398 matches
-
propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar el simte o anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul nonlogic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate ar fi valabile în același sens și ar produce același efect în orice limbă).“<ref id="130">Eugeniu Coșeriu, Logica limbajului și logica gramaticii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe cineva că vrea neapărat să se exprime extravagant înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar el simte o anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
decât ce intra înăuntru. Toate „logicile naturale” de care se vorbea atunci sunt niște tâmpenii, frecat de mentă cu instrumente abstracte. Studenții mei din anul I râd de ele. Ascultă-mă pe mine, aici; dacă gândirea ar funcționa după ceea ce logicienii numesc „principiile fundamentale ale gândirii”, am fi și acum în epoca de piatră! Euristicile prin care noi ne procurăm cunoștințele și adevărurile (ca și cele prin care ne procurăm mâncarea, prietenii, iubitele) sunt alunecoase, arareori corecte. Pipăim, culegem, amestecăm, gustăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
internațional la metempsihoză În lungime”. „No pasarán”, râse Amparo. 29 Prin simplul fapt că ei Își schimbă și-și ascund numele, că mint În privința vârstei lor și fiindcă, așa cum admit ei Înșiși, vin fără să se lase recunoscuți, nu există logician care să poată nega că trebuie neapărat ca ei să existe cu adevărat. (Heinrich Neuhaus, Pia et ultimissima admonestatio de Fratribus Roseae-Crucis, nimirum: an sint? quales sint? unde nomen illud sibi asciverint, Danzig, Schmidlin, 1618 - ed. fr. 1623, p. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a spus agentul F.B.I. cu glas rece, triumfător, eu sunt evreu. — Asta dovedește ce-am spus eu adineauri! a zis Jones. — Cum adică? a întrebat agentul F.B.I. — Evreii s-au infiltrat peste tot! i-a răspuns Jones cu zâmbetul unui logician care nu putea fi niciodată întrecut. — Vorbeai de catolici și de negri..., a început agentul F.B.I. să argumenteze, și uite aici doi dintre prietenii dumitale cei mai buni sunt un catolic și un negru. — Și ce-i mare mister în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-o de braț. Zâmbetul îi dispăruse de pe față. —Alice, nu e de-ajuns. Tonul blând devenise serios. Și nu poți să pleci ca o furtună în plină discuție. Nu numai că ești o femeie matură, dar ești și avocat. Un logician profesionist. Ai fost pregătită să asculți ambele versiuni ale faptelor. De ce nu vrei să mă asculți? Alice a privit-o pe maică-sa jignită. Rosa a început să scâncească și să i se agite în brațe. —Alice, eu și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apropie de ideea de mulțime. În schimb, acolo unde domnește mai mult spiritul de corp decît spiritul de masă se întîmplă adesea ca, sub geniul unui mare organizator, compusul să fie superior elementelor sale actuale"246. La fel cum orice logician, învățînd regulile lui Aristotel, poate raționa asemenea marelui filosof, și orice membru al unui partid, orice ofițer al unei armate dobîndește inteligența politică ori militară a conducătorului care a întemeiat partidul, care a ridicat armata, fie el Lenin sau Napoleon
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de magie folosesc gemeni, iar tinerii consideră că este mai sigur să-și dea întâlnire sunându-se pe mobilul lor de ultimă generație decât prin telepatie! Dar de ce ar trebui să fim logici fără o formație specifică? Marele psiholog și logician Jean Piaget a demonstrat deja că este necesară o anumită vârstă, pentru a da dovadă de logică în înțelegerea lumii fizice. Prin mai multe experimente, Piaget și colegii săi au studiat evoluția capacității de înțelegere a situațiilor logice (de exemplu
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
acela cuprins în afirmația lui Ginzburg, conform căreia arta ar avea și un model sacru, cel al divinației, ca edificare a viitorului și nu numai ca reconstrucție a trecutului. „Vânătorul și șamanul, cu modalitățile lor de descifrare, se diferențiează de logician și matematician, inteligența lor practică apropiindu-se de acea metis întruchipată de Ulise și înțeleasă ca inducție fondată pe detalii semnificative”117. Sunt mai multe observațiile pe care le suscită o asemenea poziție. Nu putem trece cu vederea faptul că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
