1,901 matches
-
după substantiv sau în incidentă, însoțite, în acest caz, de un determinant hotărât și eventual urmate de un substantiv. Pe de o parte, Bietul general este foarte surprins, pe de altă parte, Este ruinat, bietul (băiat)! Prin folosirea acestor adjective, locutorul nu aduce o informație care clasifică substantivul, ci formulează o apreciere "în detrimentul" lui, prezentându-l ca pe o victimă a procesului. La fel ca substantivele de calitate, ele au un comportament aparte față de discursul raportat: în discursul indirect, ele depind
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dezvoltat o ramură a lingvisticii care își propunea să studieze fenomenele de coerență textuală, plecând de la postulatul potrivit căruia un text nu este o simplă succesiune de fraze, ci se constituie într-o unitate lingvistică specifică. Dat fiind faptul că locutorii sunt în stare să spună despre o înșiruire de fraze că este sau nu coerentă, suntem în măsură, credem noi, să acceptăm existența unei "competențe textuale" în virtutea căreia locutorii pot să producă și să interpreteze enunțurile care depășesc cadrul frazei
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se constituie într-o unitate lingvistică specifică. Dat fiind faptul că locutorii sunt în stare să spună despre o înșiruire de fraze că este sau nu coerentă, suntem în măsură, credem noi, să acceptăm existența unei "competențe textuale" în virtutea căreia locutorii pot să producă și să interpreteze enunțurile care depășesc cadrul frazei. De fapt, de la frază la text, nu se depășește doar câmpul analizei lingvistice, ci se schimbă și universul. Cu siguranță, un anumit număr de constrângeri textuale țin de gramatică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă anaforele nominale cu articolul hotărât și cu demonstrativul. Această libertate de alegere pe care limba le-o lasă locutorilor i-a interesat pe lingviști, care s-au întrebat pe ce principii se poate baza ocurența dintre cele două forme. S-a observat adesea dificultatea cu care se folosește articolul hotărât la substantiv, dacă grupul nominal este plasat chiar după
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el se află, la rândul lui, în contradicție cu purtarea la care ne așteptăm, în mod normal, de la un foarte bun preot. Într-un asemenea pasaj, putem vedea cât de puternic depinde percepția ironiei de sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
direct (discurs ~), 204, 205 direct liber (discurs ~), 217 discretă (funcționare ~), 266 discurs narativizat, 209 dominantă secvențială, 290 dumneavoastră, 61 "discurs" (vs "povestire"), 106 E empatie, 322 endoforă, 315 enunț (vs enunțare), 47 enunțare vs enunț, 47 enunțător, 48 "enunțător" (vs "locutor"), 180 epitet, 276 epitet de natură, 276 eterogenitate (~ textuală), 290 ethos, 175 evaluativ (adjectiv~), 257 extradiegetic (narator~), 94 F-G fidelă (anaforă~), 324 focalizare, 84 focus, 308 folosire (vs menționare), 179 gen de discurs, 287, 347 gen literar, 51 generică (scenă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discurs ~), 220 infidelă (anaforă ~), 325 inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anaforă~), 318 singular (vs iterativ), 159 situație de enunțare, 49 standard (folosire ~), 180 stilistică, 41 subiectiv (adjectiv ~), 257 subiectivitate (mărci de ~), 114 substantiv provenit din verb, 272 substitut (pronume ~), 323 sub~temă, 151 subversiune (vs captare), 196 "subiect vorbitor" (vs "locutor"), 169 T teatru, 173 tematizare, 306 temă constantă (progresie cu ~), 311 temă derivată (progresie cu ~), 312 temă vs remă, 307 temă/titlu, 167 text (gramatică de ~), 285 tip (enunț ~), 56 tip de discurs, 287 trecere, 310 trop, 179 tu, 71
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dictionnaire d'analyse du discours, Seuil, Paris, 2002, articolul contexte de Catherine Kerbrat-Orecchioni, p. 135. 5 Catherine Kerbrat-Orecchioni, L'énonciation. De la subjectivité dans le langage, Paris, Armand Colin, 1980, p. 32. 6 Ibid., pp. 30 31. 7 Poziționarea desemnează situarea locutorului într-un spațiu conflictual prin opțiunile pentru un anume vocabular, registru de limbă sau discurs. Se definește astfel o identitate enunțiativă (dar și socială și ideologică) puternică sau "de slabă consistență doctrinală", ce se reconfigurează neîncetat prin "interdiscurs". 8 Genurile
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
evenimentele par să se relateze pe ele însele. Timpul fundamental este aoristul, timp al evenimentului în afara persoanei naratorului", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 230. 17 "...în discurs, însă, locutorul opune o non-persoană el unei persoane eu, tu [...] toate timpurile sunt posibile, cu excepția aoristului, alungat astăzi din planul enunțiativ și reprezentând forma specifică istoriei. Trebuie amintite, în primul rând cele trei timpuri fundamentale ale discursului: prezentul, viitorul și perfectul, toate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3, 2001 (Samfundslitteratur Roskilde, Danemark), p. 20. 146 Din convenție, vom pune între ghilimele "subiect vorbitor", "locutor" și "enunțător" în momentul în care acești termeni sunt concepte polifonice și nu au deci valoarea pe care o posedă în mod obișnuit în lingvistică. 147 Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana Maxy), Editura de Stat pentru
