cu fraza ca unitate abstractă, analizată; enunțul reprezintă "un eșantion de vorbire" (John Lyons). Fraza apare ca entitate teoretică, ansamblu de unități combinate dupa regulile sintaxei, dar independentă de situația de comunicare; ceea ce locutorul produce și interlocutorul recepționează nu este o frază, ci "enunțul particular al unei fraze" (O. Ducrot). ENUNȚ NARATIV A.J.Greimas numește enunț narativ simplu reuniunea actantului și a funcției EN = F(A) ca subiect și predicat în formalizarea diegezei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
clivajul proză/poezie, poetica desemnează ansamblul principiilor estetice (explicite sau implicite) care guvernează o creație literară (în acest sens se vorbește de poetica lui Dostoievski, Mallarmé etc.). PRAGMATICĂ Dimensiune a semioticii care studiază relațiile dintre semne și utilizatorii lor (motivațiile locutorilor, tipurile sociale de discurs, problemele enunțării). Ansamblul eterogen de cercetări actualmente considerate ca ținînd de pragmatică include două axe, înrudite de altfel: i) pragmatica de obediență morrissiană ca "studiu al relațiilor dintre semne și utilizatorii lor" (tripletul emițător/ receptor/situație
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
privi chestiunea din perspectiva cititorului, receptor al mesajului literar. O tipologie textuală, cum este cea sintetizată de Paul Cornea, asupra căreia ne oprim, are drept punct de plecare ideea că, în stabilirea unei comunicări, esențială este intenția emițătorului. Astfel, un locutor poate urmări să realizeze o comunicare eficientă (să spună ceva "adevărat"), să instaureze o comunicare prezumtivă (să spună ceva "născocit") ori să experimenteze resursele limbii înseși. Aceste atitudini comunicative determină constituirea unor modalități ale textualizării concretizate în trei tipuri principale
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trad. a.) Din punct de vedere naratologic, nimic nu permite să se facă distincția între o povestire ficțională la persoana întâi și o povestire autobiografică. Diferența nu ține decât de statutul celui care spune "eu". În autobiografie, "eu" este un locutor real. El este recunoscut ca atare grație unui pact autobiografic care asigură, pe copertă sau la începutul textului, identitatea autorului, a naratorului și a personajului. Această identitate este cea a numelui propriu. De vreme ce pactul autobiografic presupune afirmarea în text a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dovadă că un om nu este ușor de zdrobit. 5.5. Personaj și discurs. Zone discursive Dacă în secțiunile anterioare am avut în vedere apartenența personajelor soljenițiene la diverse categorii, în prezentul capitol vom urmări personajele în ipostaza lor de locutori. Orice operă literară individuală realizează propriul discurs, de vreme ce scriitorul are posibilitatea de a-și asuma limbajul ca exercițiu al individualului. Discursul literar, caracterizat prin forța sa de a crea noi sensuri, manifestă o putere deosebită de a acapara și transforma
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deceniul al treilea al secolului trecut. Poeticianul rus afirmă că "plurivocitatea și plurilingvismul intră în roman, unde se organizează într-un sistem artistic armonios"389. Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și afirmația prin trei idei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
intră în roman, unde se organizează într-un sistem artistic armonios"389. Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și afirmația prin trei idei. În primul rând, vorbitorul și discursul său constituie, în roman, obiectul reprezentării verbale
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și afirmația prin trei idei. În primul rând, vorbitorul și discursul său constituie, în roman, obiectul reprezentării verbale și artistice. Discursul vorbitorului în roman este "reprezentat artistic", nu redat pur
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trei idei. În primul rând, vorbitorul și discursul său constituie, în roman, obiectul reprezentării verbale și artistice. Discursul vorbitorului în roman este "reprezentat artistic", nu redat pur și simplu, nici reprodus, ci reprezentat tot prin discurs. În al doilea rând, locutorul în roman este un "om social", iar discursul său este un limbaj social, cu o semnificație socială. Al treilea argument îl constituie faptul că locutorul este întotdeauna, într-o măsură sau alta, "ideolog", iar cuvintele lui sunt "ideologeme". Așadar, opțiunea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
redat pur și simplu, nici reprodus, ci reprezentat tot prin discurs. În al doilea rând, locutorul în roman este un "om social", iar discursul său este un limbaj social, cu o semnificație socială. Al treilea argument îl constituie faptul că locutorul este întotdeauna, într-o măsură sau alta, "ideolog", iar cuvintele lui sunt "ideologeme". Așadar, opțiunea pentru o anumită formulă narativă, desemnarea unei anumite voci care să articuleze discursul, alternarea vocilor în text reprezintă poziții semnificative și definesc concepția scriitorului asupra
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
opțiunea pentru o anumită formulă narativă, desemnarea unei anumite voci care să articuleze discursul, alternarea vocilor în text reprezintă poziții semnificative și definesc concepția scriitorului asupra creației narative și asupra lumii acesteia. În cadrul discursului literar, personajul reprezintă o categorie de locutori, pentru care discursul este doar unul dintre aspectele care îi alcătuiesc identitatea, alături de nume, descrieri și evenimente. Aceasta ar fi perspectiva imanentă a specificului personajului, a cărui imagine va fi completată la lectură, de către cititor. Ca element al textului, realizat
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
literar, componentă a lumii ficțiunii, are capacitatea de a organiza, în jurul său, întreaga structură a operei în care apare, iar acest lucru este făcut, într-o mare măsură, prin discursul propriu. Pe scara discursului, alegerea unui anumit subiect, făcută de locutor, indică preferințe care trimit la valorile sale. În ceea ce enunțătorul alege să spună, în centrii lui de interes, transpare subiectivitatea sa. De altfel, în orice act de vorbire, locutorul lasă o serie de urme, care constituie mărci ale subiectivității sale
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
discursul propriu. Pe scara discursului, alegerea unui anumit subiect, făcută de locutor, indică preferințe care trimit la valorile sale. În ceea ce enunțătorul alege să spună, în centrii lui de interes, transpare subiectivitatea sa. De altfel, în orice act de vorbire, locutorul lasă o serie de urme, care constituie mărci ale subiectivității sale înscrise în discurs. Putem cunoaște mai bine personajele soljenițiene urmărind subiectele asupra cărora acestea se opresc cu precădere, precum și cele peste care trec mai rapid sau cele despre care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]