referențiale propriu-zise sunt prezente în număr extrem de limitat: în prima pagină din Moș Goriot, Parisul ți strada Neuve-Sainte-Geneviève au referenti în lumea reală, dar nu și Mme Vauquer, nici pensiunea sa, nici Moș Goriot, care nu există în afara romanului 142. Logicienii și filosofii limbajului au studiat în profunzime chestiunea, ajungând la concluzia că, într-o operă de ficțiune, cuvântul pare a se referi la ceva, mimează așadar proprietățile referențiale ale limbajului uzual. Dar, prea adesea, mulți dintre ei s-au limitat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
primă concluzie Gavrilcea, istoria nu se ocupă cu toate faptele oamenilor, ci numai cu unele. "Cu ce fapte se ocupă istoria ?" Eu am răspuns, fără să-mi dau bine seama ce spun, "cu faptele istorice", și atunci alții au râs, logicienii din clasă, care au pretins că fac o tautologie, refuzând să definesc printr-o notă nouă. Gavrilcea însă a zis (după ce a întrebat cum mă cheamă): "Camaradul Ioanide (așa m-a numit poate intenționat, poate din obișnuință) a spus un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sale să creadă că, în timpul nopții, avem capul în jos și picioarele în sus, ar putea scrie pe această chestiune multe cărți frumoase, dar în rest va umbla ca toată lumea. Vă cred. Altfel ar fi repede pedepsit pentru că este un logician prea bun. În același fel, un om care s-a convins că banii sunt bogăția reală ar muri curând de foame dacă ar fi consecvent până la capăt. Înțeleg că, în practică și sub influența interesului personal, consecința funestă a actului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de fapt, nicăieri. Trăiesc doar o tinerețe întîrziată, o petrecere de idei: am încercat multe și mai mult m-am plimbat. Ce am realizat totuși până acum? Am stăruit asupra silogisticii, care mi-a dat satisfacții. Pot spune că printre logicienii de aici mi s-a omologat mica mea contribuție silogistică. De altfel, silogistica mi se potrivește: este un lucru cu granițe perfect definite, adaptat întru totul la modestele mele puteri matematice. De dat, silogistica nu poate da ceva mare, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formalism și interpretare. Or, acest lucru constituie o provocare pentru cel care poposește astăzi în logica deontică. Există astfel din plin posibilitatea construirii unor proiecte de sisteme adecvate, consistente și neparadoxale. Pe de altă parte, un câmp de acțiune pentru logician se deschide aici prin faptul că autoritatea normativă se poate contrazice, iar din punct de vedere logic această contrazicere este foarte interesantă. Se poate încerca fie soluționarea acestor contradicții, fie studierea situației în care se află subiectul supus unor norme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
logica în filozofia culturii? Ești singurul de la noi care ar putea face o asemenea ispravă. A merge pe linia filozofiei culturii făcute cu mijloacele formalismului modern ar fi, cred, singurul mod de a mântui și logica, și pe tine. Orice logician, când apucă pe drumul fără întoarcere al logicii, devine un Pierrot: o ființă pe jumătate albă, pe jumătate neagră. Făcută fără deschidere culturală, logica te fisurează. Menne se răscumpără ca om ducîndu-se cu regularitate la biserică; Bochenski se salvează încercînd
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri nu este scară. Îmi place să înțeleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul categoriilor kantiene: necesar, real, posibil. Până la greci a domnit necesarul: lumea prehelenă a stat sub natură, sub zei și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asupra lucrurilor și să dea socoteală de ele. "Fizica, spune Weizsäcker, este o logică." Biologia, cu codurile ei genetice, se vrea o logică,una a viului. Istoria însăși visează la logică. Și în tot acest timp, când toți o așteaptă, logicienii își văd de treabă jucîndu-se grațios în sfera lui "de ce nu". - Este mult adevăr în ce spuneți, dar și mai mult loc pentru nuanțări sau chiar, uneori, pentru respingeri. În primul rând, logica matematică a crescut din lumea de astăzi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
funcționare, un conținut. Însă Maiorescu nu a greșit numai atunci când a criticat formele fără fond, ci a mai greșit încă o dată, când le-a instituit în singurul loc în care ele nu țineau: în filozofie. Mizeria lui Maiorescu, care era logician, a fost aceea de a pune pe lume forma goală acolo unde ea nu-și poate da singură conținutul. Dar de ce se întîmplă așa? De ce forma fără fond se face vinovată numai și numai în filozofie? Pentru că, între toate angajările
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]