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie aprobate, să primească un răspuns. Vorbind în fața unor ascultători, impactul este mai puternic, poate fi chiar verificat, oferă locutorului un feed-back direct, imediat, care nu are loc în cazul textului scris.345 „Nevasta își pune întrebări și încearcă să găsească citate relevante care să-i susțină părerile, și acei dintre noi care nu sunt intrigați de blasfemia ei, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Desigur, fac parte din societate (există biserici, facultăți de litere, laboratoare), dar lucrurile stau astfel tocmai din cauză că ele reprezintă un exces al societății, fiindcă se află la graniță cu ceea ce este de nerostit și cu Absolutul, iar cei mai prestigioși locutori ai lor sunt mânați de o anumită forță transcendentă. Un Socrate poate fi ucis, Galileo condamnat, marii artiști pot fi blestemați, dar discursurile care definesc Înțelepciunea, Adevărul, Justiția, Frumusețea... exprimă valorile societății. Asemeni discursurilor paratopice, literatura pornografică mizează pe granița
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
aici un rol esențial. Studiile lui Freud despre cuvintele de spirit tendențioase au subliniat strânsa legătură dintre expresiile deocheate și sexualitatea masculină. Pentru autorul Cuvântului de spirit, expresiile deocheate ar fi, la origine, o strategie de substituție imaginară, care satisface locutorul și alocutorul masculini: "Apropoul obscen este destinat inițial femeii și poate fi echivalat cu o încercare de seducție. Dacă un bărbat aflat într-o societate de bărbați se distrează debitând sau ascultând apropouri obscene, atunci el se transpune pe calea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
accesul la afectele unui personaj conform exigențelor cooperării sexuale. La modul general, scriitura pornografică privilegiază exclamația, pentru că este vorba despre un tip de enunțare care implică o adeziune a trupului enunțătorului și care se prezintă ca și cum i-ar fi smulsă locutorului prin intensitatea afectului. Simpla folosire de către narator a termenilor evaluativi pozitivi, cum este cazul în textul lui A. Nin ("delicat", "blândețe"), este și ea de o mare eficacitate, în măsura în care aceste cuvinte pot fi raportate nu numai la ambii parteneri, ci
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
se străduiesc să îmbogățească mult vocabularul cititorilor lor. Acest lucru nu înseamnă totuși că literatura pornografică ar fi lipsită de valoare didactică; numai că aceasta este indirectă. Într-adevăr, prin intermediul acestei literaturi dar și prin frecventarea altor practici verbale atopice locutorii înmagazinează un anumit număr de cuvinte care le devin familiare și pe care nu le vor putea folosi niciodată decât în situații foarte speciale. În materie de vocabular tendențios, una din particularitățile universului pornografic este că înfățișează drept normal ceea ce
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
integrare enunțiativă - pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt supuse mecanismului acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și alocutor, dar și al altor variabile - caracteristicile sociale ale vorbitorului și situația extralingvistică 2. Mai mult decât atât, cultura fiecărei țări sau ideologia momentului 3 explică selecția uneia sau a alteia dintre formule. Caracterul de formulă presupune ca expresiile
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
apropiați. Penelope Brown și Stephen Levinson, cercetătorii care au formulat cel mai solid model teoretic, o descriu ca pe o consecință necesară a principiului cooperativității și a raționalității ființei umane 5. Politețea se definește ca o acțiune redresivă, prin care locutorul încearcă să atenueze pericolul ca un act verbal al său, precum o cerere sau un compliment, să afecteze "obrazul"6 alocutorului, face, un concept greu de tradus, desemnând "imaginea publică a eului individual, configurată în termenii unor atribute sociale acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
numai în tendința de analiză a unor compuse, ci și în presiunea funcției pragmatice. Tocirea pronumelor prin uz cere găsirea unor formule cu un grad tot mai ridicat de politețe; o soluție o constituie adresarea la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a locutorului sau a alocutorului. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a locutorului sau a alocutorului. În acest sens, îl citează pe Erving Goffman 32, care observa prezența în discursul cotidian a nonpersoanei sociale: servitorul, copiii, persoanele foarte înaintate în vârstă și cele foarte bolnave. Despre ele se vorbește și în prezența lor
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
mamele se adresează bebelușilor cu formule de tipul Ce face fata?. Frecvența acestei situații face din enunțul citat un exemplu tipic de baby talk, limbajul pe care o comunitate îl consideră specific copiilor sau conversațiilor cu copiii. În cazul servitorului, locutorul devine nonpersoană; în exemplul de baby talk, alocutorul capătă acest statut. Evitând referirea la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
locutorul devine nonpersoană; în exemplul de baby talk, alocutorul capătă acest statut. Evitând referirea la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului, prin contrast. Adresarea la persoana a treia apare așadar în cazuri de maximă politețe, când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile se apropie de zero. Primul caz
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
la persoana a treia apare așadar în cazuri de maximă politețe, când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile se apropie de zero. Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]